RECENZIE ~ ,,Caietul cu nume pierdute” de Sofia Lundberg

 RECENZIE

,,Caietul cu nume pierdute” de Sofia Lundberg

   Iubesc acest roman! Încă din primele pagini îți dai seama că stări și sentimente precum sensibilitatea, sinceritatea, melancolia, speranța și iubirea sunt cele care primează și care fac din această poveste de viață o adevărată capodoperă literară! ❤📖

   Sofia Lundberg a reușit cu măiestrie, prin romanul ei de debut, să readucă în atenția cititorilor: importanța înfruntării tuturor obstacolelor pe care viața ni le scoate în cale; bucuria prieteniei ce rezistă cu trecerea anilor; forța iubirii adevărate; și, nu în ultimul rând, necesitatea de a fi protejat, înțeles și ajutat de cei dragi ție. 

Copilărie, Maturizare, Schimbare

   👵🏻 Suedeza Doris Alm, o respectabilă doamnă în vârstă de 96 de ani, a trăit numeroase evenimente care au marcat-o atât pozitiv, cât și opusul, a învățat de la o vârstă fragedă să facă față tuturor provocărilor vieții și care, ajunsă acum la finalul existenței sale, a simțit că povestea ei trebuie să fie împărtășită cu nimeni alta decât unica rudă pe care o mai are, Jenny, nepoata surorii ei. Și, pentru a înfăptui această ultimă dorință pe care o avea, Doris a scris absolut tot ce a trăit (de la momentul în care a fost model în Parisul anilor '30, la călătoria în America odată cu izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, și până la reîntoarcerea în țara natală, Suedia), ajutată fiind și de caietul cu coperte roșii în care i-a menționat pe toți oamenii cu care a interacționat și care au avut un impact puternic asupra vieții sale.

   🏠 În momentul în care tatăl ei a murit, lumea lui Doris, a surioarei Agnes și a mamei se prăbușește: Doris este trimisă la casa unei femei înstărite, Dominique, unde va lucra ca menajară, în timp ce mama și surioara încearcă să se descurce cât mai bine. Acolo, în timpul petrecerilor organizate de Dominique, Doris îl cunoaște pe Gösta, un celebru pictor, cu care leagă o prietenie strânsă ce va rezista toată viața. Însă ocupația ei de menajeră nu va fi de lungă durată întrucât femeia pleacă la Paris și o ia pe Doris alături de ea.

Experiențe, Amintiri, Dor

   👗 Iar de acolo începe cu adevărat viața tinerei: devine model, fără voia ei, dar cu timpul învață și deși suferă fizic de pe urma rigorilor acestei meserii, se descurcă ireproșabil; îl întâlnește pe americanul Allan alături de care petrece clipe minunate, ajungând să se transforme într-o iubire adevărată. Dar, așa cum se întâmplă pe parcursul vieții, intervin și momente nefericite: mama lui Doris moare iar surioara ei, Agnes, rămasă singură, vine în Paris, moment în care cele două încep să se cunoască și să se apropie și mai mult; discută cu Gösta din ce în ce mai rar; iar Allan dispare, provocându-i lui Doris o suferință fără margini. Totuși, destinul pare că îi surâde din nou în momentul în care primește vești de la Allan, care era în America. 

   🇺🇸 Astfel, cele două surori trec oceanul la începutul celui de-al Doilea Război Mondial. Acolo, Doris se reîntâlnește cu Allan dar din nou iubirea lor nu are șansa de a se desăvârși întrucât acesta pleacă la război în Franța. Poate singurul lucru atât frumos, cât și nefericit, a fost reprezentat de căsătoria lui Agnes cu suedezul Carl și aducerea pe lume a micuței Elise, soldată, din păcate, cu moartea lui Agnes. Atunci, Doris a simțit că nu mai poate trăi în același loc în care sora ei a murit și a plecat pe un vapor plin cu arme către Franța, în speranța că se va regăsi cu Allan.

  👧🏻 Dar nici de pe urma acestei călătorii nu reiese nimic bun, poate doar că, după multe peripeții neplăcute, într-un final ajunge în Suedia, se reîntâlnește cu bunul ei prieten, Gösta, și locuiește la el până când acesta va muri. Între timp însă, de cealaltă parte a lumii, Elise, ajunsă acum ea însăși mamă, odată ce a născut-o pe Jenny, îi cere ajutorul lui Doris. Aceasta vine de mai multe ori la ele și rămâne acolo după ce Elise moare pentru a-i purta de grijă lui Jenny. Anii trec, Jenny își găsește dragostea în persoana lui Willie, își întemeiază propria familie, astfel că Doris, ajunsă acum foarte bătrână, revine în Suedia.

Prezent, Împlinire, Fericire

   😢 Iar în prezent, cu ultimele puteri rămase de pe urma accidentului suferit care a obligat-o să rămână la pat, Doris îi împărtășește nepoatei sale, care a venit acolo într-un suflet cu fetița ei atunci când a aflat despre starea ei, toate amintirile. Iar aceasta, aflând despre Allan, face tot posibilul alături de soțul ei, rămas în America, să-l găsească. Și, cum universul a vrut să îi aducă un ultim și minunat zâmbet lui Doris, Jenny și Willie au reușit să-l găsească pe Allan, aflat și el într-o stare de sănătate nu tocmai bună. Astfel, cei doi îndrăgostiți s-au revăzut prin intermediul aplicației Skype după foarte foarte mulți ani și s-au putut bucura pentru ultima dată de prezența celuilalt căci, precum dragostea lor putea fi împlinită numai în ceruri, la scurt timp atât Doris, cât și Allan, au plecat din acea lume.

