RECENZIE ~ ,,Fata care citea în metrou” de Christine Féret-Fleury

 RECENZIE

,,Fata care citea în metrou” de Christine Féret-Fleury

   O poveste frumoasă despre puterea cărților și importanța de a ne urma pasiunile! ❤📖
   Am terminat această carte în aproximativ două ore și la final mi-a adus pe buze un mare zâmbet și în suflet un strop de nostalgie. Autoarea a reușit să redea perfect nu numai puterea pasiunii pentru universul literar (care uneori, să recunoaștem, ne poate face să fim puțin luați de val 🤪), ci și o realitate căreia mulți dintre noi nu îi acordăm atenția cuvenită, și anume împlinirea pe care o simțim atunci când facem ceea ce ne place.
   Acestea sunt primele emoții pe care mi le-a transmis povestea lui Juliette, fata care citea în metrou. Iar cel mai mult mi-a plăcut, atât la ea cât și la alte personaje, faptul că își arată onestitatea, curajul și entuziasmul progresiv, fiindcă experiențele prin care au trecut și trec îi fac să realizeze, mai mult sau mai puțin, că tot ce contează este să fii doar tu însuți și să nu mai ascunzi nimic.

Oraș, Tipare, Comoditate

   👩🏻 Juliette, o tânără pariziancă ce lucrează la o firmă de imobiliare, are o viață ghidată după tipare: se trezește la aceeași oră, se pregătește pentru a merge la muncă, ia de fiecare dată metroul și nu scapă din ochi oamenii care citesc în metrou, ba chiar îi recunoaște pe majoritatea. La locul de muncă, deși face aceleași lucruri, începe să simtă că nu îi aduc nicio bucurie, așa cum o fac cărțile.






Provocare, Destin, Alegere

   🏠 Astfel, într-o zi, parcă împinsă de la spate de Univers, coboară din metrou mai devreme decât ar fi trebuit, și, când iese din stație, observă prin ploaia deasă o fetiță care intră pe o poartă ținută deschisă de o carte. Contrariată, dar și la îndemnul micuței pe nume Zaïde, o urmează și intră într-o micuță clădire, biroul ,,Cărți fără Limite”, unde, evident, cărțile erau dispuse peste tot. Prin praful gros din încăpere abia deslușește silueta aflată la birou, un bărbat. Acesta se prezintă ca fiind Soliman și crede că Juliette este unul din cărăușii care au venit să ia unele cărți. Tânăra îi infirmă gândurile și insistă să plece la serviciu, dar Soliman o roagă să mai rămână. Și, dându-și seama că deja întârziase foarte mult, aceasta acceptă sfioasă propunerea.






Încercare, Succes, Bucurie

   📚 După ce Soliman îi explică ce fac el și cărăușii (descoperă oameni cărora le dau cărți sau le lasă pur și simplu în diverse locuri din Paris) și după ce îi dă o veste care o întristeaza profund (află că una din cititoarele pe care le vedea zilnic în metrou, cea cu cartea de bucate în italiană, s-a sinucis), Juliette este atât uimită cât și extrem de tristă. Cu ultimele puteri ia sacoșa cu cărți oferită de Soliman și îi promite că va reveni.

   🛁 Astfel, la scurt timp după prima întrevedere cu Soliman, Juliette oferă, prin intermediul lui Chloé, colega de la serviciu, prima carte care ajunge în baia impresionantă din locuința pe care un cuplu urma să o cumpere. Bucuroasă, conștientizează totuși cu stupoare că nu mai poate lucra la firmă fiindcă a descoperit că îi place mult să facă munca de cărăuș, dar mai ales a redescoperit plăcerea lecturii.






Rugăminte, Ajutor, Nesiguranță

   👨🏻 Prin urmare, își dă demisia și îl informează pe Soliman. Acesta rămâne surprins, dar în adâncul lui zâmbește. Și, luând în considerare și acest amănunt, Soliman o roagă pe Juliette să îi țină locul pentru o perioadă la ,,Cărți fără Limite”, spunându-i că are de rezolvat ceva foarte important și că nici pe Zaïde nu o poate lua cu el. Tânăra îi promite că se va gândi la rugămintea lui, însă nu era nicio îndoială că va accepta, chiar dacă era îngrijorată cu privire la ,,călătoria” bărbatului.

   🎩 Hotărându-se să îl ajute pe Soliman, Juliette se mută în locuința acestuia și bărbatul, până să plece, le ajută pe ea și fetița lui să redecoreze camerele. Odată plecat, Juliette revine zilnic în birou, iar într-o zi face cunoștință cu Léonidas, bărbatul cu pălărie verde care citea în metrou o carte despre insecte. Află de la el că Soliman nu a lipsit nicio zi de acolo, moment în care Juliette, care intrase deja în panică fiindcă nu știa cum să ordoneze cât mai bine toate cărțile existente în casă și birou, se neliniștete și mai tare. Bărbatul îi spune cu blândețe că tot ce poate face este să regăsească în sufletul ei modul de a categorisi cărțile, mai ales că, de o să citească cât mai multe din ele, acestea îi vor vorbi și o vor alina.






