RECENZIE ~ ,,Trandafirii din Mexic” de Pam Muñoz Ryan

 RECENZIE

,,Trandafirii din Mexic” de Pam Muñoz Ryan

   O poveste de viață sfâșietor de frumoasă. Am adorat să o recitesc, și, mai ales, ador că îmi pot împărtăși cu voi gândurile. ❤📖

 

   Nu-i așa că o istorisire care are în centru un copil ajută la transpunerea noastră într-un univers unde evenimentele sunt altfel percepute (mai intens și mai veridic)? Dacă sunteți de acord, atunci o să vă placă enorm de mult astfel de cărți, precum este cazul acestei minunății, ,,Trandafirii din Mexic”. 

   În cele ce urmează veți descoperi, pe scurt, povestea unei fetițe care trece prin schimbări majore. Ușor ușor, se adaptează la noile situații de viață (trecerea de la un stil de viață luxos la unul extrem de modest este o provocare pentru oricine), se ambiționează să ducă la îndeplinire tot ce trebuie să facă (învață să facă lucruri pe care în mod normal le făceau oamenii casei și agricultorii de pe domeniul vechii sale case) și, nu în ultimul rând, regăsește bucuria și speranța de altădată grație împlinirii pe care o simte și persoanelor care țin la ea.

Tragedie, Frică, Schimbare

   👧🏻 Anul 1930. Esperanza, o copilă în vârstă de 13 ani, a cărei familie este bogată (au podgorii, câmpuri de trandafiri, ferme) locuiește în orașul mexican Aguascalientes pe domeniul El Rancho de las Rosas. Visul frumos se năruie însă în momentul în care o tragedie le schimbă viețile pentru totdeauna, astfel că ea și mama ei, Ramona, se văd nevoite să o asigure pe Abuelita că se vor întoarce după ea și astfel să își părăsească țara natală pentru a fi în siguranță, avându-i alături și pe cei trei membri ai familiei, buni prieteni de altfel, care lucraseră pe domeniul casei.

Șansă, Noutate, Adaptare

   

   🏭 Astfel, după un drum lung și anevoios, toți ajung cu bine la destinație: o mare fermă din California unde vor munci pe câmpuri sau în fabrici. Iar Esperanza și mama ei vor trebui să împartă micuțele camere cu familia care le-a primit, neavând posibilitatea de a locui altundeva. 

   🍇 La început, copila nu putea percepe că lumea ei nu va mai fi niciodată la fel, dar, cu trecerea timpului și cu ajutor venit din partea celor care au ajuns să îi fie foarte dragi, se va adapta la noua ei viață. Va învăța cum să muncească în adevăratul sens al cuvântului (pe câmp și în fabrici, în condiții mai mult sau mai puțin plăcute) și cum să aibă grijă de casă, de copilașii familiei și de mama ei care s-a îmbolnăvit. Inevitabil, va trece peste momentele dificile și va face tot ce îi stă în puteri pentru a-și clădi un trai bun, dovedind o maturitate din ce în ce mai profundă.

Fericire, Speranță, Viitor

   🌈 Și, cum parcă universul a vrut să îi readucă aminte că fericirea și speranța nu o vor părăsi niciodată, chiar dacă uneori pot fi doar un pic mai greu de atins, la aproape un an de la momentul în care viața a luat o nouă turnură, veștile bune nu mai contenesc să apară. Astfel, Esperanza simte cu adevărat că poți fi din nou fericit dacă nu renunți să crezi și să îți dai toată silința pentru a-ți îndeplini visurile.

   🌟 Câteva citate reprezentative:

🌹 Proverbe mexicane: 

     ,,<<Cel care astăzi cade mâine se ridică.>>”

     ,,<<Omul avut când sărăcește devine mai bogat decât săracul care ajunge să cunoască bogăția.”

🌹 ,,- No hay rosa sin espinas. Nu există trandafir fără spini.” (pg. 21)

🌹 ,,- Nu te teme să o iei de la capăt. [...]

