RECENZIE
,,Trepte spre cer” de Alexandra Foarfă
O carte inedită. O poveste plină de învățăminte, cuvinte încurajatoare și speranță. O protagonistă puternică și dornică să își găsească adevărata fericire și împlinire sufletească. 💙📖
De asemenea, romanul ,,Trepte spre cer” poate fi privit și din perspectiva unui jurnal întrucât, așa cum autoarea, Alexandra Foarfă, a spus, ,,Deși eu povestesc despre ea, mereu să ții minte că uneori și ea povestește despre ea.” Astfel, vom avea unica șansă de a fi măcar puțin aproape de autoarea însăși și, implicit, vom fi și mai captivați de a afla ce se întâmplă în următoarele pagini.
👩🏻 Cartea începe într-un ton foarte frumos deoarece asistăm la dialogul dintre tânăra noastră protagonistă și un apropiat al ei, student la Drept. Din discuția lor se desprind o profunzime și o realitate greu de crezut că mai pot fi percepute în zilele noastre unde preodomină falsitatea, indiferența și superficialitatea. Mai mult, este cu atât mai minunat cu cât amândoi își doresc să facă o schimbare în mai bine și să ajungă să se simtă cu adevărat fericiți și siguri pe ei în orice moment.
🌠 Însă, cum în viață au loc, inevitabil, și momente din care avem ce învăța, așa va fi cazul și pentru protagonistă. În drumul ei spre a fi împlinită, aceasta va experimenta emoții mai puțin plăcute (singurătate, tristețe, deznădejde) care însă o vor face, treptat: să se maturizeze armonios, să fie din ce în ce mai încrezătoare și să ia deciziile cele mai bune în ceea ce privește parcursul ei. Totodată, clipele dificile nu sunt de lungă durată, astfel că tânăra va reuși să își îndeplinească obiectivele și, în același timp, nu va uita ceea ce a fost reprezentat de un punct de cotitură deoarece a fost echivalent cu o lecție pe care a învățat-o.
🌟 Câteva citate reprezentative:
💫 ,,Atunci când citești o carte, ești prizonierul ei până îți găsești un rost în viață, așa și aceste rânduri îți vor opri existența până vei găsi adevăratul lor substrat.” (pg. 11)
💫 ,,Ea a realizat ce viață falsă trăim noi, ce dureroase mizerii se ascund sub aparențele acestea de bogăție și de fericire, în care ne îmbrăcăm pentru ochii lumii, și s-a întrebat cum și când are să se sfârșească povestea asta searbădă și fără noimă în care, noi - actori nenorociți - am fost siliți să râdem și să ne batem joc de propriile suferințe.” (pg. 16)
💫 ,,- Arta este, asemeni focului, o putere de sublimare, chiar și otrava și urâtul prin flacăra sa purificatoare, vor da naștere la frumos, indiferent dacă e vorba de artă muzicală, poetică sau desen. Pentru inimile care au suferit multă vreme, bucuria e asemănătoare cu roua pe pământurile pârjolite de soare.” (pg. 35)
💫 ,,Să încerci să stărui, să fii statornic, să fii credincios ție însuți, să te iei țintă cu destinul zi de zi, să uimești catastrofa prin sânge rece și nepăsare, să înfrunți puterea nedreaptă, să nu-ți pierzi niciodată cumpătul, să ții piept - iată pilda de care au nevoie toate popoarele, toți oamenii, Universul întreg și lumina care le electrizează.” (pg. 54)
💫 ,,- Uneori avem darul de a ne crea și în pustiu, și între mii de oameni, o casă numai a noastră, totul este să ai priceperea de a modela lumea după formele și așteptările tale. Undeva, la capătul fiecărui drum, se găsește fie un ,,el”, fie un prieten, o rudă, fie chiar un obiect. Dimensiunile și forma nu contează, dar semnificația acestui sfârșit personalizat va fi mereu legată de ceea ce uneori putem numi casă.” (pg. 97)
💫 ,,[...] Eu niciodată nu mă pot mulțumi cu ce am și trebuie mereu să caut după cea mai plină mină de aur, iar apoi, când mă plictisesc de ea, plec după o alta, cu toate că cea din urmă rămâne pe jumătate neexploatată. De ce trebuie să fiu așa cum sunt și nu pot să fiu un simplu om care să trăiască fără scop și fără să caute răspunsuri? De ce sub aceste cuvinte trebuie să se ascundă atâta durere și atâtea lacrimi? De ce? De ce? De ce?” (pg. 132)
💫 ,,Într-o lume plină de idiocrație s-au născut valorile morale și concepțiile filozofice a doi oameni complet diferiți care, în momentul contopirii și unificării sufletești pe de-a întregul, au devenit un glob uriaș de foc, cu spini care lăsau dâre adânci de sânge pe pielea oricui încerca doar să îl privească.” (pg. 229)
Aceasta a fost, în linii mari, povestea creată de Alexandra Foarfă. Vă las pe voi să o descoperiți în întregime, căci doar așa veți simți cu adevărat magia, veți acumula tot ce a transmis autoarea și, mai presus decât orice, veți empatiza întru totul cu personajul principal feminim ale cărei trăiri pot fi ale noastre, tuturor.Prin urmare, vă doresc lectură plăcută! Și nu uitați: ,,Cel ce va găsi drumul prin întuneric va fi special, va realiza cât de mult valorează și va descoperi că atitudinea lui față de viață determină atitudinea vieții față de el.” ✨P.S.: Și, una dintre cele mai frumoase surprize pe care le-am avut citind această carte a fost reprezentată de versurile presărate pe pagini. O să vă aducă multă bucurie în suflet, vă asigur! Iată un exemplu: ,,Sunt foc și tu mă stingi cu rouă, / Trandafir în glob de ape / Și lacrimi de încep să-ți scape, / În suflet va începe să-mi plouă...”. 💖📚 Cartea a apărut la 📝 Editura Letras 📝 (anul apariției: 2021; număr pagini: 246; autor: Alexandra Foarfă).
