RECENZIE ~ ,,Făuritoarea de albastru” de Lois Lowry

 RECENZIE

,,Făuritoarea de albastru” de Lois Lowry

   Prin aceste două romane, ,,Darul lui Jonas” și ,,Făuritoarea de albastru”, Lois Lowry a câștigat un loc special în inima mea! 💙📖

   Și, revenind acum la cel menționat anterior, țin să vă avertizez că pe durata lecturii veți avea parte de o mulțime de sentimente neplăcute, veți dori să faceți voi înșivă ceva pentru ca suferința să ia sfârșit și, nu în ultimul rând, veți învăța să apreciați și mai mult ceea ce aveți.

   Lois Lowry aduce și de data aceasta în prim-plan o lume distopică, unde: societatea este într-o continuă stare de regresiune; oamenii au învățat să se teamă și să se conformeze regulilor; copiii care au un talent aparte sunt luați de conducători și învățați cum să-și valorifice aptitudinile, totul în scopul bunului mers al lumii; și unde speranța că lucrurile se vor schimba în mai bine începe ușor ușor să se întrevadă.

Talent, Trecut, Suferință

   👱🏻‍♀️ Protagonista, tânăra Kira, deși cu un defect din naștere, are un talent aparte: acela de a broda. De fiecare dată când brodează parcă magia își face simțită prezența întucât lucrăturile ei sunt deosebit de frumoase. Aceasta locuiește într-un sat în care predomină conflicte, oamenii trăiesc în case care abia se mai țin în picioare și abia dacă au cu ce supraviețui, pe scurt, o comunitate care, în loc să evolueze, se reîntoarce la cele mai grele și vechi condiții de trai. 

Pierderi, Reguli, Menire


   🏚 Totul părea să decurgă bine în viața ei până în momentul în care mama sa, Katrina, a fost răpusă de boală, iar Kira a rămas orfană (căci și tatăl ei a murit, ucis fiind de o fiară din pădure când ea nici nu se născuse). Însă ghinionul nu s-a oprit aici: temuta Vandara, care dorea să îi ia pământul unde își avea casa, a chemat-o la judecată. Ajunse astfel în clădirea Edificiului (singura construcție frumoasă și de dimensiuni impresionante), Consiliul Gardienilor, prin reprezentantul Jamison, au hotărât ca Vandara să ia pământul și Kira să rămână să locuiască în Edificiu fiindcă talentul ei de a broda urma să fie valorifcat la maximum: urma să repare și să completeze Roba Cântărețului până când urma să aibă loc, precum în fiecare an, interpretarea Cântecului trecutului.

Secrete, Studiu, Prietenii

   🧶 Din acel moment, în viața Kirei au apărut schimbări majore, de la luxul traiului din care nu lipseau merindele îmbelșugate și apa, de la numeroasele materiale, și învățăturile transmise de bătrâna Annabella, de care avea nevoie pentru a-și duce la îndeplinirea menirea, și până la aflarea treptată a unor secrete care, odată dezvăluite, ar fi schimbat din temelii lumea pe care o știa. Aceasta l-a cunoscut la scurt timp pe Thomas, băiatul de vârstă cu ea ce locuia și el în Edificiu, care avea talentul de a ciopli lemnul și a cărui misiune era să refacă Toiagul Cântărețului până când venea momentul intonării Cântecului trecutului. Cei doi s-au împrietenit și, alături și de vechiul și micul prieten al Kirei, băiețelul Matt, au încercat să dezlege misterele care se învârteau în jurul fiarelor și cântecului care se auzea în Edificiu.






Dezvăluiri, Schimbare, Speranță

   💙 În plus, Kira a mai descopetit și că albastrul este o culoare care ar proveni altundeva, dintr-un loc neștiut de nimeni. Iar din momentul în care a aflat că se găsea într-adevăr o plantă, drobușor, din care se putea crea această culoare unică, fata și-a dorit mult să intre în posesia ei într-o bună zi. Dar acel moment avea să vină mai repede decât spera ea, întrucât descurcărețul Matt, chiar după sfârșitul intonării Cântecului, a revenit în sat și i-a făcut Kirei două mari surprize. Acestea au reprezentat totodată un și mai mare imbold pentru ca ea să fie din ce în ce mai curajoasă, puternică și hotarâtă să restabilească cele ce se petrec în lumea ei, astfel încât nimeni să nu mai sufere ori să se simtă neputincios.




   🌟 Câteva citate reprezentative:

🧶 ,,Era singură, complet singură. Pustietatea din jur, nesiguranța și o mare tristețe o copleșiră.”      (pg. 5)

🧶 ,,Frica fusese dintotdeauna parte din viața oamenilor. De frică își făceau adăposturi, își căutau hrană și semănau plante. Tot de frică își făceau și arme. Frica de frig, de boală, frica de foame. Și frica de fiare.” (pg. 6)

🧶 ,,Mâinile Kirei fuseseră întotdeauna pricepute. [...] Într-o adevărată explozie de creativitate, iscusința copilei o depășise cu mult pe cea a mamei sale. Fără să-i fi arătat cineva, fără să fi exersat măcar, degetele Kirei știau, fără șovăială, felul în care firele trebuie răsucite, petrecute și cusute, ca să se îmbine în broderii bogate, pline de culoare. Fata nu înțelegea de unde îi venea toată priceperea asta. Dar o simțea acolo, în vârful degetelor, care acum îi tremurau ușor de nerăbdare să înceapă să coasă.” (pg. 21)

🧶 ,,Kira își dădu dintr-odată seama că, deși ușa nu era încuiată, nu era cu adevărat liberă. Viața ei era îngrădită de toate acele lucruri care o înconjurau și de munca ei. Îi pierise bucuria pe care o simțea cândva, când vedea firele viu colorate îmbinându-se în cusături ce prindeau viață sub degetele ei, în modele ce erau doar ale ei. [...] 

      Și asta voia și Kira. Voia ca mâinile să îi fie libere, nu sclavele robei, libere să făurească cusăturile ce îi însuflețeau degetele ca prin farmec.” (pg. 146-147)

🧶 ,,Simți albastrul fremătând în mână, ca și cun prinsese viață și începuse să respire.” (pg. 200)

   Aceasta a fost, pe scurt, povestea din ,,Făuritoarea de albastru”! Și, cum sunt sigură că v-am stârnit curiozitatea de a o descoperi în întregime, tot ce mai rămâne să vă transmit este lectură plăcută! Și nu uitați: orice mică schimbare în bine contribuie cu adevărat la o și mai frumoasă evoluție! ✨

   📚 Cartea a apărut la 📝 Editura YoungArt 📝 (anul apariției: 2017; număr pagini: 208; traducător: Andreea Caleman).