       - Noi suntem ca pasărea phoenix, a spus Abuelita. Ridicându-ne iar cu o nouă viață în fața noastră.” (pg. 47)

🌹 ,,[...] a început să se gândească, în timp ce rătăcea prin mijlocul mulțimii zgomotoase, cât e de ciudat să fie înconjurată de oameni și totuși să se simtă atât de singură.” (pg. 105)

🌹 ,,Cealaltă viață a ei părea ca o poveste pe care o citise într-o carte, cu mult timp în urmă, un cuento de hadas, o poveste cu zâne. Cu ochii minții aproape că putea vedea ilustrațiile: Sierra Madre, El Rancho de las Rosas și o fetiță lipsită de orice griji alergând printre rândurile de vie. Dar acum, stând în baracă, părea povestea altei fete, o copilă pe care Esperanza nu o mai recunoștea.” (pg. 136)

🌹 ,,- Ideea e că tu, Esperanza, ai primit o educație mai solidă decât mulți copii din țara asta. Dar nimeni nu va recunoaște asta vreodată și nici nu-și vor face timp să se informeze. Americanii ne vor vedea mereu ca pe un grup mare și tuciuriu, buni numai să muncim cu ziua.” (pg. 145)

🌹 ,,Munți și văi, munți și văi. Atât de multe, și-a spus Esperanza. Când un fir de păr i-a căzut în poală, l-a luat și l-a împletit în pătură pentru ca toate emoțiile și fericirea pe care o simțea acum să-i rămână alături pentru totdeauna.” (pg. 186)

🌹 ,,- Aguátante tantito y la fruta caerá en tu mano. Ai puțină răbdare și fructul o să-ți cadă în mână. [...]

        Apoi a simțit. Ușor la început. O bătaie delicată care se repeta. Apoi mai puternică. Acum a și auzit-o. Bum. Bum. Bum. Inima pământului. Exact așa cum o simțise și în acea zi cu Papa. Miguel a zâmbit, iar ea a știut că și el simțise.” (pg. 188)

🌹 ,,Pe măsură ce soarele se ridica, Esperanza începea să se simtă ca și cum și ea s-ar fi ridicat odată cu el. Plutea din nou, ca în ziua aceea pe munte, când abia ajunsese în vale. A închis ochii, de data asta stăpână pe sine. A alunecat deasupra pământului, fără teamă. S-a lăsat ridicată la cer, știind că n-o să cadă niciodată.” (pg. 188)

       

   Aceasta a fost povestea micuței Esperanza. Sunt sigură că v-a înduioșat și v-a (re)adus în suflet măcar un strop de fericire și nădejde că totul va fi exact așa cum ne dorim dacă nu ne oprim din a munci să ne îndeplinim toate obiectivele.

   

   Vă doresc lectură plăcută și vă asigur că romanul de ficțiune istorică scris de Pam Muñoz Ryan o să vă intre în suflet pentru totdeauna! ✨

   📚 Cartea a apărut la 📝 Editura Arthur 📝 (anul apariției: 2020; număr pagini: 200; traducător: Mădălina Vasile).

RECENZIE ~ ,,Semnul celor patru” de sir Arthur Conan Doyle

 RECENZIE

,,Semnul celor patru” de sir Arthur Conan Doyle

   Având ca prilej o provocare faină descoperită pe Instagram, ,,#readingcrimefiction2021” (creată de Ioana de la ciobanuldeazi.home.blog), mi-am spus că nu o pot începe altfel decât cu o carte al cărei personaj este favoritul meu din întreaga literatură: Sherlock Holmes! 🖤🕵🏻‍♂️

   Am citit seria de patru volume ,,Aventurile lui Sherlock Holmes” scrisă de sir Arthur Conan Doyle (apărută la Editura Adevărul Holding) de trei ori și aș reciti-o la infinit! Și, dacă nu era evidentă pasiunea mea pentru acest personaj, mi-am făcut și lucrarea de licență în limba engleză (de aici și fotografia versiunii originale) pe cartea despre care vreau să vă vorbesc, și anume ,,Semnul celor patru”. 🖤📖

