RECENZIE ~ ,,Fetița pe care au lăsat-o în urmă” de Roxanne Veletzos

 RECENZIE

,,Fetița pe care au lăsat-o în urmă” de Roxanne Veletzos

  Un alt roman de ficțiune istorică pe care îl iubesc! ❤📖 

   Este totodată primul citit de mine a cărui acțiune are drept fundal Bucureștiul din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În plus, povestea personajului principal, micuța Natalia, este inspirată din povestea mamei autoarei de origine română. 

   Suntem martori la evenimentele care i-au definit viața Nataliei, de la vârsta de trei ani când a fost adoptată și până când, în jurul vârstei de 25 de ani, s-a salvat și a ajuns în America acolo unde părinții naturali continuau să spere la ziua în care o vor vedea din nou.

   În vreme de război totul se schimbă din rău în mai rău, toți au de suferit iar teama, neîncrederea și pericolul sunt la orice pas. Și, în ceea ce privește minoritățile naționale (în cazul de față evreii), membrii acestora trebuiau să facă orice pentru a se salva pe ei și familiile lor. Acesta a fost și cazul familiei Nataliei, micuța de doar trei ani care a fost lăsată de părinții ei evrei pe treptele unui bloc în speranța ca măcar ea să poată fi salvată. Și, cum Dumnezeu le este alături oamenilor buni, micuța a fost ulterior adoptată și a crescut într-o familie iubitoare. Astfel, mai putem desprinde de aici și necesitatea înfăptuirii unui sacrificiu atâta timp cât există șansa de supraviețuire și, mai ales, păstrarea speranței în suflet.

Sacrificiu, Supraviețuire, Șansă

   🏢 București, 1944. Într-o noapte geroasă de iarnă o familie de evrei au trebuit să se separe: părinții și-au lăsat fetița pe treptele unui bloc pentru a putea continua să trăiască în vreme ce ei au încercat să continuie să se ascundă. La scurt timp după ce au lăsat-o, aceasta a fost găsită de o bătrână care locuia în bloc și mai apoi o fost dusă la orfelinat. Nu a trecut mult și micuța a fost adoptată de Anton și Despina Goza, un cuplu înstărit care și-a dorit mereu să aibă un copil.

Familie, Liniște, Fericire

   👧🏻 Natalia, căci așa i-au pus numele noua ei familie, a crescut înconjurată de iubire, prieteni și i-au fost oferite cele mai bune condiții de trai: o casă primitoare cu un pian la care adora să cânte, hăinuțe și bijuterii desprinse din povești. Iar dintre toți ceilalți cunoscuți Natalia îl îndrăgea cel mai mult pe Victor, tânărul care a fost ajutat de tatăl ei să supraviețuiască și care a devenit rapid ca un băiat pentru acesta.

Război, Sacrificii, Despărțiri

   😔 Cu trecerea anilor, Natalia a continuat să cânte la pian, să învețe și să nu mai pună la suflet răutățile colegilor ei și și-a dat seama că doar dacă familia ei era unită ar fi putut trece cu bine peste orice. Totodată, a aflat despre scrisoarea ascunsă în seif care o înștiința despre motivul pentru care părinții biologici s-au despărțit de ea și că și-ar fi dorit să o revadă, moment în care Natalia a început să se gândească și mai mult la ei dar fiind conștientă că nu putea să le fie alături. Și, în mod inevitabil, consecințele războiului și instaurarea comunismului au fost resimțite cu foarte multă putere: tatăl ei și-a pierdut dreptul de a mai deține afacerea; Victor, devenind membru al noului regim, s-a îndepărtat treptat de familia Goza; și, de departe cea mai nefastă experiență a fost reprezentată de pierderea casei. Din acel moment, Natalia, ajunsă acum adolescentă, și părinții ei au trebuit să împartă apartamentul cu alte familii și să își asigure traiul cum puteau mai bine.

Reîntâlnire, Speranță, Iubire

   👩🏻 După mai bine de 10 ani, timp în care Natalia și familia ei se descurcau cum puteau (Natalia lucra într-o fabrică pentru a asigura un venit minim), s-a întâmplat ca amintiri din trecut să reînceapă să îi acapareze memoria tinerei fiindcă l-a revăzut pe Victor. Acesta nu a uitat-o nicio clipă pe Natalia numai că nu a avut nicio posibilitate să ia legătura cu ea și familia ei, pare-se din cauza locului de muncă pe care îl ocupa în Minister. La început i s-a împotrivit, nedorind să sufere din nou, însă, cum și ea îl iubea încă din copilărie, s-au lăsat purtați de iubire și au fost alături vreme de aproape un an. 

Călătorie, Salvare, Viitor

   ✈ Asta până într-o zi când, pe așa-zisul drum spre mare, Victor a anunțat-o pe Natalia că urma să o ducă la aeroport de unde urma să se îndrepte spre America. Nu a dorit să îl asculte deloc deoarece nu se putea imagina fără a-i avea aproape pe părinți și pe el. Însă a realizat că aceasta era unica ei cale de a se salva și în același timp de a-i proteja și mai mult pe Anton și Despina. Astfel, cu o durere imensă în suflet, și-a luat adio de la Victor și a urcat în avion. Iar când urma să aterizeze, Natalia a citit scrisoarea pe care Victor i-a înmânat-o și din care a aflat povestea părinților ei naturali (cum au ajuns în America, cum au luat legătura cu avocatul care a redactat scrisoarea și toate demersurile îndelungate pe care le-au făcut pentru a o putea salva din România). Odată ajunsă în New York, destinația ei, a urmat instrucțiunile avocatului și s-a instalat în noua ei casă. Iar la scurt timp, ceea ce trebuia să se întâmple de mai bine de 20 de ani a avut în sfârșit loc, mai exact reîntâlnirea cu Iosef și Zora, părinții ei naturali. Și din acel moment viața Nataliei a luat o turnură frumoasă din care nu a lipsit păstrarea legăturii cu Anton și Despina, părinții care i-au fost cei mai mari salvatori. 

   Aceasta a fost, pe scurt, povestea din romanul de debut al Roxannei Veletzos, ,,Fetița pe care au lăsat-o în urmă”! Sunt convinsă că v-a intrat în suflet și că abia așteptați să o descoperiți în întregime! Vă doresc lectură plăcută! ✨

   📚 Cartea a apărut la 📝 Editura Litera 📝 (anul apariției: 2019; număr pagini: 304; traducător: Sanda Spiridon).

RECENZIE ~ ,,Vraja oaselor sub clar de lună” de Kathryn Purdie

RECENZIE

,,Vraja oaselor sub clar de lună” de Kathryn Purdie

   O nouă carte fantasy pe care am devorat-o și adorat-o! 💚📖

   Din atmosfera de basm nu au lipsit elementele gotice, dramatice, insuportabile, dar și amuzante, înduioșătoare și pline de speranță. Pare că acțiunea este înceată în primele pagini dar pe urmă devine foarte alertă și simți că nu poți lăsa cartea din mână. 

   Cei trei adolescenți - Ailesse, Sabine și Bastien - sunt protagoniștii acestui prim roman din serie. Îi îndrăgesc enorm, însă de departe Sabine este favorita mea. Parcursul ei mi-a plăcut cel mai mult, întrucât am putut observa cum evoluează. De la fata timidă, neîncrezătoare în forțele proprii și incapabilă să rănească încă o vietate pentru a-și însuși harul acesteia, Sabine devine o adevărată luptătoare, are mult mai mult curaj și decide să facă orice îi stă în putere pentru a-și salva cea mai bună prietenă, Ailesse, și familia, Fermecătoarele (cunoscute sub numele de ,,Descântătoare de Oase”).

   De cealaltă parte, Ailesse - moștenitoarea coroanei Fermecătoarelor - și Bastien - tânărul hotărât să le ucidă pe Descântătoare pentru că au luat viața tatălui său - sunt două personaje care au multe trăsături în comun (încăpățânarea, curajul, puterea), sunt menite să fie împreună și ajung până la urmă să înțeleagă faptul că răzbunarea nu aduce nimic bun și că doar iubirea îi poate salva.

Menire, Sacrificiu, Ritual

   🦴 Fermecătoarele, supranumite și ,,Descântătoarele de Oase”, sunt unice în Ținutul Galliei de Sud: prin cântecul lor la fluierul din os pot călăuzi sufletele celor decedați în Paradis sau Infern, împiedicându-i astfel să ucidă ființele vii. Din păcate însă, pentru a deveni Călăuze, acestea trebuie să-și ucidă sufletul pereche, altminteri amândoi vor muri. Ailesse se numără printre Fermecătoarele care urmează să facă ritul prin care va deveni Călăuză. Totodată, este fiica Odivei, actuala conducătoare a familiei Descântătoarelor. Având și harurile caprei sălbatice, vulturului și rechinului-tigru, plus prezența lui Sabine, cea mai bună prietenă a ei, Ailesse este pregătită să înfăptuiască ritul atunci când va fi noaptea cu lună plină.

Răzbunare, Atracție, Confruntare

   🗡 Bastien, un tânăr al cărui tată a fost ucis de o Descântătoare, a jurat să le ucidă. Alături de cei mai buni prieteni, frații Jules (fata puternică ce îl simpatizează pe Bastien) și Marcel (băiatul care aspiră să devină scrib), al căror tată a fost și el ucis de o altă Descântătoare, s-au antrenat și au aflat informații (însă nu complete) despre cele care aduc moartea bărbaților. Astfel, cutreierind împrejurimile orașului Dovré, au nimerit exact în zona Podului Castlepont, acolo unde Ailesse a început să cânte la fluierul de os. Auzindu-l, Bastien se îndreaptă într-acolo și simte într-o măsură magia acestuia, care însă nu durează mult fiindcă începe să se lupte cu Ailesse; în același timp, Jules se luptă cu Sabine, cele două rănindu-se grav. 

Răpire, Curaj, Înțelegere

   😔 Fără oasele de har, care au ajuns în posesia lui Jules, tânăra moștenitoare este capturată de cei trei tineri și dusă în catacombe. Abia reușind să se salveze, Sabine, cu inima strânsă, se reîntoarce la Château Creux, acolo unde le mărturisește Odivei și celorlalte Fermecătoare ce s-a petrecut și își jură că nu se va opri din nimic pentru a o salva pe buna ei prietenă. De cealaltă parte, Ailesse a început să se simtă din ce în ce mai slăbită din cauza lipsei oaselor de har și Luminii Lunii, căci Elara, zeița care guvernează Paradisul, îi dă putere. În mod inevitabil, Bastien nu s-a putut împăca deloc cu faptul că el și Ailesse sunt suflete pereche, asta însemnând că fie îl ucide, fie vor muri amândoi după un an de la noaptea în care a avut loc ritul. Și, deși între cei trei - Bastien, Jules și Marcel - și tânăra Fermecătoare existau animozități cu duiumul, aceasta a încercat și reușit să îi facă să înțeleagă, mai mult sau mai puțin, menirea pe care o au ea și familia ei și importanța călăuzirii sufletelor morților. 