   🌟 Câteva citate reprezentative:

✒ ,,Atât de multe nume trec pe lângă noi în viață. Te-ai gândit vreodată la asta, Jenny? Toate numele care vin și pleacă. Care ne frâng inima și ne fac să vărsăm lacrimi. Care devin iubiții sau dușmanii noștri. Uneori îmi frunzăresc caietul cu adrese. A devenit un fel de hartă a vieții mele, și vreau să-ți spun câteva lucruri despre ea. În așa fel încât tu, singura persoană care o să-și aducă aminte de mine, să-ți aduci aminte și de viața mea. Un fel de testament. O să-ți dau amintirile mele. Sunt lucrurile cele mai frumoase pe care le am.” (pg. 13)

✒ ,,Ce știam eu? O fetiță de treisprezece ani. Nimic. Nu știam nimic despre lume. Nimic despre artă. Pentru mine un tablou frumos era ăla care prezenta realitatea așa cum era ea într-adevăr. Nu prin pătrate deformate, în culori vii, care, la rându lor, formau siluete la fel de deformate.” (pg. 38)

✒ ,,- Îți doresc, mi-a șoptit ea la ureche, destul soare ca să-ți lumineze zilele, destulă ploaie ca să pui preț pe soare. Destulă bucurie ca să-ți întărească sufletul, destulă durere ca să pui preț pe scurtele momente de fericire ale vieții, destule întâlniri ca să poți spune <<Adio>> din când în când. [...]

      Vorbele mamei mi-au devenit o lumină călăuzitoare în viață, și doar simplul fapt că mă gândeam la ele îmi dădea puterea de care aveam nevoie. Destulă putere ca să înving greutățile ce aveau să vină. Care vin necontenit toată viața.” (pg. 42)

✒ ,,<<Dragă prietenă, scrii așa de frumos. Poate o să devii scriitoare într-o zi. Scrie în continuare! Nu te lăsa! Dacă simți o chemare cât de firavă, să nu te dai bătută nici în ruptul capului. Suntem născuți pe tărâmul artei. Este o putere sus de tot pe care ni s-a făcut onoarea să o ținem în frâu. Cred în tine, Doris. Cred că puterea de a crea se află în sufletul tău.>>” (pg. 51)

✒ ,,Am învățat franțuzește datorită unui dicționar și cărților de pe rafturi. Toate cărțile astea nemaipomenite care m-au învățat așa de multe despre viață și despre lume. Totul se afla acolo, strâns la un loc, pe rafturile ei de lemn. Europa, Africa, Asia, America. Țările, parfumul, peisajele, culturile. Și oamenii. Care trăiau în lumi atât de diferite și erau totuși atât de asemănători. Copleșiți de neliniști, îndoieli, ură și iubire. Ca Gösta. Ca mine.

         Aș fi putut sta acolo o veșnicie. Locul meu era printre cărți. Acolo mă simțeam în siguranță. Dar, din păcate, n-a durat mult.” (pg. 52)

✒ ,,Chestia asta s-ar putea să fie una dintre cele mai degradante situații la care poți să-l supui pe un om: să nu-ți pese ce e-n mintea lui.” (pg. 60)

✒ ,,Toată lumea moare. Oamenii încearcă să trăiască cât mai mult, dar știi ceva? Nu e deloc distractiv să fii cel mai bătrân. N-are rost să trăiești. Nu când toți ceilalți nu mai sunt în viață.” (pg. 62)

✒ ,,Nu știm niciodată ce bogăție avem până când nu rămânem fără ea. Și abia atunci îi simțim lipsa.” (pg. 67)

✒ ,,Se întâmplă ceva cu oamenii cărora le e tare dor de ceva sau de cineva multă vreme. Li se întunecă ochii și-și pierd abilitatea de a vedea frumusețea din jur, frumusețea de zi cu zi. Singura direcție în care puteam să mă uit era înapoi. Îmi înfrumusețam toate lucrurile care veneau din trecut, toate lucrurile la care eu nu mai puteam fi părtașă.” (pg. 79)

✒ ,,Mă doare să recunosc, dar majoritatea oamenilor au tendința să dispară treptat după un timp. Nu chiar așa de mult încât să-i uiți de tot. Nu chiar așa de mult încât să nu mai însemne nimic pentru tine. Dar neliniștea aia de la început, panica, se tocește și în cele din urmă îi ia locul ceva un pic mai neutru. Ceva cu care, într-un anume fel, poți să te împaci.” (pg. 111)

✒ ,,Toată lumea trece prin greutăți în viață. Ne fac să ne schimbăm. Uneori le observăm, alteori vin fără să știm de ele. Dar durerea, care e acolo mereu, s-a adunat într-o grămadă uriașă în inima noastră, ca niște pumni încleștați ce sunt gata să se desfacă. În lacrimile și furia noastră. Sau, în cel mai rău caz, în răceala și introvertirea noastră.” (pg. 140)

✒ ,,Așa cum se-ntâmplă cu toate iubirile pierdute, ceea ce-ți rămâne în minte devine până la urmă ceva deosebit de fantastic, de ireal.” (pg. 253)

✒ ,,Niciodată nu ești altceva decât sufletul pe care-l ai.” (pg. 259)

✒ ,,Se spune că nu-ți uiți nicicând prima dragoste adevărată. Că-și face cuib adânc în memoria trupului tău.” (pg. 288)

✒ ,,- [...] Atracția apare când sufletele înrudite se întâlnesc și se contopesc, devenind unul singur. Iubirii nu-i pasă de sex și nici oamenilor n-ar trebui să le pese” (pg. 289)

✒ ,,- Te-am iubit mereu, Allan. Mereu. Ceas de ceas, zi de zi, an de an. Mereu am fost doar noi doi.

        - Și eu te-am iubit mereu. Și-o să te iubesc întotdeauna.” (pg. 305)

✒ ,,<<Să nu te temi de viață, Jenny! Trăiește! Înfruptă-te! Râzi! Viața nu e făcută ca să te întrețină pe tine, ci tu ești cea care trebuie să întreții viața. Îndrăznește să prinzi ocaziile ori de câte ori se ivesc și folosește-te de ele ca să faci ceva bun. Te iubesc mai mult decât orice pe lume și te-am iubit întotdeauna. Să nu uiți asta niciodată. Draga mea Jenny.>>

         Apoi, puțin mai jos:

         <<P.S. Scrie! Ăsta e darul tău, ai talent! Darurile ar trebui folosite.>>” (pg. 311)

   Iată povestea scrisă de Sofia Lundberg! Sunt sigură că v-a intrat în suflet și că abia așteptați să faceți parte din universul ei! Lectură plăcută! ✨

   Și, cel mai important, avem ce învăța de pe urma tuturor evenimentelor pe care le-a trăit Doris, o femeie într-adevăr curajoasă, puternică și mereu dispusă să facă orice pentru a-i ști în siguranță pe cei dragi ei. 