   Când spui ,,Sherlock Holmes” te gândești automat la detectiv, crimă, mister. Ei bine, ceea ce simt eu când citesc o carte al cărei personaj este unul din cei mai mari detectivi din literatura universală sunt o multitudine de emoții, printre acestea numărându-se fascinație, curiozitate, atașament. Grație operelor lui Doyle mi-am descoperit încă din gimnaziu iubirea pentru acest gen literar, care, deși îmi stârnește și acum frică, mă atrage ca un magnet și mă ține în suspans până la final. 

   🕵🏻‍♂️ Revenind asupra romanului menționat mai sus, vreau să încep prin a vă spune că veți fi uluiți de rădăcinile acestui caz dificil chiar și pentru marele detectiv. Acțiunile din trecut au întotdeauna urmări, în viitor, mai plăcute sau nu. După cum sigur ați intuit, ceea ce s-a întâmplat într-un trecut știut doar de câteva personaje are ca deznodământ, în prezentul investigat de Holmes, mai multe crime despre care nu ai fi crezut că pot fi corelate și atât de înfricoșătoare. 

   🗡 Cuvintele cheie ale acestei cărți - comoară, înțelegere, trădare, răzbunare, dreptate - te duc imediat cu gândul la o acțiune unică, antrenantă și plină de pericole. Punând piesele cap la cap (prin investigații și deducții amănunțite, spirit de observație aparte și intuiție cum rar întâlnești), Holmes, ajutat și de bunul său prieten, dr. Watson, ajunge după multe aventuri din ce în ce mai primejdioase să coreleze tot ce au aflat, rămânând ei înșiși surprinși de adevăratele cauze (jurământ, crime, furt) ce au dus la înfăptuirea actelor nemiloase.

   🔍 Și, ca de fiecare dată, misterul este rezolvat, făptașii sunt pedepsiți și se încearcă o revenire la ceea ce era înainte ca răul să fie produs. Iar Sherlock Holmes, la fel de modest în dorința de a nu fi privit ca un erou, ci ca un contribuitor la soluționarea problemei, își așteaptă cu certitudine viitoarele cazuri pe care le va avea de rezolvat, fiind sigur că imposibilul se va putea întâmpla oricând.

   📖 Și, ca să vă convingeți și mai mult că această carte merită citită, vă las mai jos o scurtă descriere proprie și vă doresc lectură plăcută! Credeți-mă, o să o iubiți și veți dori să citiți și celelalte povești în care apare Sherlock Holmes. ✨

   📜 Descriere: Anul 1888, Londra. Tânăra Mary Morstan îl roagă pe Sherlock Holmes să o însoțească la o întâlnire enigmatică, fiind sigură că va afla odată pentru totdeauna ce s-a întâmplat cu tatăl ei, dispărut de mai bine de 10 ani, și că va soluționa și misterul bijuteriilor pe care le primește de o bună bucată de vreme. Acceptând, acesta, alături de dr. Watson, ajung în locul stabilit și află detalii uluitoare despre un trecut misterios (caracterizat de o comoară din India și un pact secret și periculos), și, nu în ultimul rând, se confruntă cu o serie de crime fără seamăn. Vor descoperi ei adevărul din spatele înșelăciunilor și răzbunărilor? Și vor putea să facă dreptate până nu e prea târziu?

   📚 Cartea în engleză a apărut la 📝 HarperCollins Publishers 📝 și poate fi procurată de pe site-uri precum Okian, Cărturești ori Elefant.