Luptă, Putere, Chemare

   ⏳ După ce încercarea Odivei și a Fermecătoarelor de a o salva pe Ailesse eșuează, aceasta prinde totuși un moment prielnic, își recuperează colierul cu oasele de har și fluierul de os și se îndreaptă direct spre Lagună, acolo unde Călăuzirea urma să aibă loc. În același timp, Sabine o observă pe matroana Odiva că i se închină lui Tyrus, cel care guvernează Infernul, și, neascultându-i ordinele, se aventurează în căutarea unor alte necuvântătoare pentru a aduna încă două oase de har, pe lângă cel al salamandrei, care îi vor da și mai multe puteri. Ajutată fiind și de bufnița zeiței Elara, Sabine: descoperă locul unde se afla Ailesse; ucide șacalul, simbolul sacru al lui Tyrus, însușinâdu-și astfel harul și devine și mai puternică. 

   🌌 Revenind la Ailesse, descoperim că ajunge la Lagună și observă cu groază cum sufletele se luptă cu familia ei fiindcă Porțile către Lumile de Apoi nu au putut fi deschise; unica soluție a fost să înceapă să cânte la fluier, moment în care sufletele au început să vină amenințător către ea. Abia reușește să se salveze, ajutată fiind de Bastien, însă Jules îi ia din nou oasele de har în încercarea de a rupe vraja care îi lega pe Ailesse și Bastien. După ce se ascund o perioadă în Chapelle de Pauvre, cei doi revin în catacombe acolo unde: îi găsesc pe Jules și Marcel; se luptă cu un suflet Înlănțuit; Ailesse își recuperează colierul și fuge spre Podul Terestru din adâncuri, acolo unde va chema morții prin cântec fiindcă Porțile se vor deschide atâta timp cât are și fluierul de os.

Secrete, Dezvăluiri, Ajutor

   👑 Iar Sabine descoperă de la Odiva un adevăr ascuns, acela că și ea este fiica ei, al cărei tată este cel pe care Odiva l-a iubit cu adevărat. După această destăinuire, Sabine, care are acum cele trei oase de har, începe ritul de a deveni Călăuză și descoperă că cel care a auzit cântecul este nimeni altul decât adevăratul amouré al lui Ailesse, Cas, prințul moștenitor din Dovré. Astfel, tânăra decide să îl ducă la Ailesse pentru ca aceasta să înfăptuiască odată pentru totdeauna ritul de a deveni Călăuză. În catacombe, odată ce a început cântecul, sufletele se adună și, cu ajutorul Odivei care a venit într-un suflet, Ailesse le trimit pe porți.

  

Schimbare, Plan, Salvare

  💥 Și, când totul părea să fie mai bine, Odiva îl înjunghie pe Bastien pentru a o face pe Ailesse să-și ucidă amouré-ul, dar, când ea nu pățește nimic, și când apare și Sabine alături de Cas, Ailesse își dă seama că nu Bastien îi este suflet pereche, deși se iubesc. După aceea, plină de remușcări, Odiva intră în ultimul moment pe poarta Infernului pentru a fi cu bărbatul pe care îl iubește și pentru ca Ailesse să nu mai fie atrasă de Tyrus să i se alăture. Și, cu ultimele puteri, cei doi tineri apuc să mai schimbe o ultimă privire atunci când Jules și Marcel îl salvează pe Bastien și când Cas îi ia lui Ailesse oasele de har și când o arestează pe Sabine. Astfel, Ailesse ajunge în Beau Palais unde nu are încotro și îi promite lui Cas faptul că momentan îi va fi alături iar Sabine îi găsește pe Bastien, Jules și Marcel și Birdie (prietena lui Marcel), și află că și ei aveau același gând: să pornească în salvarea lui Ailesse.

   Iată așadar universul din minunăția scrisă de Kathryn Purdie! Abia aștept și volumul doi, care sper să apară cât mai curând la noi! Până atunci, sper că v-am stârnit curiozitatea și că v-am adus și un strop de fericire! Lectură plăcută! ✨

   📚 Cartea a apărut la apărut la 📝 Editura CorinTeens 📝 (anul apariției: 2020; număr pagini: 448; traducător: Adina Rațiu).

RECENZIE ~ ,,Am scris noaptea în jurnal” de Veera Hiranandani

 RECENZIE

,,Am scris noaptea în jurnal” de Veera Hiranandani

   O altă ficțiune istorică ce va intra în inimile voastre pentru totdeauna! ❤📖
   Războiul, curajul, speranța și iubirea sunt principalele teme ale acestei cărți. Autoarea, de origine indiană, ne prezintă un eveniment important din istoria țării sale, mai exact momentul în care, în 1947, scăpând de sub ocupația britanică, India este împărțită în două state, din motive religioase, politice și economice: Pakistan și India. Astfel, lupta pentru supraviețuire și găsirea unui refugiu stabil sunt singurele obiective ale personajelor.
   Mai mult, povestea este spusă din perspectiva unui fetițe de doar doisprezece ani care scrie într-un jurnal scrisori adresate mamei ei, aproape în fiecare seară, în care îi povestește cele ce s-au petrecut, ceea ce a simțit și ceea ce își dorește să se întâmple.

Familie, Armonie, Talent

   📖 Când Nisha împlinește 12 ani primește în dar de la tatăl ei un jurnal care îi oferă ocazia să-și scrie toate gândurile și trăirile pe care nu le poate împărtăși prin viu grai. Fratele ei geamăn, Amil, este exact opusul ei: are foarte multă energie, vorbește neîntrerupt și desenează foarte frumos. Scrisorile din jurnal sunt adresate Fariei, mama lor, care a murit când i-a născut. Nisha și Amil sunt pe jumătate hinduși, din partea tatălui, și pe jumătate musulmani, din partea mamei. Locuiesc alături de Dadi (bunica), Suresh (tatăl) și Kazi (bucătarul).

Război, Diviziune, Salvare

   🇮🇳 În 1947, când India scapă de sub ocupație britanică și este împărțită în Pakistan și India, începe un lung război, soldat cu multe victime și nevoia de a te stabili în țara de a cărei religie aparții: India pentru hinduși și Pakistan pentru musulmani. Familia, fiind de origine hindusă, trebuie să se salveze, fiind nevoiți să se mute în India.





Călătorie, Pericol, Speranță

   🌌 După multe săptămâni cu zile dogoritoare, nopți întunecate, pericole la tot pasul (prin deșert și orașe distruse) și momente în care speranța părea pierdută, Nisha, Amil, Suresh și Dadi ajung la casa lui Rashid, vărul Fariei, care le-a oferit adăpost pentru câteva zile. Iar, odată ce totul a fost sigur, au pornit pe ultima bucată de drum, evenimentele nefericite continuând să aibă loc, dar au trecut peste știind că trebuie să rămână puternici.





Siguranță, Bucurie, Viitor

   🏠 Și, când au ajuns în orașul Jadphur, noua lor casă, totul a redevenit frumos: s-au instalat în micul apartament cu ajutorul fratelui tatălui lor; l-au găsit pe Kazi, bucătarul, și i-au spus că este bine-venit să locuiască cu ei; gemenii au mers din nou la școală; iar Nisha și-a depășit teama de a vorbi, mai ales că a scris în jurnal tot ce a trăit și simțit pe durata călătoriei spre salvare și pace.




   🌟 Câteva citate reprezentative:

✒ ,,Mă sperie ideea de a vorbi, căci, odată ce-ai rostit cuvintele, nu le mai poți lua înapoi. Dar dacă le scrii și nu-ți ies așa cum îți dorești, poți să o ștergi și să o iei de la capăt.” (pg. 19)

✒ ,,Sunt convinsă că acesta e motivul pentru care îți plăcea să pictezi, mamă. Pentru că vedeai lucruri pe care nimeni altcineva nu le vedea, exact ca Amil. Mi-ar plăcea să semăn cu tine. Dar eu văd lucrurile exact așa cum sunt. Uneori, atât de clar, încât mă dor ochii.” (pg. 50)

✒ ,,Amintirile vieții petrecute aici, în Mirpur Khas, nu se vor împleti niciodată cu amintirile vieții pe care o voi petrece într-o nouă Indie. Copilăria mea va fi mereu despărțită de o linie, ce va marca universul de dinainte și cel ce va urma.” (pg. 85)

✒ ,,Creierul este cel care-i face pe oameni să iubească și să urască? Sau inima?” (pg. 86-87)

✒ ,,Nu ne-am mărturisit niciodată dragostea prin cuvinte. Dar făceam lucruri din iubire. Vedeam asta prea bine acum. Dadi îmi spăla și îmi repara hainele, tata ne săruta pe frunte înainte de culcare, Amil îmi desena chipul. Kazi îmi pregătea mâncarea preferată [...] De ce n-am văzut asta mai devreme, mamă? Dacă era deja prea târziu?” (pg. 135)

✒ ,,Vreau să le spun tuturor - lui Nehru, lui Jinnah, Indiei și Pakistanului, cât și celor care continuă să se ucidă între ei - că nu ne puteți despărți. Nu puteți diviza iubirea.” (pg. 233)

✒ ,,Îmi cer iertare pentru că scriu tot mai rar. Poate pentru că viața devine din ce în ce mai normală. Dar sunt fericită că ți-am dedicat acest jurnal, că am creat un loc numai pentru noi două. Aici te voi găsi ori de câte ori voi simți nevoia să-ți vorbesc. Îți voi povesti toate lucrurile importante pe care le vom trăi și îți promit că, indiferent ce se va întâmpla, nu te voi lăsa niciodată singură, mamă.” (pg. 236)

   Această poveste mi-a produs multe emoții: am surâs când 👧🏾 Nisha scria atât de frumos în jurnalul ei (semănând cu o scriitoare extrem de apreciată ✒📖) și când 👦🏾 Amil deborda de energie și nu se oprea din desenat (lucrul pe care îl făcea cu măiestria unui celebru pictor 🖌🎨); am plâns când au aflat că trebuie să-și ia adio de la cămin și când și-au început lungul drum spre un altul mai sigur; și am răsuflat ușurată când au ajuns cu bine la destinație, după ce au înfruntat multe pericole. Dar mai mult decât orice, m-au impresionat maturizarea copiilor, chiar dacă a fost forțată, și sacrificiul, curajul, speranța și bucuria pe care le-au experimentat până să ajungă la noul lor cămin.

   Ei bine, sunt pe deplin convinsă că v-am făcut curioși să faceți parte din universul Nishei, și fiți siguri că nu veți regreta această călătorie!