 

   📚 Cartea a apărut la 📝 Editura Litera 📝 (anul apariției: 2018; număr pagini: 320; traducător: Carmen Pațac).

RECENZIE ~ ,,Făuritoarea de albastru” de Lois Lowry

 RECENZIE

,,Făuritoarea de albastru” de Lois Lowry

   Prin aceste două romane, ,,Darul lui Jonas” și ,,Făuritoarea de albastru”, Lois Lowry a câștigat un loc special în inima mea! 💙📖

   Și, revenind acum la cel menționat anterior, țin să vă avertizez că pe durata lecturii veți avea parte de o mulțime de sentimente neplăcute, veți dori să faceți voi înșivă ceva pentru ca suferința să ia sfârșit și, nu în ultimul rând, veți învăța să apreciați și mai mult ceea ce aveți.

   Lois Lowry aduce și de data aceasta în prim-plan o lume distopică, unde: societatea este într-o continuă stare de regresiune; oamenii au învățat să se teamă și să se conformeze regulilor; copiii care au un talent aparte sunt luați de conducători și învățați cum să-și valorifice aptitudinile, totul în scopul bunului mers al lumii; și unde speranța că lucrurile se vor schimba în mai bine începe ușor ușor să se întrevadă.

Talent, Trecut, Suferință

   👱🏻‍♀️ Protagonista, tânăra Kira, deși cu un defect din naștere, are un talent aparte: acela de a broda. De fiecare dată când brodează parcă magia își face simțită prezența întucât lucrăturile ei sunt deosebit de frumoase. Aceasta locuiește într-un sat în care predomină conflicte, oamenii trăiesc în case care abia se mai țin în picioare și abia dacă au cu ce supraviețui, pe scurt, o comunitate care, în loc să evolueze, se reîntoarce la cele mai grele și vechi condiții de trai. 

Pierderi, Reguli, Menire


   🏚 Totul părea să decurgă bine în viața ei până în momentul în care mama sa, Katrina, a fost răpusă de boală, iar Kira a rămas orfană (căci și tatăl ei a murit, ucis fiind de o fiară din pădure când ea nici nu se născuse). Însă ghinionul nu s-a oprit aici: temuta Vandara, care dorea să îi ia pământul unde își avea casa, a chemat-o la judecată. Ajunse astfel în clădirea Edificiului (singura construcție frumoasă și de dimensiuni impresionante), Consiliul Gardienilor, prin reprezentantul Jamison, au hotărât ca Vandara să ia pământul și Kira să rămână să locuiască în Edificiu fiindcă talentul ei de a broda urma să fie valorifcat la maximum: urma să repare și să completeze Roba Cântărețului până când urma să aibă loc, precum în fiecare an, interpretarea Cântecului trecutului.

Secrete, Studiu, Prietenii

   🧶 Din acel moment, în viața Kirei au apărut schimbări majore, de la luxul traiului din care nu lipseau merindele îmbelșugate și apa, de la numeroasele materiale, și învățăturile transmise de bătrâna Annabella, de care avea nevoie pentru a-și duce la îndeplinirea menirea, și până la aflarea treptată a unor secrete care, odată dezvăluite, ar fi schimbat din temelii lumea pe care o știa. Aceasta l-a cunoscut la scurt timp pe Thomas, băiatul de vârstă cu ea ce locuia și el în Edificiu, care avea talentul de a ciopli lemnul și a cărui misiune era să refacă Toiagul Cântărețului până când venea momentul intonării Cântecului trecutului. Cei doi s-au împrietenit și, alături și de vechiul și micul prieten al Kirei, băiețelul Matt, au încercat să dezlege misterele care se învârteau în jurul fiarelor și cântecului care se auzea în Edificiu.






Dezvăluiri, Schimbare, Speranță

   💙 În plus, Kira a mai descopetit și că albastrul este o culoare care ar proveni altundeva, dintr-un loc neștiut de nimeni. Iar din momentul în care a aflat că se găsea într-adevăr o plantă, drobușor, din care se putea crea această culoare unică, fata și-a dorit mult să intre în posesia ei într-o bună zi. Dar acel moment avea să vină mai repede decât spera ea, întrucât descurcărețul Matt, chiar după sfârșitul intonării Cântecului, a revenit în sat și i-a făcut Kirei două mari surprize. Acestea au reprezentat totodată un și mai mare imbold pentru ca ea să fie din ce în ce mai curajoasă, puternică și hotarâtă să restabilească cele ce se petrec în lumea ei, astfel încât nimeni să nu mai sufere ori să se simtă neputincios.




   🌟 Câteva citate reprezentative:

🧶 ,,Era singură, complet singură. Pustietatea din jur, nesiguranța și o mare tristețe o copleșiră.”      (pg. 5)

🧶 ,,Frica fusese dintotdeauna parte din viața oamenilor. De frică își făceau adăposturi, își căutau hrană și semănau plante. Tot de frică își făceau și arme. Frica de frig, de boală, frica de foame. Și frica de fiare.” (pg. 6)

🧶 ,,Mâinile Kirei fuseseră întotdeauna pricepute. [...] Într-o adevărată explozie de creativitate, iscusința copilei o depășise cu mult pe cea a mamei sale. Fără să-i fi arătat cineva, fără să fi exersat măcar, degetele Kirei știau, fără șovăială, felul în care firele trebuie răsucite, petrecute și cusute, ca să se îmbine în broderii bogate, pline de culoare. Fata nu înțelegea de unde îi venea toată priceperea asta. Dar o simțea acolo, în vârful degetelor, care acum îi tremurau ușor de nerăbdare să înceapă să coasă.” (pg. 21)

🧶 ,,Kira își dădu dintr-odată seama că, deși ușa nu era încuiată, nu era cu adevărat liberă. Viața ei era îngrădită de toate acele lucruri care o înconjurau și de munca ei. Îi pierise bucuria pe care o simțea cândva, când vedea firele viu colorate îmbinându-se în cusături ce prindeau viață sub degetele ei, în modele ce erau doar ale ei. [...] 