RECENZIE ~ ,,Gambitul damei” de Walter Tevis

 RECENZIE

,,Gambitul damei” de Walter Tevis

   Un roman puțin spus excepțional! Am savurat fiecare clipă petrecută în compania sa și, odată ce am văzut și serialul omonim (care respectă acțiunea din carte în procent de 90%), vă mărturisesc că mă număr printre cei care vor să învețe să joace șah! 🖤📖🎬♟

   Nu ai cum să nu te lași ademenit în această lume unică a șahului plină de clipe tensionate, provocări fără seamăn, sacrificii de neignorat, dependențe terifiante și victorii răsunătoare. Și, mai ales când în centrul acestei lumi se află o tânără femeie, curiozitatea și interesul cresc imediat. 

Singurătate, Luptă, Chemare

   👩🏻‍🦰 Elizabeth Harmon, pe scurt Beth, este o tânără de origine americană ce se face remarcată prin inteligență, spontaneitate, curaj, adicții, pasiune și perseverență. Încă de când avea opt ani și-a dezvoltat capacitatea ieșită din comun de a juca șah (cum rar se întâmplă la acea vârstă) și, într-un timp foarte rapid, a ajuns să exceleze în acest domeniu dominat de bărbați. Totodată, contrar dificultăților și prejudecăților de care s-a lovit, aflăm că a reușit să obțină cel mai important titlu dintre toate, câștigând astfel pe veci respectul și admirația tuturor, însă la pachet urma să vină, din punctul meu de vedere, și necesitatea menținerii acestui statut care implică muncă și mai asiduă și renunțarea definitivă la vicii.

Pasiune, Obsesie, Noutate

   ♟Rămânând orfană la vârsta de 8 ani, Beth ajunge să locuiască la orfelinatul Methuen din Kentucky, acolo unde: se va împrieteni cu Jolene, o fată de culoare puțin mai mare decât ea; îngrijitorul, domnul Shaibel, o va învăța să joace șah (iar ea, perseverând, va deveni un mic geniu al acestui joc); și unde, din păcate, va deveni dependentă de ,,vitaminele” pe care profesorii le dădeau tuturor orfanilor. Timpul trece și, după un episod nefast, i se interzice să mai joace, asta până când va fi adoptată de familia Wheatley, soții Allston și Alma.

   🏠 Astfel, odată ce și-a găsit locul în casa familiei din Lexington, care va deveni la scurt timp monoparentală din cauză că domnul Wheatley se stabilește cu ,,serviciul” în Denver, Beth începe să se adapteze la noua viață, mergând la școală și jucând din ce în ce mai mult șah.

Perseverență, Obstacole, Destin

   🏆 Și, cum era din ce în ce mai uimitoare în acest domeniu, ajungând să iubească acest sport (poate chiar să devină o obsesie pentru ea), va ajunge să participe la numeroase campionate, mai mici apoi din ce în ce mai prestigioase. Implicit, va călători prin toată America și chiar și în afara granițelor (Mexic, Paris, Moscova) și va obține atât victorie după victorie, cât va și învăța să renunțe și să împartă podiumul. Totodată: cunoaște diverși jucători (cu unii leagă prietenii mai mult sau mai puțin productive) și are parte de numeroase momente atât plăcute, cât și opusul. Nu în ultimul rând, Beth trebuie să continuie să dea dovadă de profesionalism și implicare și mai mari dacă pe viitor vrea să își mențină statutul de Mare Maestru.

🌟 Câteva citate reprezentative:

♟ ,,Clipi și privi tavanul întunecat de deasupra sa, silindu-se să vizualizeze tabla de șah cu căsuțele sale verzi și albe. Apoi așeză piesele, fiecare pe căsuța ei: turn, cal, nebun, regina, regele și rândul de pioni din fața lor. Apoi mută pionul regelui de alb pe al patrulea rând și avansă cu cel negru. Funcționa! Era simplu. Continuă, repetând partida pe care o pierduse.” (pg. 25)

   Aceasta a fost, pe scurt, povestea din ,,Gambitul damei” de Walter Tevis. Am simțit cum fac parte din tot ce a trăit Beth și nu am regretat nicio clipă petrecută în universul ei.