Încredere, Suferință, Incertitudine

   😔 Juliette se pune pe treabă și curând cărțile o absorb, astfel că, atunci când Zaïde îi propune să mai iasă din casă și să meargă cu metroul de la un capăt la celalălt, Juliette acceptă cu inima strânsă. Dar, după ce îndeplinește provocarea, se simte mai încrezătoare, stare care, din păcate, nu este de lungă durată fiindcă află că Soliman a murit în timpul operației pe cord deschis.






Sfaturi, Regăsire, Pasiune

   👩🏻‍🦰 Cea mai bună alternativă în ceea ce a privit-o pe Zaïde a fost să i se ascundă adevărul și să o trimită la mama ei, Firouzeh. Cu ajutorul lui Léonidas, Juliette a aflat adresa femeii și a dus-o acolo pe copilă. Când au ajuns, Juliette a rămas impresionată de frumusețea locului și a căsuței desprinsă parcă din povești. Însă parizianca a început să simtă tot mai tare durerea pricinuită de moartea lui Soliman, iar văduva a încercat să o liniștească, spunându-i că trebuie să asculte vântul, să călătoarească pentru a se reface.

   🚌 Și, tot ca și cum Universul i-a dat din nou o mână de ajutor tinerei să își regăsească liniștea, Juliette descoperă într-o baracă aflată în poiana din împrejurimi un autobuz galben. Cu acordul lui Farouzeh, Juliette se întoarce în Paris, iar autobuzul este și el adus. Și, odată revenită în locul în care a început totul, tânăra se apucă să recondiționeze vehiculul și îl informează pe Léonidas că va începe să călătorească și să împartă cărți. Așadar, alegând o mulțime de cărți, atașându-le pe rafturile special create și adăugând și cele câteva lucruri necesare drumului, plus trei cărți surpriză, Juliette își începe călătoria cu Y.S. (autobuzul ,,Yellow Submarine”), una dintre opriri urmând să fie orășelul Lecce, din sudul Italiei, acolo unde îi va înmâna cartea de bucate în italiană unicului nepot al femeii care citea în metrou.




   🌟 Câteva citate reprezentative:

📚 ,,Îi plăcuse dintotdeauna să miroasă cărțile, să le adulmece, mai ales pe cele cumpărate de ocazie - și cărțile noi aveau arome diferite, în funcție de hârtie și de cleiul folosit” (pg. 23)

🚌 ,,- Cunoașteți principiul cărților călătoare, rosti bărbatul după câteva clipe de tăcere. Un american, Ron Hornbaker a creat ori, mai bine zis, a sistematizat conceptul în 2001. Să transformi lumea toată într-o bibliotecă... Bună idee, nu? Pui o carte într-un loc public, gară, bancă dintr-un scuar, cinematograf, cineva o ia, o citește, apoi, peste câteva zile sau săptămâni, o lasă la rândul lui în altă parte.” (pg. 36)

📚 ,,- [...] fiecare carte este un portret și are cel puțin două chipuri.” (pg. 62)

🚌 ,,Vorbea despre cărți ca despre oameni vii - prieteni vechi, adversari redutabili câteodată, unii remarcându-se ca adolescenți sfidători, iar alții, ca niște doamne în vârstă care coseau pe canava în fața focului.” (pg. 112)

📚 ,,Deși ea nu putea să vadă interiorul cărților - milioanele de fraze, de cuvinte care forfoteau asemenea unor colonii de furnci -, cărțile o vedeau pe ea. Iar ea li se oferea.” (pg. 130)

🚌 ,,- Vântul, rosti ea, vântul... Ieșiti din casă, Juliette, duceți-vă să respirați! Duceți-vă să ascultați! [...] Cărțile și oamenii au nevoie să călătorească.” (pg. 164)

📚 ,,Cum să-i spună că da, ceva de genul ăsta? Că sfârșise prin a crede, nu, prin a dobândi certitudinea că între copertele cărților se ascundeau deopotrivă toate bolile și remediile?” (pg. 178)

   Aceasta a fost așadar povestea scrisă de Christine Féret-Felury! Indiferent dacă sunteți cititori înrăiți sau nu, cartea aceasta este potrivită pentru voi! Vă garantez că o să vă aducă bucurie! Lectură plăcută! ✨

   📚 Cartea a apărut la 📝 Editura Nemira 📝 (anul apariției: 2017; număr pagini: 206; traducător: Mihaela Stan).