      Și asta voia și Kira. Voia ca mâinile să îi fie libere, nu sclavele robei, libere să făurească cusăturile ce îi însuflețeau degetele ca prin farmec.” (pg. 146-147)

🧶 ,,Simți albastrul fremătând în mână, ca și cun prinsese viață și începuse să respire.” (pg. 200)

   Aceasta a fost, pe scurt, povestea din ,,Făuritoarea de albastru”! Și, cum sunt sigură că v-am stârnit curiozitatea de a o descoperi în întregime, tot ce mai rămâne să vă transmit este lectură plăcută! Și nu uitați: orice mică schimbare în bine contribuie cu adevărat la o și mai frumoasă evoluție! ✨

   📚 Cartea a apărut la 📝 Editura YoungArt 📝 (anul apariției: 2017; număr pagini: 208; traducător: Andreea Caleman).

RECENZIE - ,,Darul lui Jonas” de Lois Lowry

 RECENZIE

,,Darul lui Jonas” de Lois Lowry

   Iubesc această poveste! Totul te face să îți pui întrebări, să separi adevărul de minciună și să îți dorești să faci o schimbare în bine.

   Și aici cunoaștem un copil care se maturizează într-un timp foarte scurt. Odată ce descoperă adevăruri de o cruzime fără margini, și care sunt tratate cu indiferență deoarece atâta timp cât nu te încadrezi în tipare nu ai de ce să mai faci parte din lume, protagonistul decide să nu se mai ghideze după regulile impuse comunității. Astfel, lasă totul în urmă, salvează o viață omenească și caută un loc în care va putea fi în siguranță și, mai ales, un loc unde iubirea, bunătatea și frumusețea lucrurilor simple (precum culorile, muzica) sunt cele care guvernează.

   În plus, sunt de părere că intenția scriitoarei de a crea o lume distopică a fost aceea de a trage un semnal de alarmă. Indiferent de anul în care a fost scrisă cartea ori de anul în care este descoperită de cititori, atmosfera se va regăsi mereu în lume, într-o măsură mai mult sau mai puțin asemănătoare. Din acest motiv ar trebui să învățăm să facem diferența între ceea ce ne aduce cu adevărat împlinire, chiar dacă ne lovim pe drum și de obstacole, și ceea ce ne este impus pentru a ne fi, aparent, bine. Și, când simțim că ceva nu este în regulă, este vital să acționăm în numele corectitudinii, moralității și empatiei, deoarece o schimbare, indiferent cât este de mică sau mare, poate fi un imbold pentru a reveni la o existență normală, în care o aparentă perfecțiune va lăsa loc unicității, reușitelor și învățăturilor de pe urma greșelilor. ❤📖

Comunitate, Reguli, Supunere

 👦🏻 Jonas, un băiat de 11 ani, trăiește alături de unitatea sa familială într-o comunitate guvernată de reguli, în care nimeni nu are dreptul la opinie (căci alții îți dictează drumul în viață), și unde, mai puțin știut însă, ceea ce este inuman ia forma indiferenței și ceea ce nu se conformează tiparelor este înlăturat. Acesta, ca și ceilalți copii, aștepta cu nerăbdare împlinirea vârstei de 12 ani, moment care marca începerea pregătirii pentru viața de adult (alocarea de către Vârstnici a unei meserii atent alese pentru fiecare dintre ei).

Înzestrare, Meserie, Trecut

   ⏳ Timpul trece, și vine astfel mult doritul moment al Ceremoniei. Temător, dar și dornic să afle ce va face de acum încolo, Jonas își aștepta rândul, însă a avut neplăcuta surpriza de a rămâne la final, lucru care a fost special gândit deoarece ceea ce urma el să facă reprezenta cea mai importantă, chiar unică, meserie: aceea de Păstrător de Memorie. Această persoană va deține amintirile, și implicit înțelepciunea, tuturor celor din timpurile de demult și care, dacă ar fi existat în memoria membrilor comunității, ar fi provocat un adevărat haos.

Dezvăluiri, Schimbare, Speranță

   🌀 A doua zi, după finalul orelor, băiatul a mers la Casa Bătrânilor să-l întâlnească pe Dăruitor, Vârstnicul care urma să transmită amintirile sale către Jonas, noul Primitor. Din acea clipă au început să aibă loc în viața lui Jonas multe schimbări, atât frumoase cât și opusul, și a învățat că nu tot ce știa el este bun și adevărat. Iar când din ce în ce mai multe lucruri suspicioase se petreceau, și care au culminat cu descoperirea unor adevăruri, ascunse din dorința de a nu schimba ordinea impusă doar pentru binele oamenilor, băiatul realizează că nu mai poate locui acolo nicio clipă și că trebuie să facă măcar un lucru uman: îl salvează de la moarte pe micuțul Gabriel și pornesc spre necunoscut, ajungând după multe peripeții să se îndrepte spre locul pe care îl pot numi cu adevărat ,,acasă”.