   Astfel, vă doresc lectură plăcută! ✨

   📚 Cartea a apărut la 📝 Epica Publishing House 📝 (anul apariției: 2019; număr pagini: 256; traducător: Iris-Manuela Anghel).

RECENZIE ~ ,,Fata care citea în metrou” de Christine Féret-Fleury

 RECENZIE

,,Fata care citea în metrou” de Christine Féret-Fleury

   O poveste frumoasă despre puterea cărților și importanța de a ne urma pasiunile! ❤📖
   Am terminat această carte în aproximativ două ore și la final mi-a adus pe buze un mare zâmbet și în suflet un strop de nostalgie. Autoarea a reușit să redea perfect nu numai puterea pasiunii pentru universul literar (care uneori, să recunoaștem, ne poate face să fim puțin luați de val 🤪), ci și o realitate căreia mulți dintre noi nu îi acordăm atenția cuvenită, și anume împlinirea pe care o simțim atunci când facem ceea ce ne place.
   Acestea sunt primele emoții pe care mi le-a transmis povestea lui Juliette, fata care citea în metrou. Iar cel mai mult mi-a plăcut, atât la ea cât și la alte personaje, faptul că își arată onestitatea, curajul și entuziasmul progresiv, fiindcă experiențele prin care au trecut și trec îi fac să realizeze, mai mult sau mai puțin, că tot ce contează este să fii doar tu însuți și să nu mai ascunzi nimic.

Oraș, Tipare, Comoditate

   👩🏻 Juliette, o tânără pariziancă ce lucrează la o firmă de imobiliare, are o viață ghidată după tipare: se trezește la aceeași oră, se pregătește pentru a merge la muncă, ia de fiecare dată metroul și nu scapă din ochi oamenii care citesc în metrou, ba chiar îi recunoaște pe majoritatea. La locul de muncă, deși face aceleași lucruri, începe să simtă că nu îi aduc nicio bucurie, așa cum o fac cărțile.






Provocare, Destin, Alegere

   🏠 Astfel, într-o zi, parcă împinsă de la spate de Univers, coboară din metrou mai devreme decât ar fi trebuit, și, când iese din stație, observă prin ploaia deasă o fetiță care intră pe o poartă ținută deschisă de o carte. Contrariată, dar și la îndemnul micuței pe nume Zaïde, o urmează și intră într-o micuță clădire, biroul ,,Cărți fără Limite”, unde, evident, cărțile erau dispuse peste tot. Prin praful gros din încăpere abia deslușește silueta aflată la birou, un bărbat. Acesta se prezintă ca fiind Soliman și crede că Juliette este unul din cărăușii care au venit să ia unele cărți. Tânăra îi infirmă gândurile și insistă să plece la serviciu, dar Soliman o roagă să mai rămână. Și, dându-și seama că deja întârziase foarte mult, aceasta acceptă sfioasă propunerea.






Încercare, Succes, Bucurie

   📚 După ce Soliman îi explică ce fac el și cărăușii (descoperă oameni cărora le dau cărți sau le lasă pur și simplu în diverse locuri din Paris) și după ce îi dă o veste care o întristeaza profund (află că una din cititoarele pe care le vedea zilnic în metrou, cea cu cartea de bucate în italiană, s-a sinucis), Juliette este atât uimită cât și extrem de tristă. Cu ultimele puteri ia sacoșa cu cărți oferită de Soliman și îi promite că va reveni.

   🛁 Astfel, la scurt timp după prima întrevedere cu Soliman, Juliette oferă, prin intermediul lui Chloé, colega de la serviciu, prima carte care ajunge în baia impresionantă din locuința pe care un cuplu urma să o cumpere. Bucuroasă, conștientizează totuși cu stupoare că nu mai poate lucra la firmă fiindcă a descoperit că îi place mult să facă munca de cărăuș, dar mai ales a redescoperit plăcerea lecturii.






Rugăminte, Ajutor, Nesiguranță

   👨🏻 Prin urmare, își dă demisia și îl informează pe Soliman. Acesta rămâne surprins, dar în adâncul lui zâmbește. Și, luând în considerare și acest amănunt, Soliman o roagă pe Juliette să îi țină locul pentru o perioadă la ,,Cărți fără Limite”, spunându-i că are de rezolvat ceva foarte important și că nici pe Zaïde nu o poate lua cu el. Tânăra îi promite că se va gândi la rugămintea lui, însă nu era nicio îndoială că va accepta, chiar dacă era îngrijorată cu privire la ,,călătoria” bărbatului.

   🎩 Hotărându-se să îl ajute pe Soliman, Juliette se mută în locuința acestuia și bărbatul, până să plece, le ajută pe ea și fetița lui să redecoreze camerele. Odată plecat, Juliette revine zilnic în birou, iar într-o zi face cunoștință cu Léonidas, bărbatul cu pălărie verde care citea în metrou o carte despre insecte. Află de la el că Soliman nu a lipsit nicio zi de acolo, moment în care Juliette, care intrase deja în panică fiindcă nu știa cum să ordoneze cât mai bine toate cărțile existente în casă și birou, se neliniștete și mai tare. Bărbatul îi spune cu blândețe că tot ce poate face este să regăsească în sufletul ei modul de a categorisi cărțile, mai ales că, de o să citească cât mai multe din ele, acestea îi vor vorbi și o vor alina.






Încredere, Suferință, Incertitudine

   😔 Juliette se pune pe treabă și curând cărțile o absorb, astfel că, atunci când Zaïde îi propune să mai iasă din casă și să meargă cu metroul de la un capăt la celalălt, Juliette acceptă cu inima strânsă. Dar, după ce îndeplinește provocarea, se simte mai încrezătoare, stare care, din păcate, nu este de lungă durată fiindcă află că Soliman a murit în timpul operației pe cord deschis.






Sfaturi, Regăsire, Pasiune

   👩🏻‍🦰 Cea mai bună alternativă în ceea ce a privit-o pe Zaïde a fost să i se ascundă adevărul și să o trimită la mama ei, Firouzeh. Cu ajutorul lui Léonidas, Juliette a aflat adresa femeii și a dus-o acolo pe copilă. Când au ajuns, Juliette a rămas impresionată de frumusețea locului și a căsuței desprinsă parcă din povești. Însă parizianca a început să simtă tot mai tare durerea pricinuită de moartea lui Soliman, iar văduva a încercat să o liniștească, spunându-i că trebuie să asculte vântul, să călătoarească pentru a se reface.

   🚌 Și, tot ca și cum Universul i-a dat din nou o mână de ajutor tinerei să își regăsească liniștea, Juliette descoperă într-o baracă aflată în poiana din împrejurimi un autobuz galben. Cu acordul lui Farouzeh, Juliette se întoarce în Paris, iar autobuzul este și el adus. Și, odată revenită în locul în care a început totul, tânăra se apucă să recondiționeze vehiculul și îl informează pe Léonidas că va începe să călătorească și să împartă cărți. Așadar, alegând o mulțime de cărți, atașându-le pe rafturile special create și adăugând și cele câteva lucruri necesare drumului, plus trei cărți surpriză, Juliette își începe călătoria cu Y.S. (autobuzul ,,Yellow Submarine”), una dintre opriri urmând să fie orășelul Lecce, din sudul Italiei, acolo unde îi va înmâna cartea de bucate în italiană unicului nepot al femeii care citea în metrou.




   🌟 Câteva citate reprezentative:

📚 ,,Îi plăcuse dintotdeauna să miroasă cărțile, să le adulmece, mai ales pe cele cumpărate de ocazie - și cărțile noi aveau arome diferite, în funcție de hârtie și de cleiul folosit” (pg. 23)

🚌 ,,- Cunoașteți principiul cărților călătoare, rosti bărbatul după câteva clipe de tăcere. Un american, Ron Hornbaker a creat ori, mai bine zis, a sistematizat conceptul în 2001. Să transformi lumea toată într-o bibliotecă... Bună idee, nu? Pui o carte într-un loc public, gară, bancă dintr-un scuar, cinematograf, cineva o ia, o citește, apoi, peste câteva zile sau săptămâni, o lasă la rândul lui în altă parte.” (pg. 36)

📚 ,,- [...] fiecare carte este un portret și are cel puțin două chipuri.” (pg. 62)

🚌 ,,Vorbea despre cărți ca despre oameni vii - prieteni vechi, adversari redutabili câteodată, unii remarcându-se ca adolescenți sfidători, iar alții, ca niște doamne în vârstă care coseau pe canava în fața focului.” (pg. 112)

📚 ,,Deși ea nu putea să vadă interiorul cărților - milioanele de fraze, de cuvinte care forfoteau asemenea unor colonii de furnci -, cărțile o vedeau pe ea. Iar ea li se oferea.” (pg. 130)

🚌 ,,- Vântul, rosti ea, vântul... Ieșiti din casă, Juliette, duceți-vă să respirați! Duceți-vă să ascultați! [...] Cărțile și oamenii au nevoie să călătorească.” (pg. 164)

📚 ,,Cum să-i spună că da, ceva de genul ăsta? Că sfârșise prin a crede, nu, prin a dobândi certitudinea că între copertele cărților se ascundeau deopotrivă toate bolile și remediile?” (pg. 178)

   Aceasta a fost așadar povestea scrisă de Christine Féret-Felury! Indiferent dacă sunteți cititori înrăiți sau nu, cartea aceasta este potrivită pentru voi! Vă garantez că o să vă aducă bucurie! Lectură plăcută! ✨

   📚 Cartea a apărut la 📝 Editura Nemira 📝 (anul apariției: 2017; număr pagini: 206; traducător: Mihaela Stan).

RECENZIE ~ ,,Câteva motive să iubești viața” de Matt Haig

 RECENZIE

,,Câteva motive să iubești viața” de Matt Haig

   O carte de non-ficțiune care îți va rămâne în suflet pentru totdeauna! Am iubit-o este puțin spus; am trăit-o este cea mai bună caracterizare pe care o pot face despre cartea lui Matt Haig. 💛📖
   O mărturisire pură, un curaj extraordinar și o speranță care crește pe zi ce trece sunt doar câteva cuvinte-cheie. Indiferent de tăria de caracter pe care o ai, de sensibilitatea de care dai dovadă ori de indiferența care își face simțită prezența, mai mult sau mai puțin, această poveste: te va face să treci printr-un carusel de emoții, de la cele mai triste (frică, neîncredere), până la cele mai frumoase (motivare, bucurie); îți va demonstra că, dacă nu te oprești din a lupta, totul este posibil; și, cel mai important, te va face să nu uiți că atâta timp cât te înconjori de ceea ce-ți aduce un strop de liniște, iubire și bucurie, momentele mai puțin plăcute vor începe să se diminueze.