   Totuși... Ceea ce mi-ar fi plăcut și mai mult să întâlnesc pe parcursul acestui roman este reprezentat de următorul aspect: autorul să se fi concentrat mai mult pe descrierea mai amănunțită a lui Beth (cum ar fi gestionat ea mai bine situațiile critice prin care a trecut, cum se simțea ea cu adevărat atunci când se lăsa pradă viciilor ori când se afla în timpul unei partide de șah) și mai puțin pe detalierea fiecărui joc. Înțeleg că acest roman are în centru lumea șahului, dar personajul principal feminin este elementul care aduce noutate, inspirație și putere, caracteristici care ar fi fost excelent evidențiate dacă autorul le-ar fi punctat mai bine.

      Una peste alta, ,,Gambitul damei” va avea de acum încolo un loc special în inima mea, și cu siguranță acest lucru se va întâmpla și în cazul vostru. Și, tot ce mai rămâne să vă transmite este lectură plăcută (și nu uitați să vizionați și serialul după ce citiți această minunăție)! ✨

   📚 Cartea a apărut la 📝 Editura Bookzone 📝 (anul apariției: 2020; număr pagini: 432; traducător: Maria Dosei).

RECENZIE ~ ,,Un cartier select” de Therese Anne Fowler

 RECENZIE

,,Un cartier select” de Therese Anne Fowler

   O carte cu un subiect controversat care ar fi putut fi altfel abordat, în opinia mea.

   Rasismul, prejudecățile, manipularea, suferința și indiferența sunt motivele principale ale acestui roman a cărui acțiune se desfășoară în America zilelor noastre. Este bine știut faptul că, atunci când vine vorba de rasă, oamenii care nu sunt învățați să accepte, să înțeleagă și să fie empatici au tendința de a face orice pentru a nu interacționa cu cei diferiți de ei, ori chiar recurg la gesturi extreme. 

   Acesta este și cazul în cartea scrisă de Therese Anne Fowler: un conflict între o familie albă și o familie de culoare al cărui deznodământ ar fi fost mai bine să fie diferit, pentru a sublinia importanța egalității, corectitudinii și acceptării. 🖤📖

   În plus, atunci când două părți se confruntă, nimic complet favorabil nu va reprezenta un deznodământ normal. De ce? Răspunsul este simplu. 

   Pe de o parte, dacă tot ceea ce faci se bazează pe a-ți menține sub orice formă o imagine bună (incluzând aici apelarea la toate mijloacele de care dispui și despre care nu te interesează dacă aduc răul cuiva), lucrurile sigur îți vor fi pe plac. 

   De cealaltă parte, dacă te temi să acționezi și, inconștient, te lași manipulat (mai exact când ai șansa să schimbi ceva în mai bine nu o faci fiindcă îți este teamă ori ești orbit de falsele aparențe că totul va fi în regulă și nu simți că de fapt este opusul) ori chiar dai tot ce ai mai bun pentru a avea, pe drept, câștig de cauză (sacrifici multe, ai ajutor și inspiri încredere și speranță), urmările vor fi atât incerte, cât și sigure. 

   Însă, când peste toate intervine o urmă de egoism, indiferență și când nu iei în calcul și existența sigură a altor drumuri pe care le poți parcurge pentru a-ți fi bine, tot ce mai poți face este să te resemnezi și să continui să mergi mai departe.

Comunitate, Bunăstare, Dezechilibru

   🌳 În cartierul Oak Knoll din Carolina de Nord locuiesc oameni liniștiți, buni și prietenoși. Printre aceștia se numără familia Alston-Holt formată din Valerie, mama afro-americană, și Xavier, fiul mulatru în vârstă de 18 ani, muncitor și pasionat de muzică. Femeia iubește lumea plantelor, fapt ce se vede și în cariera de profesor la universitate, și, dintre toate plantele pe care le are în grădină, falnicul stejar secular este cel care a făcut-o să îndrăgească acest loc și care a reprezentat o parte importantă din viața ei. Totul decurgea normal pentru familia lui Valerie până în momentul în care lângă ei s-au mutat noii vecini, familia Whitman (soții Brad și Julia și fiicele, adolescenta Juniper și școlărița Lily).