   🌟 Câteva citate reprezentative: 

🍎 ,,Însă dintr-odată Jonas observase, urmărind din priviri traiectoria mărului prin aer, că fructul - și aici intervenea partea pe care nu putuse s-o priceapă - se schimbase. Doar pentru o clipă.” (pg. 33)

🍎 ,,Pentru prima dată în doisprezece ani de viață, Jonas se simți izolat și diferit. Își aminti ce-i spusese Vârstnica-Șefă: că avea să se pregătească singur și departe de ceilalți.” (pg. 73)

🍎 ,,Acasă la Jonas se găseau cuvenitele volume de interes general pe care le avea fiecare gospodărie [...] Însă pereții acestei încăperi erau acoperiți în întregime de biblioteci ticsite, care ajungeau până-n tavan.” (pg. 83)

🍎 ,,- Așa au ales oamenii noștri, au preferat să treacă la Uniform. Înainte de mine, înainte de cei de dinaintea mea, întorcându-ne mult în timp. Am renunțat la culori când am renunțat la strălucirea soarelui și-am lichidat diferențele.” (pg. 104)

🍎 ,,- Dacă toate sunt la fel, atunci înseamnă că nu există opțiuni! Vreau să mă trezesc dimineața și să decid asupra lucrurilor!” (pg. 106)

🍎 ,,- Aici este viața mea. [...] Aici, în ființa mea. Unde sunt amintirile.” (pg. 113)

🍎 ,,- Lucrurile ar putea să se schimbe, Gabe, continuă Jonas. Ar putea să arate altfel. Nu știu cum, dar trebuie să existe o cale prin care să nu mai fie așa.” (pg. 138)

🍎 ,,Însă știa că nu mai putea să se-ntoarcă în lumea fără sentimente în care trăise atâta amar de vreme.” (pg. 140)

🍎 ,,Când ai amintiri, partea cea mai grea nu e durerea. E singurătatea. Amintirile trebuie împărtășite.” (pg. 166)

🍎 ,,Toate acestea erau lucruri noi pentru Jonas. După o viață de Monotonie și previzibil, era înfiorat de surprizele care-l așteptau după fiecare cotitură a drumului.” (pg. 184)

🍎 ,,La vale, tot mai la vale, din ce în ce mai repede. Deodată, Jonas înțelese cu siguranță și cu bucurie că undeva mai jos, în fața lor, îl așteptau; și că-l așteptau și pe copil.” (pg. 192)

   Aceasta a fost, în linii mari pentru că nu am vrut să vă dezvălui chiar tot, povestea scrisă de Lois Lowry (prima dintr-o serie de patru). Sper că v-am adus un strop de inspirație, curaj și speranță! 

   Vă recomand cu toată inima să pătrundeți în acest univers din care aveți multe lucruri de învățat și care sigur o să vă dea imboldul necesar pentru a face schimbări în bine! Lectură plăcută! ✨

   P.S.1: Vă recomand să vedeți și filmul omonim inspirat din această poveste! ❤🎬

   P.S.2: Urmează cât de curând să împărtășesc cu voi și gândurile despre al doilea roman din serie, ,,Făuritoarea de albastru”, care o să vă introducă într-un cu totul alt univers din care însă nu va lipsi atmosfera distopică și totuși plină de speranță! 💙📖

   📚 Cartea a apărut la 📝 Editura YoungArt 📝 (anul apariției: 2017; număr pagini: 216; traducător: Radu Paraschivescu).

RECENZIE ~ ,,Copilul E” de Steve Tasane

 RECENZIE

,,Copilul E” de Steve Tasane

   Această povestioară, inspirată din evenimente reale, îți atinge sufletul în cel mai profund mod. 🖤📖

   Să fii martor la suferința, lipsurile și indiferența umană sunt trăiri greu de uitat. Dar să le trăiești pe propria piele sunt aproape de neimaginat de dureroase. 

   În condiții inumane de trai, având în vedere faptul că acțiunea se petrece în zilele noastre (fără casă, familie, acte care să le asigure libertatea; procurare rară a alimentelor și nedistribuirea lor către toți care au nevoie), cu un trecut pe care cu greu îl poți uita și un viitor incert, așa trăiesc copiii și adulții refugiați, în Tabără, după ce războiul și luptele le-au răpit tot ce aveau mai drag.

   Ceea ce m-a uimit, și totodată durut, a fost să observ maturitatea copiilor. Aceștia, singuri pe lume, lipsiți până și de minimul de resurse necesare supraviețuirii: au reușit să rămână uniți; nu au renunțat la a căuta și găsi măcar o mică parte din confortul unei vieți într-o tabără de refugiați; și, cel mai important, nu au recurs nicio clipă la fapte violente, dimpotrivă, au încercat să aplaneze orice conflict iscat. O astfel de schimbare în comportamentul și traiul obișnuit ar fi putut să cauzeze tot ce este mai rău în viețile lor, însă nu a fost așa: consider că toate suferințele și neajunsurile i-au motivat să continuie să lupte pentru a trăi, iar puritatea sufletelor lor i-a menținut aproape unii de alții.

 

Război, Pierderi, Refugiu

   ⚔ Cei care predomină în Tabără sunt copiii, al căror nume este reprezentat de o literă din alfabet (E, I, U etc.). După ce războiul le-a răpit tot - de la casă până la familie, aceștia au fost aduși în Tabără fie de soldați, fie au ajuns singuri. Pe drum însă, și-au pierdut ori le-au fost furate puținele lucrușoare pe care le aveau cu ei, inclusiv actele care le dovedeau libertatea. Fără acestea, numite în Tabără ,,Cărți de Viață”, ei nu puteau părăsi locul. Astfel, copilașii au rămas acolo și au nutrit speranța că, într-o zi, vor trăi din nou mai bine.

   👦🏻 În această situație se regăsește copilul E, băiețelul care povestește cele întâmplate. Aflăm despre el că are 10 ani și că unchiul lui l-a urcat într-o barcă, iar de acolo a ajuns în Tabără. Ca toți ceilalți, i-a fost ucisă familia și pe drumul spre o aparentă salvare i-a fost furat tot ce avea cu el, inclusiv actele, fără de care soldații nu lăsau pe nimeni să părăsească zona. 

Supraviețuire, Prietenie, Joacă

   🍞 Astfel, E a învățat să se descurce pe cont propriu. Singurul lucru frumos era că îi avea aproape pe frații I și U (I - o fetiță apropiată vârstei lui și U - un băiețel mai mic decât E cu câțiva ani). Toți trei locuiau într-o căscioară dărăpănată și își procurau hrana: fie de pe jos (resturile rămase), fie din gunoaiele soldaților; și, în zilele bune, de la Charity (doamna voluntar care avea în grijă în autobuzul cu femei și copii). Aproape în fiecare zi explorau tăbăra și se jucau, încercând să uite de durerea și neputința pe care le trăiau. 