Experiențe, Suferință, Supraviețuire

   💔 Matt Haig descrie în această carte experiențele prin care a trecut, la vârsta de 24 de ani, atunci când a început să sufere de depresie și anxietate. Chiar și în prezent mai are unele atacuri de panică și simte o neputință generală, dar le face față mai repede fiindcă are în preajma lui persoane dragi, face ceea ce îi place și caută neîncetat un strop de bucurie și încredere.

   😔 Încă de mic copil se temea pentru orice lucru, nu putea să-și exprime foarte bine emoțiile și, în adolescență, avea probleme cu consumul de alcool și nu avea multă încredere în forțele proprii. Toate acestea adunate au dus la declanșarea anxietății și mai apoi la depresie. Și-a dorit chiar să moară, însă în ultimele momente a conștientizat că familia și iubita, Andrea, vor suferi și mai mult decât el. 

Ajutor, Progres, Schimbare

   👣 Astfel, ajutat în cea mai mare parte de Andrea, cea care i-a fost mereu aproape și care i-a devenit soție, a început încet-încet să depășească momentele dureroase prin care trecea: atacuri de panică, incapacitatea de a vorbi ori de a se deplasa, sentimentul de goliciune sufletească... Nu a fost deloc ușor, era uneori pe punctul de a se lăsa pentru totdeauna pradă emoțiilor negative, dar a progresat pe zi ce trece: într-o zi a putut merge singur afară, în altă zi a putut sta singur în casă pentru câteva ore, ori în altă zi a început să alerge, activitate care îl liniștea.

Redescoperire, Iubire, Viitor

   🌠 Cu trecerea timpului a descoperit și alte activități care îi aduceau bucurie și calm. Printre acestea se numără yoga, scrisul (prin operele sale își exprima metaforic durerea și adăuga metode de a trece peste aceste clipe), exprimarea prin viu grai a ceea ce a trăit, timpul petrecut cu familia (părinții și sora, soția și cei doi copii) ori micile lucruri care ne aduc zâmbetul pe buze (de exemplu răsăritul, muzica, picnicurile). 

Sfaturi, Încurajări, Empatie

   🙌🏻 Concomitent cu relatarea trecutului său, autorul a mai pus accentul și pe date statistice cutremurătoare privind numărul de persoane care, atât obișnuite, cât și cunoscute, suferă anual de depresie; cărțile pe care le-a citit și activitățile pe care le-a întreprins ce l-au ajutat să se simtă mai bine. De asemenea, Matt Haig a mai oferit: sfaturi privind comportamentul și îngrijirea date de persoanele care se află în apropierea celor care suferă de anxietate și/sau depresie; și, cel mai important, încurajări constante sub diverse forme, plus un capitol special numit
,,#motivesăiubeștiviața”, ce ne poate face pe oricare dintre noi, indiferent dacă ne-am mai confruntat sau nu cu trăiri dintre cele mai negative, să ne dăm seama și să nu uităm nicio clipă că există și fericire după ce furtuna a trecut, important fiind să nu încetăm să o căutăm.




   🌟 Câteva citate reprezentative:

💛 ,,Eu chiar cred asta cu adevărat pentru că, într-o anumită măsură, citind și scriind mi-am găsit un fel de salvare din întuneric. [...] Prin urmare, această carte își propune două lucruri: să diminueze stigmatizarea și - poate cea mai idealistă ambiție -, să încerce, și chiar să reușească, să-i convingă pe oameni că priveliștea cea mai frumoasă nu o vezi de la baza muntelui. [...] La capătul tunelului chiar se află o luminiță, indiferent dacă o putem sau nu vedea. Și acolo se află mai multe lucruri bune decât crezi și mai multe finaluri fericite. Uneori, doar uneori, cuvintele pot să elibereze.” (pg. 9)

💛 ,,Nu ești mai puțin bărbat sau mai puțin femeie sau mai puțin om dacă ai depresie [...] Așa că, ce este de făcut? Vorbește. Ascultă. Încurajează dialogul. Încurajează ascultarea.” (pg. 66)

💛 ,,[...] atunci iubirea - în cel mai bun moment al ei - e un mod de a recupera acele părți pierdute din noi înșine.” (pg. 108)

💛 ,,Aveam nevoie de cărți. Nu erau doar un bun de consum în acea perioadă a vieții mele. Erau o substanță adictivă de primă clasă. [...] Se spune că citești fie ca să evadezi, fie ca să te regăsești. Eu nu prea văd diferența. Ne găsim pe noi înșine prin evadare.” (pg. 120)

💛 ,,Se prea poate să fim prinși în propriile noastre minți, dar nu suntem prinși în sens fizic. Și a ne desprinde din locul fizic în care ne aflăm ne poate ajuta să ieșim și din starea noastră psihică nefericită. Mișcarea e antidotul inerției, până la urma urmei. Și ajută. Uneori. Doar uneori.” (pg. 132)

💛 ,,A fi calm a devenit un soi de act revoluționar. A fi fericit cu existența ta neîmbunătățită. A te simți confortabil cu propriul tău sine uman, dezordonat, nu e prielnic pentru afaceri.” (pg. 165)

💛 ,,Îmi doresc viața. Îmi doresc s-o citesc și s-o scriu și s-o simt și s-o trăiesc. Îmi doresc ca, pentru cât de mult timp e posibil în existența asta care ține cât ai clipi, să simt tot ce poate fi simțit.” (pg. 199)

💛 ,,Cu toții contăm, deoarece cu toții suntem vii. Așadar, bunătatea e un mod activ prin care putem vedea și simți că facem parte dintr-un peisaj mai vast. În cele din urmă, cu toții suntem același lucru. Suntem viață. Suntem conștiință. Așa că, simțindu-ne parte din umanitate, în loc să ne simțim entități izolate, ne simțim mai bine.” (pg. 205)

   Iată o mică parte din ceea ce se află între copertele cărții ,,Câteva motive să iubești viața”! O prețuiesc în primul rând pentru onestitatea în forma ei de netăgăduit și mai apoi fiindcă însuși Matt Haig este un exemplu de conștientizare a necesității de a te regăsi și de a supraviețui indiferent de circumstanțele în care te afli.

   Sper că v-a plăcut această minunăție și că veți pătrunde în universul ei! Lectură plăcută! ✨

   P.S.: Care sunt ale tale #motivesăiubeștiviața? 🌠

   📚 Cartea a apărut la 📝 Editura Nemira 📝 (anul apariției: 2018; număr pagini: 240; traducător: Cosmina Moroșan).

RECENZIE ~ ,,Un an fără tine” de Nina de Pass

 RECENZIE

,,Un an fără tine” de Nina de Pass

   O poveste Young Adult frumoasă, înduioșătoare, plină de speranță și cu accente dramatice, romantice și amuzante! Am adorat fiecare clipă petrecută în compania ei! 💙📖
   Autoarea a reușit să ilustreze într-o manieră plină de profunzime cele mai puternice emoții (vina, teama, acceptarea, resemnarea, iubirea), toate simțite de o tânără de 17 ani, vârstă la care totul este trăit cu intensitate. Evenimentele care au loc ne stârnesc empatie și ne pun față în față cu necesitatea de a ne schimba în mai bine, de a nu mai suferi și de a învăța să ne iertăm.

Traumă, Vină, Schimbare

   👱🏻‍♀️ Cara Cooper, o adolescentă în ultimul an de liceu care locuiește în California, a trecut printr-un moment tragic de Anul Nou: mașina pe care o conducea a fost implicată într-un accident terifiant din care doar ea a scăpat cu viață - șoferul tir-ului care a intrat în ele și Georgina (pe scurt G), cea mai bună prietenă a ei, au murit. De atunci a trecut aproape un an, iar ea nu a putut să se împace cu vina pe care o simte, considerându-se direct răspunzătoare de moartea celei mai bune prietene. Tot de atunci nu a mai fost ea însăși: a fost deprimată și tăcută, s-a îndepărtat de prieteni și a stat în casă în majoritatea timpului. Asta până când mama ei a înscris-o la Școala ,,Speranța” din Elveția, locul despre care se știe că îi ajută pe tineri să depășească momentele dificile prin care au trecut.

   🏫 Odată ajunsă acolo, fără voia ei, Cara a făcut cunoștință cu Berenice (pe scurt Ren) și Fred care i-au arătat împrejurimile și care păreau foarte prietenoși. A aflat că va împărți camera cu Ren, a fost pusă la punct cu regulile școlii și cu orarul și, chiar dacă nu avea multă tragere de inimă, a început să se adapteze. Însă fricile tot nu i-au dispărut, așa că a trebuit să le mențină cât mai adânc în sufletul ei.





Adaptare, Prietenii, Secrete

   👫🏻 Ceea ce a fost însă frumos este reprezentat de începutul prieteniei, cu Ren, și interacțiunii, cu Hector (cel mai bun prieten al lui Ren și Fred). Adolescentul, după o perioadă, a reușit să o facă pe Cara să-și deschidă sufletul și să împărtășească încet încet ceea ce o apăsa, însă aceasta nu a putut să le spună prietenilor ei întregul adevăr decât când era aproape prea târziu. Hector și Ren, ca și ea, aveau suferințele lor pe care le-au ținut deoparte de ceilalți dar care continuau să îi macine: Ren nu putea să le spună părinților ei că este lesbiană iar Hector nu putea să-și înfrunte tatăl așa cum ar fi vrut.





Înfruntare, Comunicare, Iertare

   😔 Și, din păcate, momentele mai puțin frumoase nu au întârziat să apară. Printre ele s-au numărat aversiunea lui Fred față de Cara, accidentul mamei lui Hector, atacurile de panică alei Carei ori întrecerea limitei, la o petrecere, de către Ren. Dar toate au fost până la urmă aplanate, controlate și prin comunicare sinceră și conștientizarea faptului că iertarea, acordarea unei a doua șanse și resemnarea sunt cele mai importante.





Acceptare, Speranță, Viitor

   🏮 Astfel, relațiile de prietenie ale Carei au fost restabilite, iar cea de dragoste dintre ea și Hector are tot potențialul de a fi cât mai longevivă. Și, cum împăcarea și o nouă etapă nu pot fi simțite dacă nu revii în locul în care a început totul, la un an după accident, mai exact în noaptea de Anul Nou, Cara revine în orașul natal. Aflându-se în curtea casei lui G și fiind înconjurată de cei dragi, aprinde un lampion în memoria celei mai bune prietene. Iar în acel moment Cara și-a pus toată încrederea și speranța că a fost iertată și că va putea începe o nouă viață al cărei prim aspect va fi reprezentat de amintirile frumoase.