Bogăție, Indiferență, Aspirații

   🌬 Brad Whitman, director al unei firme de  sisteme de aer condiționat, este tipic american: bărbat alb care se consideră superior, care crede că poate avea și rezolva orice și care desconsideră pe oricine iese din tiparele sale. Astfel, nu îi pasă că a distrus o bună parte din vegetație atunci când și-a ridicat o casă și piscină somptuoase, fapt care a dus și la punerea în pericol a stejarului din curtea lui Valerie. Soția lui, Julia, se încadrează și ea într-un tipar, acela care presupune să nu îi ieși soțului din cuvânt și să îți faci griji constant pentru copii. Singura care se diferențiază pare a fi Juniper, fiica cea mare, care este o fire introvertită, inteligentă și totodată dornică să fie independentă.

Conflicte, Nevinovăție, Speranță

   💔 În mod inevitabil, cei doi adolescenți încep să petreacă timp împreună și încet încet simt fiorii primei iubiri. Din păcate însă, povestea lor de dragoste nu va fi mai puternică decât conflictul dintre familiile celor doi, bazat pe supremația raselor dar și pe problema privind stejarul afectat și el de pe urma construirii casei familiei Whitman. Astfel, în cele ce urmează veți fi martori la răsturnări de situație, dezvăluiri neplăcute, ură fără margini, gesturi care ar fi putut evitate și, nu în ultimul rând, o aparentă vindecare și speranță. Cât despre final, echivalentul gestului care ar fi putut fi evitat... sunt sigură că îmi veți da dreptate când vă spun că ar fi trebuit să nu se întâmple așa, ci să fie puse în evidență adevărul, dreptatea și egalitatea.

   🌟 Câteva citate reprezentative:

🏘 ,,Știa că în zilele noastre erau mai mulți oameni care încercau să nu-i trateze diferit pe cei cu pielea de altă culoare, într-adevăr. Apoi existau și ceilalți - majoritatea albi în vârstă - care se uitau urât la el și-l evitau sau îl urmăreau ca ulii” (pg. 44)

🏘 ,,[...] dar Julia simțea că o educație seculară în timpul săptămânii și una religioasă duminica erau cea mai bună formulă care să-i asigure lui Juniper influențe la fel de echilibrate ca mesele pe care acum își permitea să i le ofere.” (pg. 59)

🏘 ,,Ce anume făcea ca un cartier să fie considerat select? Aparent, pentru părinții ei select desemna, în esență, un loc în care oamenii se plăceau unii pe alții. Așadar: un cartier plin de albi, privilegiați, foarte preocupați de aparențe (ca mama ei) sau de felul în care erau percepuți de ceilalți (ca Brad). Deși, să fim sinceri, acest cartier era amestecat” (pg. 77)

🏘 ,,Unii dintre noi s-au întrebat de ce sexul trebuia privit ca un act de impuritate? Ce însemna mai exact impur? Ce însemna să fii pur și de ce era atât de dezirabil pentru o fată să fie astfel, în vreme ce băieții puteau să fie cum voiau?” (pg. 95)

🏘 ,,- E... e parte din viața mea de aici și a lui Zay. E un prieten, Ellen. Și da, poate că nu toată lumea își face prieteni din plante. Unii dintre voi aveți pisici sau câini, de care aveți grijă ca de copiii voștri - și pe care, îți amintesc, îi jelești ca și cum ai jeli după membri ai familiei. Așa sunt eu cu plantele și cu acest copac, în mod special. Valerie își apăsă palmele de rădăcinile lui groase. Uite, un proces ar însemna ca eu să apăr un principiu. Sunt ecologistă. Dacă nu fac ceva pentru protejarea mediului, cine să facă?” (pg. 111)