   🎨 Totodată, îi descoperim și pe R (o tânără care încearcă aproape încontinuu să se elibereze de viața din Tabără) și pe B (un băiețel de aproape trei ani care s-a apropiat într-o zi de E, I și U iar de atunci a rămas cu ei). Și, încercând să le aducă zâmbetul pe buze prietenilor lui, E le dăruiește fiecăruia o figurină mică de plastic pe care le-a putut picta în timpul lucrului la o nouă clădire din Tabără, plus frunzele pictate de el care au luat forma Cărților de Viață.

Schimbare, Căutare, Speranță

   🏗 Și, când totul părea să decurgă bine, un eveniment despre care se știa că urma să aibă loc s-a petrecut mai repede: relocarea, echivalentă cu distrugerea Taberei în vederea modernizării acesteia. Ceea ce însă nu era luat în calcul era reprezentat de nepăsarea privind pierderea vieților omenești, care era inevitabilă în lupta iscată între soldați și refugiați. 

   🚌 Cu ultimele puteri, E, I, U și R s-au putut salva, urcând în autobuzul lui Charity, însă B nu era de găsit. Aproape imediat au început căutările, copiii au lipit afișe cu întrebarea ,,L-ați văzut pe copilul B?”. Apoi au mers prin toate locurile în care ar fi putut să-l găsească pe micuț, însă nu l-au găsit. Așadar, E și Charity au mai avut doar o ultimă șansă: au hotărât să părăsească Tabăra și să meargă pe drumul indicat de Omul Sandală, cel care le-a spus că l-a văzut pe B luând-o drept înainte, la fel cum simțea și E că ar fi făcut micuțul.

   🌟 Câteva citate care reprezentative:

🖤 ,,Nu o să-ți spun povestea trecutului meu. O să-ți spun povestea vieții mele de acum, de aici, din Tabără, începând de azi. Din a zecea mea zi de naștere”. (pg. 4)

🖤 ,,Ai nevoie de pașaport dacă vrei să treci prin vamă dintr-o țară în alta. [...] Întreaga ta viață, pe mai multe foi de hârtie, legate între ele într-o singură carte importantă - Cartea ta de Viață.” (pg. 33)

🖤 ,,Dacă nimeni nu ne va asculta poveștile, nu vom scăpa niciodată din acest loc. Nu o să ne găsim niciodată o nouă casă. Nu o să avem niciodată povești noi și nu o să ne putem trăi viața.” (pg. 34)

🖤 ,,O să folosesc pana, zeama de la coacăze și frunzele ca să fac Cărți de Viață pentru noi toți.” (pg. 107)

🖤 ,,În timp ce lumea se juca așa cu frunzele, mă uitam la toate frunzele din toți ceilalți copaci și mă gândeam că o frunză e ca o inimă care a fost sucită și răsucită ba pe o parte, ba pe cealaltă, vreme îndelungată. O inimă ferfenițită: ♡. Eram mulțumit de mine. Eram fericit. M-am simțit puțin ca acasă.” (pg. 113)

🖤 ,,- B ar merge întotdeauna înainte.

       Și asta facem. Mergem înainte. Pentru B. 

       Vom merge înainte.” (pg. 155)

   Iată cărticica scrisă de Steve Tasane, inspirată din evenimente reale. Indiferent că sunteți sau nu familiriaziți cu acest subiect, sunt sigură că această poveste o să vă atingă o coardă sensibilă și o să vă facă să vă doriți să faceți o schimbare în bine (dacă nu asupra lumii, măcar asupra voastră). 

   Astfel, vă doresc lectură plăcută! Și, chiar dacă o să lăcrimați pe parcursul lecturii, vă asigur că nu veți regreta că ați luat parte la evenimentele relatate în acest roman. ✨

   📚 Cartea a apărut la 📝 Epica Publishing House 📝 (anul apariției: 2019; număr pagini: 160; traducători: Catinca și Dan Doboș).

RECENZIE ~ ,,Verity” de Colleen Hoover

 RECENZIE

,,Verity” de Colleen Hoover

   Un thriller psihologic pe care nu l-am putut lăsa din mână și care a devenit al treilea favorit după ,,Pacienta tăcută” și ,,Vânătoarea de vrăjitoare” (P.S.: Recenziile acestora sunt mai jos.)! 🖤📖

   Am adorat fiecare moment petrecut în acest univers, din care teama, incertitudinea și secretele nu au lipsit. În acest roman, Colleen Hoover abordează o cu totul altă tematică față de cea care a consacrat-o în cărțile ce aparțin genurilor romantic și young adult.  

   Cuvintele cheie precum familia, cariera, sacrificiul, obsesia, neîncrederea și suferința sunt percepute la cel mai înalt nivel și nu mereu din cea mai bună perspectivă.

   ,,Verity” ne aduce în prim-plan o poveste cutremurătoare despre o scriitoare de mare succes care a experimentat atât de multe trăiri și a recurs la gesturi neașteptate care i-au determinat pe soț și cea care urma să-i continuie opera, profund marcați de ceea ce au aflat, să acționeze în conformitate cu ceea ce au descoperit. Dar oare finalul a dezvăluit adevărul real sau nu?

   

Nefericiri, Șansă, Schimbare

   👩🏻 Lowen Ashleigh, o tânără scriitoare, are parte de tot ce este mai rău: trebuind să o îngrijească timp de aproape un an pe mama ei care a pierdut lupta cu cancerul, și-a neglijat meseria, datoriile s-au adunat și a aflat că a fost evacuată din locuință. Dar norocul pare să se întrevadă în momentul în care i se propune să devină co-autor al seriei de mare succes scrisă de celebra Verity Crawford.