   🌟 Câteva citate reprezentative:

🌠 ,,Nu mă mai pot preface că sunt cine nu sunt de fapt. Nu când abia îmi mai pot păstra persoana care sunt cu adevărat.” (pg. 53)

🌠 ,, - [...] Lumea reală combină tot felul de iregularități. Nu desconsidera un lucru doar pentru că nu l-ai mai experimentat înainte.” (pg. 92)

🌠 ,,- Vreau să trăiesc fără să trebuiască să mă forțez să duc fiecare zi până la capăt.” (pg. 102)

🌠 ,,Mă uit în jur, la munții care ne înconjoară, la strălucirea estompată a luminilor orașului de peste prăpastie. Liniștea ne învăluie și mă face să cred că nu mai există nimic aici. Nimic în afară de noi.” (pg. 138)

🌠 ,,La urma urmei, e imposibil să fii zdrobit când ești deja sfărâmat într-un milion de bucățele. Cât de rău poate să mai fie?” (pg. 163)

🌠 ,,Pentru că uneori suferința nu înseamnă lacrimi sau plâns în public. Câteodată e furie tacită și goluri pe care cuvintele și sunetele nu le pot exprima.” (pg. 197)

🌠 ,,- [...] Fă în continuare ce faci. Știi mai bine decât oricine că viața este un lucru fragil și trecător - agață-te de unde poți de ea. Trebuie să crezi că lucrurile se vor schimba.” (pg. 217)

🌠 ,,Îmi dau seama că acesta este momentul în care îi pot confirma fără echivoc ce simt față de el. Nu mă gândesc înainte; nu ezit. Îl sărut pur și simplu. Atmosfera din jurul nostru se schimbă imediat și toată distanța dispare complet. Orice altceva devine superficial, irelevant, iar noi suntem cuprinși într-un moment intens. E fiecare sentiment minunat pe care l-am simțit vreodată contopit într-unul singur. E genul acela de sărut pentru care nu există destule culori. Genul acela care zdrobește întreaga lume până ce nu mai existăm decât eu și Hector și cerul nopții.” (pg. 331)

🌠 ,,Mă mai uit pentru ultima dată la lampion, la cuvintele pe care le-am scris pentru G, observând doar ultima propoziție... <<Mi-e dor de tine! Doamne, cât de dor îmi este de tine! Și nu te voi uita niciodată. C x>>” (pg. 348)

   Iată povestea din romanul de debut al autoarei Nina de Pass! Sunt mai mult decât convinsă că v-a plăcut enorm și că în cel mai scurt timp veți pătrunde în universul său! Lectură plăcută! ✨

   📚 Cartea a apărut la 📝 Editura CorinTeens 📝 (anul apariției: 2020; număr pagini: 352; traducător: Pavel Cazacu).

RECENZIE ~ ,,Vânătoarea de vrăjitoare” de Max Seeck

 RECENZIE

,,Vânătoarea de vrăjitoare” de Max Seeck

   Acesta este de departe cel mai bun roman horror și thriller pe care l-am citit până acum (ce-i drept, nu am citit atât de multe, însă știu de pe acum că nu poate fi egalat)! 🖤📖
   Am fost în permanență în alertă, la un moment dat era să scap cartea din mână, aproape toate detaliile legate de săvârșirea crimelor m-au înfricoșat și de prea puțin ori am răsuflat ușurată. Iar acestea sunt doar o parte din stările transmise de acest roman din genul Nordic Noir. Este o alegere perfectă de citit mai ales în anotimpul iarna, când atmosfera de afară se potrivește cel mai bine cu cea din carte: aer rece, vânt puternic, sentimentul de teamă și singurătate.
   Toate personajele sunt atent conturate, dau dovadă de o gamă neașteptat de mare de caracteristici dintre cele mai variate și unele dintre ele sunt atât de imprevizibile, încât nu ai fi ghicit în veci identitatea trădătorilor, manipulatorilor și falșilor prieteni. De departe îi îndrăgesc pe Erne Mikson (anchetatorul care coordonează echipa de detectivi) și pe Jessica Niemi (detectivul principal din cadrul anchetei și totodată personajul care, fără știința și voia sa, este în centrul tuturor crimelor).

Detectiv, Crime, Ritualuri

   🕵🏻‍♀️ Jessica Niemi, pe numele real von Hellsen, este detectiv principal în ancheta desfășurată de poliția din Helsinki după ce, la intervale foarte scurte, se comit crime de neimaginat de terifiante. Modul de operare al criminalilor este extrem de asemănător cu crimele descrise de scriitorul Roger Koponen în cărțile sale, trilogia ,,Vânătoarea de vrăjitoare”, unde femei și bărbați care se presupuneau că sunt vrăjitoare, respectiv eretici, erau uciși în moduri înfricoșătoare (ardere pe rug, înecare ori înjunghiere). Una după alta, începând chiar cu soția autorului, sunt ucise persoane, cu precădere femei, care nu numai că seamănă foarte mult una cu alta, ci mai ales seamănă cu Jessica însăși. Iar în parelel cu investigația, descoperim detalii despre trecutul lui Jessica, mai exact când avea 19 ani și se afla în Veneția.

Anchetă, Implicare, Suferință

   🗡 Astfel, în decurs de aproximativ două zile, Erne Mikson, anchetatorul șef, alături de echipa de detectivi (Jessica, Mikael, Nina și Rasmus) fac tot ce este posibil pentru a da de urma criminalilor, încercând să gândească precum aceștia, analizând ceea ce au aflat și fiind pregătiți când descoperă noi detalii importante. Deși boala de care suferă îl slăbește din ce în ce mai tare, Erne nu lasă acest lucru să-l doboare, ci este în permanență în alertă când detectivii investighează noile circumstanțe ale crimelor.

Adevăr, Mister, Continuare

   😱 Iar, când totul părea că nu va mai avea nicio rezolvare, Jessica descoperă întregul adevăr, care se învârte în jurul cuvintelor ,,pericol”, ,,sectă”, ,,iluminare” și ,,moștenire”. Și, cum, atunci când ceva este prea bine ca să fie adevărat (criminalii sunt prinși), se întâmplă și ceva care lasă loc de interpretări (Jessica aude din nou glasul mamei ei decedate și privește în oglindă)...

   Iată, pe scurt - fiindcă nu am vrut să vă dezvălui totul, altfel cum ați fi simțit pe propria piele toate aceste trăiri?! - primul roman în care am făcut cunoștință cu detectivul Jessica Niemi!
Sper că v-a adus și vouă fiori pe șira spinării! Vă garantez că o să îl citiți pe nerăsuflate! Lectură plăcută! ✨

   📚 Cartea a apărut la 📝 Editura Litera 📝 (anul apariției: 2020; număr pagini: 464; traducător: Dana-Ligia Ilin).

RECENZIE ~ ,,Orașul Semilunii” (,,Casa Pământului și a Sângelui” vol. I) de Sarah J. Maas

 RECENZIE

,,Orașul Semilunii” (,,Casa Pământului și a Sângelui” vol. I) de Sarah J. Maas

   Iarăși nu am suficiente cuvinte ca să descriu cât de mult mi-a plăcut o carte! 🖤📖
   Această poveste fantasy - cu accente de romane de comedie, dragoste, thriller și horror - m-a fascinat, m-a șocat, m-a făcut să râd în hohote, m-a făcut să vreau să bat măr pe cineva și la final mi-a adus speranță în suflet! Deși are 924 de pagini, vă garantez că nu se citește cu dificultate, indiferent dacă vă place sau nu genul fantasy! Teme precum prietenia, onestitatea, curajul, teama, suferința, speranța și iubirea sunt perfect evidențiate atât de numeroasele personaje, cât și de interacțiunea dintre ele.
   Bryce Quinlan, protagonista, este personajul meu preferat. Este o tânără pe jumătate Fae, pe jumătate muritoare și lucrează ca secretară la Griffin Antichități. La prima vedere pare că nu îi pasă decât de distracții de toate formele, însă, parcurgând romanul, aflăm că are numeroase caracteristici: este curajoasă (se luptă cu orice vietate că să-i știe pe cei dragi în siguranță); extrem de isteață (dezleagă ițele complicate ale circumstanțelor devastatoare care au provocat numeroase morți și o potențială distrugere a întregii lumi) ; o prietenă adevărată (luptă până la final ca să le facă dreptate celei mai bune prietene, Danikăi Fendyr, metamorful lup și silfei de foc, Lehabah); empatică și iubitoare (își protejează părinții și prietenii și este alături de îngerul căzut Hunt Athalar atunci când acesta se simte cel mai vulnerabil, chiar dorind să se sacrifice ca el să fie liber); amuzantă (îi pune la punct pe toți bărbații, indiferent că îi sunt superiori din multe puncte de vedere) și nu în ultimul rând puternică (nepăsându-i dacă își pierde viața, face Saltul - căpătând puteri depline, inclusiv acces complet la moștenirea ei unică de Fae - și învinge forțele supranaturale care ar fi nimicit Orașul Semilunii).
   Și, acum că v-am prezentat-o pe unica Bryce Quinlan, tot ce mai rămâne de făcut este să îi aflăm povestea, nu?

Oraș, Magie, Reguli

   🌙 Lunathion, sau Orașul Semilunii, aflat în regiunea Valbara, este împărțit în teritorii cărora le corespund câte o poartă și are ca cetățeni atât muritori (lipsiți de putere), cât și metiși (au moștenire și de muritor, și de nemuritor, putând deveni nemuritori cu puteri depline dacă fac Saltul), numeroase ființe supranaturale (Fae, îngeri, silfi, furii, vrăjitoare, lupi, vampiri, tritoni etc. care își pot schimba forma, arătând precum oamenii) și animăluțe obisnuite (cu sau fără puteri). Aflați sub conducerea Guvernatorului înger Micah, se supun și regulilor lui, dar și ale conducătorilor caselor din care fac: Casa Pământului și a Sângelui, Casa Cerului și a Aerului, Casa Apelor și Casa Focului și a Umbrei. Și absolut cu toții le sunt supuși conducătorilor supremi, cei șase Asteri. 

Prietenie, Tragedie, Dreptate

   🧝🏻‍♀️ Bryce Quinlan, o metisă Fae (mama este muritoare și tatăl este însuși Regele Toamnei, conducătorul Fae), lucrează ca secretara Jesibei (o actuală farmazoană din Casa Focului și a Umbrei), proprietară la Grifiin Antichități. Prietena ei cea mai bună, Danika Fendyr, Alfa în Haita Diavolilor, alături de ceilalți din haită, au fost uciși în moduri de neînchipuit, probabil de către kristallos, un demon antic. Și ea rănită grav de kristallos, este salvată în ultimul moment de Hunter Athalar, pe scurt Hunt, supranumit ,,Umbra Nopții”, îngerul căzut devenit sclavul și mercenarul lui Micah, Guvernatorul Orașului Semilunii. Un suspect este prins, muritorul Philip Briggs, cel care este totodată liderul rebelilor din oraș.

