RECENZIE ~ ,,Un cartier select” de Therese Anne Fowler

 RECENZIE

,,Un cartier select” de Therese Anne Fowler

   O carte cu un subiect controversat care ar fi putut fi altfel abordat, în opinia mea.

   Rasismul, prejudecățile, manipularea, suferința și indiferența sunt motivele principale ale acestui roman a cărui acțiune se desfășoară în America zilelor noastre. Este bine știut faptul că, atunci când vine vorba de rasă, oamenii care nu sunt învățați să accepte, să înțeleagă și să fie empatici au tendința de a face orice pentru a nu interacționa cu cei diferiți de ei, ori chiar recurg la gesturi extreme. 

   Acesta este și cazul în cartea scrisă de Therese Anne Fowler: un conflict între o familie albă și o familie de culoare al cărui deznodământ ar fi fost mai bine să fie diferit, pentru a sublinia importanța egalității, corectitudinii și acceptării. 🖤📖

   În plus, atunci când două părți se confruntă, nimic complet favorabil nu va reprezenta un deznodământ normal. De ce? Răspunsul este simplu. 

   Pe de o parte, dacă tot ceea ce faci se bazează pe a-ți menține sub orice formă o imagine bună (incluzând aici apelarea la toate mijloacele de care dispui și despre care nu te interesează dacă aduc răul cuiva), lucrurile sigur îți vor fi pe plac. 

   De cealaltă parte, dacă te temi să acționezi și, inconștient, te lași manipulat (mai exact când ai șansa să schimbi ceva în mai bine nu o faci fiindcă îți este teamă ori ești orbit de falsele aparențe că totul va fi în regulă și nu simți că de fapt este opusul) ori chiar dai tot ce ai mai bun pentru a avea, pe drept, câștig de cauză (sacrifici multe, ai ajutor și inspiri încredere și speranță), urmările vor fi atât incerte, cât și sigure. 

   Însă, când peste toate intervine o urmă de egoism, indiferență și când nu iei în calcul și existența sigură a altor drumuri pe care le poți parcurge pentru a-ți fi bine, tot ce mai poți face este să te resemnezi și să continui să mergi mai departe.

Comunitate, Bunăstare, Dezechilibru

   🌳 În cartierul Oak Knoll din Carolina de Nord locuiesc oameni liniștiți, buni și prietenoși. Printre aceștia se numără familia Alston-Holt formată din Valerie, mama afro-americană, și Xavier, fiul mulatru în vârstă de 18 ani, muncitor și pasionat de muzică. Femeia iubește lumea plantelor, fapt ce se vede și în cariera de profesor la universitate, și, dintre toate plantele pe care le are în grădină, falnicul stejar secular este cel care a făcut-o să îndrăgească acest loc și care a reprezentat o parte importantă din viața ei. Totul decurgea normal pentru familia lui Valerie până în momentul în care lângă ei s-au mutat noii vecini, familia Whitman (soții Brad și Julia și fiicele, adolescenta Juniper și școlărița Lily).

Bogăție, Indiferență, Aspirații

   🌬 Brad Whitman, director al unei firme de  sisteme de aer condiționat, este tipic american: bărbat alb care se consideră superior, care crede că poate avea și rezolva orice și care desconsideră pe oricine iese din tiparele sale. Astfel, nu îi pasă că a distrus o bună parte din vegetație atunci când și-a ridicat o casă și piscină somptuoase, fapt care a dus și la punerea în pericol a stejarului din curtea lui Valerie. Soția lui, Julia, se încadrează și ea într-un tipar, acela care presupune să nu îi ieși soțului din cuvânt și să îți faci griji constant pentru copii. Singura care se diferențiază pare a fi Juniper, fiica cea mare, care este o fire introvertită, inteligentă și totodată dornică să fie independentă.

Conflicte, Nevinovăție, Speranță

   💔 În mod inevitabil, cei doi adolescenți încep să petreacă timp împreună și încet încet simt fiorii primei iubiri. Din păcate însă, povestea lor de dragoste nu va fi mai puternică decât conflictul dintre familiile celor doi, bazat pe supremația raselor dar și pe problema privind stejarul afectat și el de pe urma construirii casei familiei Whitman. Astfel, în cele ce urmează veți fi martori la răsturnări de situație, dezvăluiri neplăcute, ură fără margini, gesturi care ar fi putut evitate și, nu în ultimul rând, o aparentă vindecare și speranță. Cât despre final, echivalentul gestului care ar fi putut fi evitat... sunt sigură că îmi veți da dreptate când vă spun că ar fi trebuit să nu se întâmple așa, ci să fie puse în evidență adevărul, dreptatea și egalitatea.