Suferință, Tragedie, Incertitudine

   🏠 Având nevoie urgentă de bani pentru a nu rămâne pe drumuri, Lowen acceptă propunerea și la scurt timp se mută în casa scriitoarei, fiindu-i astfel mult mai ușor să găsească și să organizeze în birou toate notițele despre cărțile pe care trebuie să le scrie. Află de la Jeremy Crawford, soțul lui Verity, că aceasta a suferit un grav accident de mașină și că a ajuns practic o umbră a ceea ce a fost cândva. Și, de parcă acest lucru nu era suficient, din cei trei copii ai cuplului a mai rămas în viață doar Crew, băiețelul de cinci ani, ale cărui surori gemene, Chastin și Harper, au murit recent (și, în opinia lui Lowen, în condiții care dau de gândit).

Descoperire, Curiozitate, Implicare

    📖 După ce s-a acomodat și a început să se documenteze, Lowen găsește într-una din multele cutii aflate în birou un manuscris ce își dă seama, după ce îi citește introducerea, că reprezintă autobiografia lui Verity. La început nu a vrut să continuie lectura deoarece a simțit că îi invadează intimitatea. Dar, gândindu-se că o poate ajuta să afle mai multe despre personalitatea lui Verity, fiindu-i mai ușor să continuie să scrie romanele din serie, Lowen continuă să citească manuscrisul. 

Secrete, Pericol, Adevăr

   😱 Și din acel moment totul se schimbă radical. Lowen descoperă secrete și adevăruri terifiante, ia parte la evenimente ce o pun pe gânduri și îi stârnesc teama și, nu în ultimul rând, ajunge, alături de Jeremy, la concluzia că trebuie să pună punct acestor trăiri și să-și continuie viața într-o manieră cât mai prielnică și lipsită de orice le aduce nefericire. Iar finalul... Pot spune doar atât: contextul se schimbă la 180 de grade și nu veți mai fi siguri de adevărul pe care îl știați până acum.

   🌟 Câteva citate reprezentative:

🖤 ,,Mama obișnuia să spună că și casele au un suflet. Dacă este adevărat, atunci sufletul casei lui Verity Crawford este negru-tăciune.”

🖤 „[...] când găsești pe cineva care face să dispară toată negativitatea din viața ta, este greu să nu te hrănești cu energia acestei persoane.”

🖤 ,,Eram tăcută când am părăsit cabinetul ginecologului în acea zi. Deja mă temeam să devin mamă pentru un copil. Să fiu forțată să iubesc singurul lucru pe care Jeremy îl iubea mai mult decât pe mine. Dar când am aflat că erau doi și că erau într-adevăr fete, dintr-odată nu voiam să devin al treilea cel mai important lucru din viața lui Jeremy.”

🖤 ,,Mă sileam să zâmbesc când el vorbea despre ele. Mă comportam ca și cum mă umplea de bucurie faptul că îmi mângâia pântecul, dar de fapt mă umplea de repulsie, știind că o făcea numai pentru că ele erau acolo.”

🖤 ,,Fir-ar să fie! Frica mă sugrumă și mă dau târâș înapoi, cât mai departe de patul ei. Ajung la câțiva metri distanță față de cum era când am intrat în cameră, spaima mă îndeamnă să fug cât mă țin picioarele. Mă sprijin de șifonier pentru a mă ridica și îmi păstrez ochii fixați asupra ei când mă retrag spre ușă. Încerc să-mi stăpânesc groaza, dar tot cred că e pe cale să mă atace cu cuțitul pe care l-a luat de pe podea.”

🖤 ,,Oare numai trupul ei a supravieţuit după accident? E ca un ou spart din care conţinutul s-a vărsat şi n-au mai rămas decât nişte bucăţi de coajă.”

🖤 „Mă uit la pat. Ochii lui Verity sunt încă deschiși, privind în gol. Nu știu dacă și-a dat seama că infirmiera a plecat. Dar oare este conștientă de ceva? Îmi pare groaznic de rău pentru Crew. Pentru Jeremy. Pentru Verity.”

🖤 ,,Nu eram vitează. Nu eram simplă. Eram dificilă. Un puzzle complicat din punct de vedere emoţional.”

🖤 „O parte din mine vrea să dea totul uitării, să mă închid în birou și să lucrez tot restul nopții. Dar știu că nu voi fi în stare să mă liniștesc dacă nu verific. Dacă nu mă conving că nu am văzut ceea ce cred că am văzut.”

🖤 „Indiferent de modul în care privesc lucrurile, este clar că Verity a fost maestră în manipularea adevărului. Singura întrebare care rămâne este: care adevăr a fost manipulat, de fapt?”

   Acesta a fost, în linii mari, romanul ,,Verity”. Vă las pe voi să-l descoperiți în întregime și vă asigur că nu veți regreta când îl veți termina de citit. Și, chiar dacă nu sunteți fani ai acestui gen literar, Colleen Hoover o să vă facă să îl iubiți și să vă doriți să citiți și alte astfel de povești, credeți-mă! 

   Prin urmare, vă doresc lectură plăcută! ✨

   P.S.: Nu uitați să aveți grijă la orice detaliu pe care îl considerați nelalocul lui și nu vă încredeți niciodată 100% în nimeni, nici chiar în cele mai dragi persoane din jurul vostru. 

   📚 Cartea a apărut la 📝 Epica Publishing House 📝 (anul apariției: 2019; număr pagini: 336; traducător: Cristina Buzoianu).

RECENZIE ~ ,,Majestique” de Bianca Sol

 RECENZIE

,,Majestique” de Bianca Sol

   Iubesc această carte! Autoarea a reușit să îmbine în acest roman, de sine stătător, accente din mai multe genuri literare: thriller, sf, romantic, acțiune, istoric.

   În plus, au fost abordate și subiecte de o mare însemnătate, precum: călătoria spre sine, creșterea încredereii în forțele proprii, adaptarea progresivă la noutate și schimbare, renunțarea la ceea ce ne afectează.

   Și, prin multitudinea de personaje (contextele în care se regăsesc, comportamentul lor), simți totul la intensitate maximă, astfel că râzi în hohote, îți vine să bați pe cineva ori lăcrimezi fără încetare. 