Echipă, Căutări, Simpatie

   ⚡ Dar după doi ani acesta este eliberat deoarece s-a dovedit că nu el este ucigașul. Astfel, Micah îi ordonă lui Hunt să facă echipă cu Bryce pentru a-l prinde pe adevăratul făptaș, totul în decurs de o lună, atunci când urma să aibă loc Summit-ul (întrunirea tuturor conducătorilor din tărâmul Midgard, în frunte cu cei șase Asteri). La început, cei doi nu suportau să fie unul în prezența celuilalt, însă pe parcurs și-au dat seama că trebuie să lase deoparte animozitățile, ambii fiind mânați de obiectivele lor: Bryce ar putea să răzbune moartea Haitei Diavolilor, iar Hunt ar putea să-și plătească aproape în totalitate datoria față de Micah, putând fi chiar eliberat din sclavie. 

   🗡 Și, cum nu putea fi totul atât de ușor, au loc și alte crime în oraș, care par să aibă ca și consecință locurile în care cei doi au făcut cercetări, iar Cornul Lunii, cea mai de preț comoară a Fae-lor, continuă, după doi ani, să rămână dispărut. În același timp, cei doi protagoniști ajung să se cunoască mai mult, mărturisindu-și unele din cele mai ascunse secrete, creându-se astfel o relație de prietenie care ajunge să fie un pic mai mult de atât. 

Ajutor, Minciuni, Pedeapsă

   🔥 Ajutați fiind de Ruhn Danaan (fratele lui Bryce, Alesul neamului său, care, alături de puterile sale și prietenii lui, descoperă detalii despre Cornul Lunii și află informații ținute ascunse despre crimele care au avut loc), vrăjidoctoriță (ce se va dovedi a fi Hypaxia, moștenitoarea coroanei vrăjitoarelor și care, vindecându-i rana pe care kristallos i-a produs-o lui Bryce în noaptea morții Danikăi, descoperă modalitatea de a crea un antidot pentru ucigătorul drog synth) și Tharion Ketos (tritonul din Casa Apelor care le confirmă cele mai de temut suspiciuni), Bryce și Hunt ajung aproape de descoperirea adevărului. Însă acesta nu va aduce nimic bun fiindcă s-a dovedit că Hunt știa deja totul și complota pentru cumpărarea drogului, ce ar fi fost singura cale de a reporni rebeliunea sclavilor împotriva conducătorilor. Aflând toate acestea, Bryce își simte inima frântă și nu mai ia în seamă când Hunt, prins de Micah, o imploră să îl ierte.

   💀 Așadar, Hunt revine sub conducerea de temut a Guvernatoarei Sandriel, cea care și-a ucis sora geamană, Shahar, vechea iubire a lui Hunt și conducătoarea rebelilor din războiul de acum mai bine de 200 de ani. Fiind pe cale să plece spre Summit, Bryce își face apariția și o imploră pe Sandriel să renunțe la Hunt, oferindu-i o exorbitantă sumă de bani de aur, amuleta ei străveche și chiar pe ea însăși, dar fără succes. 

Adevăr, Răzbunare, Luptă

   🔮 Și, când credea că totul nu poate fi mai rău de atât, Micah își face apariția la Griffin Antichități. Anticipând pericolul, Bryce îi scrie Jesibei și aceasta, ajutată de unul de prietenii lui Ruhn, a pornit camera secretă din bibliotecă iar tot ce se întâmpla acolo era public în sala unde avea loc Summit-ul. Astfel, toți au fost martori la reliefarea adevărului real: Micah este criminalul, el punând totul la cale (de la furatul Cornului Lunii, la uciderea Danikăi și până la folosirea drogului synth). Iar motivul pentru care se afla acolo era reprezentat de tatuajul lui Bryce, care era de fapt cenușa Cornului Lunii, și care, odată folosit, putea deschide portaluri către alte lumi. După o luptă cruntă, în care silfa de foc Lehabah s-a sacrificat ca Bryce să-l ucidă pe Micah, tânăra moștenitoare a regatului Fae fuge să salveze oamenii deoarece până să moară, Micah a torturat-o și a reușit să deschidă, prin cele șapte porți din oraș, portaluri către Hel, lumea demonilor.

Menire, Victorie, Iubire

   🗯 Astfel, Bryce și mulți alți războinici se luptă cu toate creaturile din Hel, apărând cetățenii care fugeau spre adăposturi. Folosindu-și Prima-Lumină, moștenire directă de la Prima Prințesă Fae, Theia, Bryce reușește să închidă una din porți. În același timp, la Summit, vrăjitoarea Hypaxia îl eliberează pe Hunt de sub sclavie, făcând să-i dispară tatuajul-coroană de pe frunte, moment în care acesta o ucide pe Sandriel. Imediat după aceea se îndreaptă spre Orașul Semilunii și o apară pe Bryce din calea armelor Asterilor, care au fost alertați despre ceea ce se întâmpla acolo. Văzându-l mutilat și aproape fără suflare, Bryce face Saltul, riscând să nu poată reveni căci nu avea o Ancoră; dar, aproape ca de nicăieri, ultima scânteie de viață a Danikăi apare lângă ea și o ajută să revină la viață. Odată orașul salvat, căci Bryce a reușit să distrugă portalurile după ce a revenit din Salt, nemuritoare și cu puteri depline, totul s-a reîntors la normal: o nouă guvernare se întrevede iar Hunt și Bryce, atâta timp cât nu își folosesc puterile acum depline în scopuri negative, pot fi împreună. Așadar, cei doi se pot bucura în sfârșit de iubirea pe care o simt unul pentru celălalt.

   Iată povestea din ,,Orașul Semilunii”! Sunt sigură că v-a fermecat și pe voi și că abia așteptați să o descoperiți! Lectură plăcută! ✨

 

   📚 Cartea a apărut la 📝 Editura Litera 📝 (anul apariției: 2020; număr pagini: 928; traducător: Loredana Voicilă).

RECENZIE ~ ,,O librărie în Berlin” de Françoise Frenkel

 RECENZIE

,,O librărie în Berlin” de Françoise Frenkel

   O altă ficțiune istorică pe care o ador! Acest gen literar este în top 3 preferate, așa că să vă pregătiți pentru că vor mai urma și alte astfel de minunății! 🖤📖
   Revenind, vreau să vă aduc măcar un strop de fericire prin această recenzie întrucât, în această carte este vorba despre o poveste ce are în centru o femeie curajoasă, puternică și dedicată până în ultima clipă meseriei sale dragi, aceea de librar.
   Françoise Frenkel, autoare și totodată narator subiectiv, ne introduce în lumea ei: la început minunată și lipsită de griji (era înconjurată de persoane dragi și făcea ceea ce iubea cel mai mult: să citească și să fie librar); mai apoi la polul opus - plină de suferință și pericol (odată izbucnit Al Doilea Război Mondial, tot ce conta era să fii în siguranță); și la final caracterizată de un licăr de speranță și liniște (cu ultimele puteri, Françoise trece granița și ajunge în Elveția).
   Iar ceea ce este de necrezut îl reprezintă redescoperirea acestei cărți. După 60 de ani de la apariția ei aceasta a fost redescoperită în Franța, iar de atunci a intrat fără doar și poate în toate marile librării, biblioteci și, mai ales, în inimile cititorilor.

Pasiune, Vis, Realitate

   👩🏻 Poloneza Françoise Frenkel a iubit dintotdeauna cărțile, prin urmare a simțit că menirea ei este să fie librar. După ce și-a terminat studiile în Franța și Germania, a legat numeroase prietenii cu oameni importanți din domeniul literaturii și al politicii, și, ajutată fiind de unii dintre ei, a putut deschide o librărie franceză în Berlin.




Bucurie, Frumusețe, Schimbare

   📚 Visul ei înflorea pe zi ce trece pentru că tot mai mulți oameni treceau pragul librăriei cu cărți din diferite domenii, toate în limba franceză. A cunoscut și mai multe personalități în domeniu și nu trecea un minut fără să se bucure că face ceea ce iubește. Din păcate însă, fericirea ei nu a putut să mai continuie din momentul în care a izbucnit Al Doilea Război Mondial.




Război, Suferință, Adăpostire

   ⚔ Din acel moment, viața acesteia s-a schimbat radical. Cu inima grea a trebuit să-și părăsească librăria (fiindcă originile ei evreiești nu erau văzute cu ochi buni în Germania) și să accepte faptul că nu poate afla cum este familia ei, care locuia în Polonia; la fiecare câteva săptămâni a trebuit să caute un alt loc unde să se ascundă (mulți prieteni vechi și noi au ajutat-o, astfel că s-a adăpostit în mai multe orașe din Franța).




Libertate, Speranță, Viitor

   🕊 Și, cum se afla în apropierea Elveției, țară care primea refugiați, a încercat să treacă granița alături de alți câțiva, dar au fost prinși și duși la închisoare. Odată eliberată, a căutat un nou loc unde să fie în siguranță și nu a renunțat la dorința de a ajunge în Elveția. Și, cum ceea ce ne dorim cel mai mult se adeverește până la urmă, Françoise reușește să treacă pe sub gardul care despărțea Franța de Elveția, salvându-se și continuând să caute, cu ajutorul verișorilor pe care îi avea acolo, informații despre situația familiei din Polonia.

   🌟 Câteva citate reprezentative:

📚 ,,N-aș putea spune precis când mi-am descoperit vocația de librar. Când eram mică, puteam petrece ore în șir răsfoind o carte cu poze sau un volum ilustrat. Cadourile mele preferate erau cărțile, pe care le păstram așezate în teancuri înalte pe etajere, de-a lungul camerei mele de fetiță.” (pg. 15)

📚 ,,Așa am învățat să cunosc <<clienții>> cărții. Încercam să le citesc dorințele, să le înțeleg gusturile, concepțiile și tendințele, să le ghicesc motivele de admirație, de entuziasm, de bucurie sau de nemulțumire față de un titlu sau altul.” (pg. 18)

📚 ,,Librăria părea aproape ireală în lumina palidă a dimineții. M-am ridicat să-i spun adio... Am trecut printre rafturi mângâind cu drag cotoarele cărților... m-am aplecat asupra exemplarelor numerotate . De câte ori nu refuzasem, din pur atașament, să mă despart de un titlu sau altul! [...] Dintr-odată, am perceput o melodie extraordinar de delicată ce venea din rafturi, din vitrine, din toate colțurile unde cărțile își duceau viața lor misterioasă. Eram acolo, le ascutam... Era vocea poeților, consolarea lor frățească. Îmi auziseră apelul și se despărțeau, pe limba lor, de biata librăreasă gonită din regatul ei.” (pg. 47-48)

📚 ,,Între timp, fiecare ducea o viață plină de griji și de suferințe, pe care munca sau împlinirea n-o puteau însenina. Fundamentul acestei existențe era așteptarea, pânză pe care o speranță tot mai mică și o dispoziție tot mai proastă brodau împreună arabescuri nostalgice. Din aceste culori sumbre se detașau uneori, în nuanțe mai calde, când o bucurie fugară, când o emoție mai caldă” (pg. 122)

📚 ,,Întunericul s-a lăsat brusc și m-a învelit ca un giulgiu. Tăcerea era tulburată acum doar de zgomote mici, abia perceptibile: frunze și conuri care cădeau din copaci; o pasăre ce mângâia cu aripa o creangă; o insectă care încerca să urce pe un trunchi și tot cădea înapoi. Vântul părea să șușotească prin frunziș. Toate aceste sunete purtau semnificații neliniștitoare pentru mine. Lătratul îndepărtat al unui câine de fermă mi s-a părut o voce prietenoasă.” (pg. 146)

📚 ,,Eram în Elveția! Eram salvată! M-am pus în mișcare, cu sângele șiroindu-mi pe mâini și pe gambe, încercând să-mi aranjez cât de cât hainele sfâșiate. Brusc, zăgazurile s-au rupt. Plângeam... încet, încet, lacrimile rețunute atâta timp au început să mi se scurgă pe obraji... [...] Discret, soldatul elvețian mergea la câțiva metri în fața mea, ducându-mi bocceluța, tristă tovarășă a evadărilor mele, unde înghesuisem tot ce luasem din Franța, în afara unei inimi zdrobite și obosite de moarte...” (pg. 267-268)

   Acesta a fost un capitol din viața lui Françoise Frenkel, relatat de ea însăși.