🏘 ,,- Ei bine, scumpa mea, uite aici prima lecție de adult: vrei ceva, ceri. [...] află cum să obții ceea ce-ți dorești și apoi fă tot ce trebuie să faci ca să obții asta.” (pg. 134)

🏘 ,,[...] mesajul pe care-l primise de la părintele Matthews la Noua Speranță. [...] O femeie trebuia să fie modestă și lipsită de pretenții sau de ambiție și recunoscătoare soțului, căruia să-i încurajeze toate ambițiile și nevoile.” (pg. 135)

🏘 ,,Fiecare suntem suma celor care ne formează, a locurilor unde ne formează și a felului în care o fac.” (pg. 175)

🏘 ,,- [...] Însă cu o chitară clasică, care este făcută doar din lemn și corzi, poți produce un fel de muzică care să le rupă inimile oamenilor sau care să le aducă fericire sau liniște... Adică, o chitară poate spune o poveste. [...]

       - La fel și cu cărțile. O carte e făcută doar din hârtie și cerneală, însă, atunci când eram mică, cărțile îmi dădeau speranță. Era ca și cum aș fi avut prieteni. Ca și când în viitor mă așteptau lucruri bune.” (pg. 212)

🏘 ,,Dacă viitorul de aur avea să vină, ei aveau să fie atât de departe de locul acesta, ca și cum ar fi plecat în altă țară.” (pg. 245)

🏘 ,,- Ai observat că voi femeile sunteți antrenate să vă duceți după oricare bărbat vă aranjează mai bine? Iar bărbații sunt învățați că nu e doar datoria lor, ci privilegiul lor să se spetească, ca să-și susțină nevestele și copiii. Întreaga povară cade pe umerii bărbatului. Și cu ce ne alegem? Cu o lume plină de femei care se cred îndreptățite să-i ia bărbatului banii cu greu munciți, în orice fel cred de cuviință.” (pg. 251-252)

🏘 ,,<<Indiferent de culoarea pielii, pe toți ne leagă o datorie morală să cerem ca toți bărbații și toate femeile care sunt supuși legii să fie tratați în mod egal și just. Când structurile legii ne dezamăgesc, avem datoria morală să folosim fiecare unealtă care ne stă la dispoziție, să ne asigurăm că nedreptatea n-o să dăinuie>>, spunea Tom Holt-Alston.” (pg. 349)

🏘 ,,<<De aici o să începem.>>

        Erau doar simple cuvinte, așa cum și povestea asta e compusă din simple cuvinte. Totuși, cuvintele sunt felul în care noi oamenii am comunicat unul cu celălalt, încă din zorii civilizației. Oare ce înseamnă mai mult pentru oameni decât cuvintele?” (pg. 378)

   Iată, în linii mari, ceea ce s-a întâmplat în romanul ,,Un cartier select” de Therese Anne Fowler. 

   Mi-a plăcut povestea până la un punct și sunt de părere că acțiunea nu ar fi trebuit să ia o astfel de turnură dacă personajele ar fi gestionat mai bine situațiile care au intervenit și dacă, mai ales, ar fi pus accentul pe onestitate și egalitate între oameni, indiferent de rasa lor. Însă, mă gândesc că autoarea a dorit să tragă un semnal de alarmă tocmai prin ceea ce s-a petrecut în ultimele capitole, să ne facă să conștientizăm că nu trebuie să renunțăm când în fața noastră se ivește o șansă de a depăși cu brio situațiile nefaste prin care trecem.

   Astfel, vă doresc lectură plăcută! Merită să citiți această carte fiindcă veți avea de învățat de pe urma ei, și, totodată, va reprezenta poate un imbold pentru o schimbare în mai bine și pentru o gestionare mult mai eficientă a sentimentelor pe care le avem și circumstanțelor în care ne regăsim.

   📚 Cartea a apărut la 📝 Editura Litera 📝 (anul apariției: 2020; număr pagini: 384; traducător: Alexandra Axinte-Cristea).