   🌟 Câteva citate reprezentative:

🏘 ,,Știa că în zilele noastre erau mai mulți oameni care încercau să nu-i trateze diferit pe cei cu pielea de altă culoare, într-adevăr. Apoi existau și ceilalți - majoritatea albi în vârstă - care se uitau urât la el și-l evitau sau îl urmăreau ca ulii” (pg. 44)

🏘 ,,[...] dar Julia simțea că o educație seculară în timpul săptămânii și una religioasă duminica erau cea mai bună formulă care să-i asigure lui Juniper influențe la fel de echilibrate ca mesele pe care acum își permitea să i le ofere.” (pg. 59)

🏘 ,,Ce anume făcea ca un cartier să fie considerat select? Aparent, pentru părinții ei select desemna, în esență, un loc în care oamenii se plăceau unii pe alții. Așadar: un cartier plin de albi, privilegiați, foarte preocupați de aparențe (ca mama ei) sau de felul în care erau percepuți de ceilalți (ca Brad). Deși, să fim sinceri, acest cartier era amestecat” (pg. 77)

🏘 ,,Unii dintre noi s-au întrebat de ce sexul trebuia privit ca un act de impuritate? Ce însemna mai exact impur? Ce însemna să fii pur și de ce era atât de dezirabil pentru o fată să fie astfel, în vreme ce băieții puteau să fie cum voiau?” (pg. 95)

🏘 ,,- E... e parte din viața mea de aici și a lui Zay. E un prieten, Ellen. Și da, poate că nu toată lumea își face prieteni din plante. Unii dintre voi aveți pisici sau câini, de care aveți grijă ca de copiii voștri - și pe care, îți amintesc, îi jelești ca și cum ai jeli după membri ai familiei. Așa sunt eu cu plantele și cu acest copac, în mod special. Valerie își apăsă palmele de rădăcinile lui groase. Uite, un proces ar însemna ca eu să apăr un principiu. Sunt ecologistă. Dacă nu fac ceva pentru protejarea mediului, cine să facă?” (pg. 111)

🏘 ,,- Ei bine, scumpa mea, uite aici prima lecție de adult: vrei ceva, ceri. [...] află cum să obții ceea ce-ți dorești și apoi fă tot ce trebuie să faci ca să obții asta.” (pg. 134)

🏘 ,,[...] mesajul pe care-l primise de la părintele Matthews la Noua Speranță. [...] O femeie trebuia să fie modestă și lipsită de pretenții sau de ambiție și recunoscătoare soțului, căruia să-i încurajeze toate ambițiile și nevoile.” (pg. 135)

🏘 ,,Fiecare suntem suma celor care ne formează, a locurilor unde ne formează și a felului în care o fac.” (pg. 175)

🏘 ,,- [...] Însă cu o chitară clasică, care este făcută doar din lemn și corzi, poți produce un fel de muzică care să le rupă inimile oamenilor sau care să le aducă fericire sau liniște... Adică, o chitară poate spune o poveste. [...]

       - La fel și cu cărțile. O carte e făcută doar din hârtie și cerneală, însă, atunci când eram mică, cărțile îmi dădeau speranță. Era ca și cum aș fi avut prieteni. Ca și când în viitor mă așteptau lucruri bune.” (pg. 212)

🏘 ,,Dacă viitorul de aur avea să vină, ei aveau să fie atât de departe de locul acesta, ca și cum ar fi plecat în altă țară.” (pg. 245)

🏘 ,,- Ai observat că voi femeile sunteți antrenate să vă duceți după oricare bărbat vă aranjează mai bine? Iar bărbații sunt învățați că nu e doar datoria lor, ci privilegiul lor să se spetească, ca să-și susțină nevestele și copiii. Întreaga povară cade pe umerii bărbatului. Și cu ce ne alegem? Cu o lume plină de femei care se cred îndreptățite să-i ia bărbatului banii cu greu munciți, în orice fel cred de cuviință.” (pg. 251-252)

🏘 ,,<<Indiferent de culoarea pielii, pe toți ne leagă o datorie morală să cerem ca toți bărbații și toate femeile care sunt supuși legii să fie tratați în mod egal și just. Când structurile legii ne dezamăgesc, avem datoria morală să folosim fiecare unealtă care ne stă la dispoziție, să ne asigurăm că nedreptatea n-o să dăinuie>>, spunea Tom Holt-Alston.” (pg. 349)

🏘 ,,<<De aici o să începem.>>

        Erau doar simple cuvinte, așa cum și povestea asta e compusă din simple cuvinte. Totuși, cuvintele sunt felul în care noi oamenii am comunicat unul cu celălalt, încă din zorii civilizației. Oare ce înseamnă mai mult pentru oameni decât cuvintele?” (pg. 378)

   Iată, în linii mari, ceea ce s-a întâmplat în romanul ,,Un cartier select” de Therese Anne Fowler. 

   Mi-a plăcut povestea până la un punct și sunt de părere că acțiunea nu ar fi trebuit să ia o astfel de turnură dacă personajele ar fi gestionat mai bine situațiile care au intervenit și dacă, mai ales, ar fi pus accentul pe onestitate și egalitate între oameni, indiferent de rasa lor. Însă, mă gândesc că autoarea a dorit să tragă un semnal de alarmă tocmai prin ceea ce s-a petrecut în ultimele capitole, să ne facă să conștientizăm că nu trebuie să renunțăm când în fața noastră se ivește o șansă de a depăși cu brio situațiile nefaste prin care trecem.

   Astfel, vă doresc lectură plăcută! Merită să citiți această carte fiindcă veți avea de învățat de pe urma ei, și, totodată, va reprezenta poate un imbold pentru o schimbare în mai bine și pentru o gestionare mult mai eficientă a sentimentelor pe care le avem și circumstanțelor în care ne regăsim.

   📚 Cartea a apărut la 📝 Editura Litera 📝 (anul apariției: 2020; număr pagini: 384; traducător: Alexandra Axinte-Cristea).