   Și, cum sunt sigură că v-a plăcut să aflați câteva detalii despre această carte, vă doresc lectură plăcută! O să vă intre în suflet și, peste ani, o să vă aminți de ea cu nostalgie și speranță! 

   📚 Cartea a apărut la 📝 Editura Litera 📝 (anul apariției: 2020; număr pagini: 304; traducător: Andreea Năstase). 

RECENZIE ~ ,,Vraja corbilor” de Margaret Rogerson

 RECENZIE

,,Vraja corbilor” de Margaret Rogerson

   Am savurat la maximum această carte! Special am citit-o mai încet pentru a mă bucura cât mai mult de ea! 🖤📖
   Talentul pur, magia, curajul, teama, neobrăzarea, iubirea și speranța sunt motivele principale ale acestui roman fantasy, care se împletesc într-un mod cu totul surprinzător și creează un univers unic. La tot pasul întâlnim o gamă largă de situații - tensionate, frumoase și pline de amuzament.
   În ceea ce o privește pe protagonistă, tânăra Isobel, cel mai mult mi-a plăcut că: spune tot ce gândește; nu se lasă mai prejos când vine vorba de o confruntare; este curajoasă; și îl iubește pe Rook și pe familia ei (mătușa Emma și surorile gemene March și May) nespus de mult, fiind dornică să facă orice pentru a-i proteja.
   Cât despre Rook, Prințul Toamnei, acesta este o ființă magică ce se poate transforma în corb ori într-o altă făptură, este puternic, galant, prea sincer uneori (zânele nu pot minți) și dispus să-și dea viața pentru a o proteja pe fata pe care o iubește.

Îndeletnicire, Măiestrie, Misiune

   🎨 Isobel este o tânără de 17 ani care spune tot ce gândește, chiar dacă s-ar putea să intre în bucluc pentru asta. Are un Meșteșug înnăscut, și anume acela de a picta, așa că este extrem de apreciată de zâne. Totodată, trebuie mereu să fie respectuoasă cu acestea dacă nu vrea să pățească ceva rău. De-a lungul timpului a pictat multe portrete, mai ales pe cele ale lui Gadfly, protectorul ei. Însă la un moment dat primește o cerere nouă, aceea de a-l picta pe Rook, Prințul Toamnei. Acesta nu a mai fost imortalizat într-un portret de peste sute de ani, așa că Isobel se simte măgulită, dar și puțin temătoare.

   👑 Când Rook ajunge acasă la Isobel, în sătucul Whimsy, sub formă de corb, rămâne fascinat de Meșteșug, dar mai ales de prezența ei, chiar dacă o recunoaște doar în sinea lui. În timpul sesiunilor de pictură, cei doi schimbă câteva cuvinte, și, după ce termină portretul, Rook o roagă pe Isobel să-l pregătească deoarece peste câteva zile va veni o zână să-l ia.

Emoție, Pericol, Aventuri

   😔 La scurt timp după ce tabloul a ajuns în Ținutul Toamnei, Rook o surprinde pe tânără când apare la ușa ei. Acesta este peste măsură de furios, iar Isobel află motivul: fără să vrea, aceasta a pictat în ochii lui tristețe, o emoție specifcă oamenilor, motiv pentru care toate zânele din ținutul lui au iscat o revoltă, al cărui final ar trebui să fie constituit de judecata ei. Contrariată, Isobel îi mărturisește că a surprins în portret exact ceea ce a văzut și simțit și că nu a intenționat să îi provoace necazuri. La început nu îi dă crezare, așa că o ia de acasă și încep lungul drum spre Ținutul Toamnei.

   🔮 În timp ce mergeau, cei doi ajung să se cunoască mai bine, astfel că prințul își dă seama că pictorița i-a spus adevărul, ea neștiind că orice emoție sau chiar mânuirea unui Meșteșug le poate face rău zânelor. Cei doi ajung totodată să țină unul la altul, însă acest lucru încalcă Legea Justă care proclamă foarte clar că o ființă fermecată poate iubi o ființă muritoare doar dacă aceasta din urmă bea din Fântâna Vieții pentru a deveni și ea nemuritoare. În plus, au parte de numeroase peripeții, printre acestea numărându-se fuga din calea Vânătorii, lupa cu un thanedeum și refugierea în Ținutul Primăverii.

Noutate, Mărturisiri, Iubire

   💐 Continuând să se adăpostească din calea Vânătorii, Rook și Isobel ajung pe tărâmul unde, spre surprinderea lui Isobel, domnește Gadfly, protectorul ei și totodată Prințul Primăverii. Acesta îi primește călduros, asigurându-i că pot rămâne cât de mult vor dori. Intrigate, făpturile fermecate încearcă să intre în grațiile tinerei pictorițe, căci nu au mai văzut de secole un muritor în ținutul lor. Și acolo cei doi iau parte la evenimente atât plăcute, cât și opusul. Cel mai frumos dintre acestea a fost reprezentat de măturisirile de iubire pe care cei doi și le fac, iar cel mai neplăcut dintre ele implică plecarea lor de acolo către castelul Regelui Alder deoarece Isobel, odată mărturisindu-și dragostea, în loc să bea din Fântâna Vieții, a distrus-o cu broșa lui Rook, creată de fata pe care acesta a iubit-o cu mulți ani înainte.

Înfruntare, Curaj, Viitor

   🗡 Odată ajunși la curtea regelui, care a fost trezit din eterna lui odihnă, Rook îl provoacă la duel, în urma căruia câștigătorul va deveni noul rege al ținuturilor fermecate. Dar, după ce se luptă cu monștrii, cei doi se fac nevăzuți și ajung foarte repede acasă la Isobel. Acolo, Isobel se aruncă în brațele mătușii Emma, le revede pe March și May, dar imediat după aceea le trimite să se ascundă deoarece Regele Alder venea după ei. Apoi, tânăra știe ce să facă pentru a pune capăt terorii: va picta portretul regelui și îl va înjunghia cu pumnalul din fier pe care Gadlfy i l-a trimis. Astfel, Isobel îl ucide pe rege și, ca și consecință, devine regină. Bucuroasă, îi spune lui Rook că se va căsători cu el iar acesta îi mărturisește încă o dată dragostea, cei doi fiind acum liberi să fie împreună.




   🌟 Câteva citate reprezentative:

🎨 ,,În plus, ce naiba aș face cu inimile bărbaților? În niciun caz n-aș putea prepara o omletă.” (pg. 11)

🎨 ,,Este dificil de explicat ce se întâmplă când iau o bucată de cărbune sau o pensulă. Pot să spun că lumea se schimbă. Văd lucrurile într-un fel când nu lucrez și cu totul altfel când îmi practic Meșteșugul. [...] Mintea și mâinile mele devin posedate. Nu pictez pentru că vreau, pentru că sunt talentată, ci pentru că asta trebuie să fac, pentru asta trăiesc și respir, pentru asta m-am născut.” (pg. 41)

🎨 ,,Când Rook nu era acolo, mă gândeam la el. Pe durata sesiunilor noastre, inima îmi bătea năvalnic, de parcă tocmai aș fi alergat mai bine de un kilometru. [...] M-am gândit că așa trebuie să fie trezirea primăverii. Eram vie într-un fel în care nu mai fusesem niciodată, într-o lume care nu mai părea ștearsă, ci vibra în schimb cu o promisiune care-ți tăia răsuflarea.” (pg. 50)

🎨 ,,Atunci am văzut secretul ascuns adânc în ochii lui. Imposibil, însă era tristețe. Nu doliu efemer al unei zâne, ci o tristețe umană, sumbră și nesfârșită, o prăpastie căscată în sufletul său. Nu era de mirsre că nu reușisem să identific defectul. O astfel de emoție nu aparținea poporului său. Nu putea aparține.” (pg. 52)

🎨 ,,- Un corb pentru un pericol incert. Șase pentru unul iminent. O duzină pentru moarte, dacă nu poate fi evitată. Vraja este pecetluită.” (pg. 56)

🎨 ,,Eram în Ținutul Toamnei. Întunecoasă cum era, pădurea strălucea. [...] Nu aș fi niciodată capabilă să savurez totul - trebuia să prețuiesc fiecare frunză, fiecare bucată de scoarță, fiecare fărâmă de mușchi.” (pg. 79)

🎨 ,,<<Chiar este îndrăgostit de mine>>, m-am gândit. Inima mi-a făcut un salt înainte ca o căprioară speriată. Cât de mult se deosebea o iubire mărturisită cu ochii de una proclamată cu voce tare.” (pg. 170)

🎨 ,,- Ești ca un trandafir viu strecurat printre flori de ceară. Poate că noi ținem o veșnicie, dar tu înflorești mai strălucitor, miroși mai dulce și verși sânge cu țepii tăi.” (pg 240)

🎨 ,,Și nu urma să trăim fericiți până la adânci bătrâneți, pentru că nu cred în astfel de prostii, dar amândoi aveam înaintea noastră o aventură îndelungată și îndrăzneață, și multe lucruri pe care să le așteptăm, în sfârșit, cu nerăbdare.” (pg. 315)

   Priviți prima poveste scrisă de Margaret Rogerson! Cu siguranță v-a vrăjit deja și numaidecât veți da fuguța până la biblioteca personală, librărie ori tastatura laptopului pentru a o avea și citi!