   Așadar, nu-i așa că toate acestea sunt elementele prefecte pentru un roman genial? Cum nu mă îndoiesc de faptul că răspunsul vostru este unul afirmativ, vă invit să descoperiți mai această carte superbă și unică. 💜📖

Descoperire, Atracție, Consecințe

   👨🏻‍🔬 Eros di Angeli, geniu italian în domeniul Hi-Tech, a împlinit frumoasa vârstă de 30 de ani, motiv pentru care părinții săi i-au dăruit titlul de proprietar al unei echipe de Formula 1. Întrecerea a avut loc chiar de ziua lui, și câștigătoare a fost chiar propria echipă, a cărei campioană este nimeni alta decât frumoasa rusoaică Angelina Alexandrova. Din clipa în care o vede, Eros nu își mai poate lua gândul de la ea, astfel că se comportă ca și cum nu ar fi el, un împătimit al regulilor și rutinei: merge cu vărul său, Paris, într-un celebru cazino din Monaco; o întâlnește pe Angelina și are parte de aventura vieții sale (goană prin oraș cu mașini și motociclete furate, momente intense între el și rusoaică).

   💾  Eros a fost atât de acaparat de Angelina încât i-a povestit de uimitoarea lui descoperire (despre care nu a mai vorbit decât cu renumitul om de știință, japonezul Hiroto Ishihara): Psyche, inteligența artificială care se dezvoltă în mod permanent și a cărei ,,minte”, stocată pe dispozitivul cuantic în formă de con de pin, urma să fie transferată în corpul robotic umanoid creat alături de Hiroto. În dimineața următoare, intrând în laborator, Eros descoperă cu stupoare că a fost furat conul, lucru de care era sigur că nu se poate realiza nicicând. Ajutat de Paris, a încercat să se calmeze și să pună cap la cap tot ce s-a petrecut. Așadar, și-a dat seama că Angelina este cea care l-a furat după ce l-a drogat cu o noapte în urmă.

   

Pericol, Ajutor, Supraviețuire

   🚘 Apelând la Chiara Silvestro, prietena lui din copilărie care se specializase în domeniul sistemelor de protecție și maestră în hacking, a descoperit locația Angelinei - sediul expoziției internaționale "Black Sea Defence and Aerospace" din București. Odată ajuns acolo, Eros o reperează și fug, iar din urmă îi prinde Vlad.

   ⚔ Din acel moment începe cursa pentru supraviețuire în adâncurile Palatului Parlamentului și munților Făgăraș, din care nu au putut lipsi luptele, crimele, urmărirea, trădările și revelațiile. 

Secrete, Dezvăluiri, Surprindere

   👩🏾 Abia reușind să se salveze, Eros, Angelina, Vlad, Chiara și Paris se adăpostesc în bordelul unei cunoștințe a lui Paris. Cu ajutorul lui Psyche, dar și al Chiarei, află că următoarea oprire pe care o vor face, până să ajungă la destinație, era Moscova.

   🌌 După ce mai înfruntă o serie de pericole, ajung cu toții în Moscova, mai exact în locul din subteranul unei clădiri în paragină unde găsesc numeroase documente care atestă secrete ce țin de Agenția Spațială Federală Rusă și de proiectul fără seamăn al armatei rusești început încă din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Mesaj, Deznodământ, Speranță

   🌍 Viețile lor sunt din nou puse în pericol atunci când sunt capturați și duși la Casa Albă. Acolo, Psyche face dezvăluiri care te lasă fără cuvinte, caracterizate prin cuvinte cheie precum ,,existență”, ,,misiune” și ,,schimbare”, urmate de revenirea acestora în Moscova. Și acolo Eros descoperă adevăruri de mult ascunse, se simte trădat și încearcă să îndrepte lucrurile. Dar tot ce a mai putut face a fost să fie martor la ultimul și cel mai spectaculos mesaj transmis de Psyche înainte să își ia rămas-bun de la acesta. Și, odată totul revenit la o nouă normalitate, Eros și Angelina își pot trăi iubirea și vor continua să spere că oamenii vor face doar ceea ce le aduce binele.

   🌟 Câteva citate reprezentative:

🌌 ,,Eros nu realiza, dar putea fi cel care punea titlul unei povești cu sfârșit tragic pentru omenire.”

🌌 ,,Era ca un cântec de sirenă, iar el se scufunda cu fiecare clipă în adâncul de topaz al ochilor ei, simțindu-se atras de o forță invizibilă tot mai aproape de ea.”

🌌 ,,Un fior îi străbătu șira spinării și nu era unul de plăcere. Se simțea amenințat. Ceva din întregul ei spectacol îl făcea să-i pară că era atras într-o capcană, asemeni unui marinar ce asculta un cântec de sirenă. Era splendid, dar letal.”

🌌 ,,- Cu toate că sovieticii au avut un avans demn de lăudat, noi suntem cei care am câștigat Cursa Spațială. În 1969, Neil Armstrong pășește pe Lună, în cadrul misiunii Apollo 11. Și ce am găsit acolo, ne-a făcut să ne punem și mai multe întrebări despre locul nostru în Univers.”

🌌 ,,- Interesul pentru inteligența artificială a izvorât din ambiția primordială de a făuri zei, iar acum, suntem pe cale să atingem apogeul ființei umane - ultimul pas în evoluție. <<Vom deveni noi înșine zei!>>”

🌌 ,,- La o analiză mai atentă, am observat că structura ADN-ului seamănă foarte mult cu gramatica unei limbi, fiind un mijloc extraordinar de stocare a datelor. În sfârșit ne îndreptăm în direcția potrivită, iar apariția ta ne-a înmânat cheia lăcatului ce zăvorește cufărul în care se ascunde secretul vieții.”

   Iată o parte din povestea scrisă de Bianca Sol! Sunt sigură că deja v-a fermecat și abia așteptați să o citiți.  În plus, nu puteți să nu-mi dați dreptate când vă spun că și imaginea de pe copertă, realizată de însăși Bianca, ne îndeamnă să aflăm ce mistere ne oferă ,, Majestique”. 

   Vă asigur că o veți iubi încă de la primele pagini! Lectură plăcută! ✨

   📚 Cartea a apărut la 📝 Editura BrumaR 📝 (anul apariției: 2020; număr pagini: 340; sctiitor: Bianca Sol).