   Vă garantez că o să o iubiți și că, mai presus decât orice, o să vă aducă fericire! Lectură plăcută! ✨

   📚 Cartea a apărut la 📝 Editura Storia Books 📝 (anul apariției: 2020; număr pagini: 320; traducător: Simona Ștefana Stoica).

RECENZIE ~ ,,Războiul lui Hannah” de Jan Eliasberg

 RECENZIE

,,Războiul lui Hannah” de Jan Eliasberg

   Un roman de ficțiune istorică inspirat din povestea celebrei fiziciene Lise Meitner care, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, a contribuit în mod ireproșabil la descoperiri în domeniul radioactivității (fisiunea nucleară).
   Am adorat fiecare clipă dedicată lecturii acestei povești! Paralela dintre realitate și ficțiune a fost aproape imperceptibilă, autoarea modificând doar numele personajelor, creând altele noi și schimbând câteva locuri de desfășurare a acțiunii. În plus, rigurozitatea detaliilor care alcătuiesc atmosfera poveștii, accentul pus pe trăirile personajelor și gama largă de emoții transmise sunt unele dintre cele mai definitorii elemente ale acestei cărți. 🖤📖
   Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost puterea și încrederea treptată a lui Hannah că totul va fi mai bine. A îndurat cu fruntea sus inegalitatea dintre ea și ceilalți colegi de la institut (în Berlinul nazist, ea fiind singura femeie, pe deasupra și de origine evreiască), batjocura (ideea indusă de naziști care vizează caracterul odios al fiecărui evreu) și durerea aproape continuă (provocată de moartea celor dragi ei). Cu toate acestea, își continuă munca în laborator, mai întâi în Berlin alături de Stefan Frei, cel care avea să-i devină dragostea vieții sale, și apoi în New Mexico. Astfel, de pe urma colaborării cu Stefan și mai apoi cu ceilalți colegi din New Mexico, Hannah face descoperiri remarcabile, și totodată periculoase dacă încap pe mâini greșite, în ceea ce privește fisiunea nucleară și crearea unei bombe care ar putea pune capăt tuturor războaielor. 

Vis, Origine, Pericol

   👩🏻 În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Hannah Weiss, doctor la Institutul de Chimie ,,Kaiser Wilhelm” din Berlin, lucrează în domeniul radioactivității. Locuiește cu unchiul și verișoara sa de când mama ei s-a recăsătorit după ce tatăl lui Hannah a murit în timpul Primului Război Mondial. De când era mică a fost pasionată de știință, astfel că s-a dedicat trup și suflet acesteia, ajungând treptat să exceleze și să fac numeroase descoperiri. Din păcate însă, originea ei evreiască a pus-o într-o lumină din ce în ce mai nefastă, astfel că: ajunge să fie îndepărtată de colegii ei (până la punctul în care lucrează într-un mic laborator de la subsolul institutului), munca ei nu este apreciată și recunoscută (numele ei nu apare în nicium document) și greutățile din viața de familie ajung să-și spună cuvântul (fiind evrei și avându-se unii pe ceilalți, fără ajutor din partea altor cunoscuți, se descurcă atât cât pot). 

Încredere, Ajutor, Iubire

   💥 Totuși, printre cunoscuții ei de la serviciu se numără și Stefan Frei, fiul directorului institutului, care începe: să îi observe din ce în ce mai mult potențialul (ajung să contribuie împreună la crearea unei arme care ar putea pune capăt tuturor războaielor, promițându-și unul altuia că nu le-o vor da niciodată naziștilor), să țină la ea foarte mult și să îi promită că o va ajuta oricând are nevoie. Și, cum acest lucru a ajuns să fie inevitabil, Stefan pune la cale plecarea lui Sabine, verișoara lui Hannah, lăsând-o pe mâinile unei celebre actrițe, cu care se știe de mult timp și care și aceasta trebuia să părăsească Germania. După aceea, o ajută și pe Hannah însăși să părăsească teritoriul german, nu înainte de a se refugia pe domeniul familiei lui, la o bună distanță de Berlin, acolo unde trăiesc momente atât frumoase, cât și importante din punct de vedere al descoperirilor științifice.

Suspiciune, Dezvăluiri, Hotărâre

   🏭 Odată ajunsă în New Mexico, mai exact pe teritoriul ocupat de Laboratorul Național din Los Alamos, acolo unde cercetători din toată lumea lucrează în domeniul radioactivității, Hannah își continuă munca și periodic îi trimite cercetările sale lui Stefan, care la rândul său le transformă în idei care nu duc la vreo rezovlare, tocmai pentru a nu oferi naziștilor adevărul. La un moment dat, vine acolo Jack Delaney pentru a investiga, în calitate de anchetator în servicii secrete, câteva situații care nu sunt văzute cu ochi buni de americani. Ia așadar legătura cu superiorii lui Hannah și apoi își îndreaptă exclusiv atenția asupra ei. Descoperă astfel, după mai multe discuții și momente tensionate, întregul adevăr: de la tot ce s-a întâmplat în perioada războiului, cât timp se afla în Germania; de la existența corespondenței cifrate cu Stefan după ce ea a ajuns în New Mexico; și până la momentul de atunci, când ea și colegii ei sunt pe cale să facă experimentul suprem - să detoneze bomba ce urma să fie, fără voia lor, cea care va distruge orașele japoneze Hiroshima și Nagasaki.

Victorie, Regăsire, Viitor

   🏞 La finalul războiului, Jack, pe numele real Jakob Abramson, decide să nu mai ascundă nimic și să înceapă să privească lumea dintr-o perspectivă unde iubirea va exista mere. Iar Hannah, după ce își ia rămas bun de la colegi și de la Jakob, revine în Germania, acolo unde o aștepta Stefan. Cei doi rămân împreună, se reîntorc pe domeniul familiei lui și, în timp ce reamanejau casa (parțial distrusă de Jack și soldații care l-au supus la interogatoriu pe Stefan și ceilalți cercetători care se ascundeau acolo), continuau să se bucure de iubirea și munca lor comună. Totodată, finalul mai dezvăluie un amănunt surprinzător, însă vă las pe voi să-l descoperiți.




   🌟 Câteva citate reprezentative:

⚗ ,,Așa fac eu. De obicei, când mă gândesc la numere, bat darabana cu degetele pe suprafețe tari, mese sau birouri.” (pg. 10)

🧪 ,,Abraham Weiss i-a insuflat fiicei sale gustul pentru certitudinea riguroasă a metodei științifice și pentru înțelepciunea superioară a matematicii. A învățat-o să cânte la pian, să aplice forma, ritmul și cadența, tempoul și sunetele înalte din concertele lui Mozart la unghiurile elegante ale geometriei. A ajuns să se simtă bine într-o lume în care melodiile ajută la rezolvarea problemelor, întrebările au răspuns, iar ipotezele pot fi demonstrate.” (pg. 52)

⚗ ,,- Trebuie întotdeauna să căutăm să vedem partea bună din oameni, Sabine. Dacă permitem urii să ne mistuie, cum vom mai trăi unii cu alții când se va termina totul?” (pg. 62)

🧪 ,,Dar uitase ceva, sau poate asta nu știuse niciodată - cunoașterea și înțelepciunea sunt două lucruri diferite. Înțelepciunea se dezvoltă în cotloanele adânci ale sufletului și este guvernată nu de cap, ci de inimă.” (pg. 63)

⚗ ,,- Nu ne place să recunoaștem că facem ceea ce facen din cauza emoției intense care parcurge un drum familiar, de la o idee vagă la căutarea asiduă la repetare, repetare, repetare compulsivă, până la rezultatul final, un moment crucial care pune stăpânire pe toate gândurile conștiente și pe toată capacitatea lor spirituală - echivalentul mental al unui orgasm fizic. [...]
        - Reversul acestei situații, continuă ea, constă în forța și plăcerea de care ai parte când ești descoperit. Să fii punctul de interes al unui puzzle, până când e rezolvat - acest lucru necesită o stare terifiantă de goliciune interioară, sacrificarea cine știe căror secrete care se ascund sub radarul observației politicoase, renunțarea la acoperirea confortabilă pe care ți-o oferă întunericul. Și acolo se află pericolul.” (pg. 66)

🧪 ,,Hannah ar fi preferat să petreacă orele acestea în laborator, unde știa cine e, ce are de făcut și avea încredere în stilul inalterabil al principiilor științifice.” (pg. 69)

⚗ ,,Munca ei, dacă era menită să dețină vreun sens, trebuia să aibă același scop ca aceea a tatălui ei - și anume, să salveze vieți; ceea ce făcea acum avea potențial. Poate că va avea șansa să fie martoră la sfârșitul tuturor războaielor.” (pg. 83)

🧪 ,,- Iar dumneata nu crezi că dragostea va învinge în fața urii?
       - Cine poate crede că ăsta e un lucru bun? întrebă Hannah, râzând. De-a lungul istoriei s-au comis mai multe atrocități în numele iubirii decât în numele urii. Pe timp de război, domnule Delaney, dragostea e periculoasă. Pe timp de război, atracția devine nestatornică.” (pg. 118)

⚗ ,,- Dacă e atât de al naibii de ușor să schimbi lumea, întrebă el, de ce nu se întâmplă mai des?
       - Pentru că oamenii sunt tot timpul pe fugă, au propriile lor treburi de rezolvat sau pur și simplu nu le pasă îndeajuns...” (pg. 127)

🧪 ,,- [...] <<Un jidan.>> În asta a constat triumful naziștilor - au transformat cuvântul ăsta într-unul dezumanizant. Știi că e o minciună, dar, în cele din urmă, devine parte din tine, ca glonțul acela din umărul tău sau ca numerele tatuate pe o încheietură. Alegi să trăiești disprețuindu-te pe tine însuți pentru că durerea e mai ușor de suportat decât ideea că întreaga ta viață e o trădare față de cei care te iubesc și față de tine însuți.” (pg. 191)

⚗ ,,Legile fizicii sunt finite și inflexibile. Cândva, gândul acesta mă consola. Credeam că înseamnă că pot avea controlul asupra unui rezultat prin calcularea direcției unei reacții în lanț. Încrederea naivă că eram stăpână pe vreo bucată din viața mea a fost o iluzie stupidă și fără sens: după ce începe o reacție în lanț, nu i se pot aduce modificări, nu există cale de scăpare.” (pg. 249)

   Aceasta a fost minunăția scrisă de Jan Eliasberg! Dacă deja iubiți ficțiunea istorică, ori sunteți nerăbdători să descoperiți acest gen literar, ,,Războiul lui Hannah” trebuie să se numere pe lista voastră de lecturi!

   Vă asigur că o veți prețui enorm! Lectură plăcută! ✨

   📚 Cartea a apărut la 📝 Editura Litera 📝 (anul apariției: 2020; număr pagini: 272; traducător: Emanuela Tegla).