RECENZIE ~ ,,O librărie în Berlin” de Françoise Frenkel

 RECENZIE

,,O librărie în Berlin” de Françoise Frenkel

   O altă ficțiune istorică pe care o ador! Acest gen literar este în top 3 preferate, așa că să vă pregătiți pentru că vor mai urma și alte astfel de minunății! 🖤📖
   Revenind, vreau să vă aduc măcar un strop de fericire prin această recenzie întrucât, în această carte este vorba despre o poveste ce are în centru o femeie curajoasă, puternică și dedicată până în ultima clipă meseriei sale dragi, aceea de librar.
   Françoise Frenkel, autoare și totodată narator subiectiv, ne introduce în lumea ei: la început minunată și lipsită de griji (era înconjurată de persoane dragi și făcea ceea ce iubea cel mai mult: să citească și să fie librar); mai apoi la polul opus - plină de suferință și pericol (odată izbucnit Al Doilea Război Mondial, tot ce conta era să fii în siguranță); și la final caracterizată de un licăr de speranță și liniște (cu ultimele puteri, Françoise trece granița și ajunge în Elveția).
   Iar ceea ce este de necrezut îl reprezintă redescoperirea acestei cărți. După 60 de ani de la apariția ei aceasta a fost redescoperită în Franța, iar de atunci a intrat fără doar și poate în toate marile librării, biblioteci și, mai ales, în inimile cititorilor.

Pasiune, Vis, Realitate

   👩🏻 Poloneza Françoise Frenkel a iubit dintotdeauna cărțile, prin urmare a simțit că menirea ei este să fie librar. După ce și-a terminat studiile în Franța și Germania, a legat numeroase prietenii cu oameni importanți din domeniul literaturii și al politicii, și, ajutată fiind de unii dintre ei, a putut deschide o librărie franceză în Berlin.




Bucurie, Frumusețe, Schimbare

   📚 Visul ei înflorea pe zi ce trece pentru că tot mai mulți oameni treceau pragul librăriei cu cărți din diferite domenii, toate în limba franceză. A cunoscut și mai multe personalități în domeniu și nu trecea un minut fără să se bucure că face ceea ce iubește. Din păcate însă, fericirea ei nu a putut să mai continuie din momentul în care a izbucnit Al Doilea Război Mondial.




Război, Suferință, Adăpostire

   ⚔ Din acel moment, viața acesteia s-a schimbat radical. Cu inima grea a trebuit să-și părăsească librăria (fiindcă originile ei evreiești nu erau văzute cu ochi buni în Germania) și să accepte faptul că nu poate afla cum este familia ei, care locuia în Polonia; la fiecare câteva săptămâni a trebuit să caute un alt loc unde să se ascundă (mulți prieteni vechi și noi au ajutat-o, astfel că s-a adăpostit în mai multe orașe din Franța).




Libertate, Speranță, Viitor

   🕊 Și, cum se afla în apropierea Elveției, țară care primea refugiați, a încercat să treacă granița alături de alți câțiva, dar au fost prinși și duși la închisoare. Odată eliberată, a căutat un nou loc unde să fie în siguranță și nu a renunțat la dorința de a ajunge în Elveția. Și, cum ceea ce ne dorim cel mai mult se adeverește până la urmă, Françoise reușește să treacă pe sub gardul care despărțea Franța de Elveția, salvându-se și continuând să caute, cu ajutorul verișorilor pe care îi avea acolo, informații despre situația familiei din Polonia.

   🌟 Câteva citate reprezentative:

📚 ,,N-aș putea spune precis când mi-am descoperit vocația de librar. Când eram mică, puteam petrece ore în șir răsfoind o carte cu poze sau un volum ilustrat. Cadourile mele preferate erau cărțile, pe care le păstram așezate în teancuri înalte pe etajere, de-a lungul camerei mele de fetiță.” (pg. 15)

📚 ,,Așa am învățat să cunosc <<clienții>> cărții. Încercam să le citesc dorințele, să le înțeleg gusturile, concepțiile și tendințele, să le ghicesc motivele de admirație, de entuziasm, de bucurie sau de nemulțumire față de un titlu sau altul.” (pg. 18)

📚 ,,Librăria părea aproape ireală în lumina palidă a dimineții. M-am ridicat să-i spun adio... Am trecut printre rafturi mângâind cu drag cotoarele cărților... m-am aplecat asupra exemplarelor numerotate . De câte ori nu refuzasem, din pur atașament, să mă despart de un titlu sau altul! [...] Dintr-odată, am perceput o melodie extraordinar de delicată ce venea din rafturi, din vitrine, din toate colțurile unde cărțile își duceau viața lor misterioasă. Eram acolo, le ascutam... Era vocea poeților, consolarea lor frățească. Îmi auziseră apelul și se despărțeau, pe limba lor, de biata librăreasă gonită din regatul ei.” (pg. 47-48)

📚 ,,Între timp, fiecare ducea o viață plină de griji și de suferințe, pe care munca sau împlinirea n-o puteau însenina. Fundamentul acestei existențe era așteptarea, pânză pe care o speranță tot mai mică și o dispoziție tot mai proastă brodau împreună arabescuri nostalgice. Din aceste culori sumbre se detașau uneori, în nuanțe mai calde, când o bucurie fugară, când o emoție mai caldă” (pg. 122)

📚 ,,Întunericul s-a lăsat brusc și m-a învelit ca un giulgiu. Tăcerea era tulburată acum doar de zgomote mici, abia perceptibile: frunze și conuri care cădeau din copaci; o pasăre ce mângâia cu aripa o creangă; o insectă care încerca să urce pe un trunchi și tot cădea înapoi. Vântul părea să șușotească prin frunziș. Toate aceste sunete purtau semnificații neliniștitoare pentru mine. Lătratul îndepărtat al unui câine de fermă mi s-a părut o voce prietenoasă.” (pg. 146)

📚 ,,Eram în Elveția! Eram salvată! M-am pus în mișcare, cu sângele șiroindu-mi pe mâini și pe gambe, încercând să-mi aranjez cât de cât hainele sfâșiate. Brusc, zăgazurile s-au rupt. Plângeam... încet, încet, lacrimile rețunute atâta timp au început să mi se scurgă pe obraji... [...] Discret, soldatul elvețian mergea la câțiva metri în fața mea, ducându-mi bocceluța, tristă tovarășă a evadărilor mele, unde înghesuisem tot ce luasem din Franța, în afara unei inimi zdrobite și obosite de moarte...” (pg. 267-268)

   Acesta a fost un capitol din viața lui Françoise Frenkel, relatat de ea însăși.

   Și, cum sunt sigură că v-a plăcut să aflați câteva detalii despre această carte, vă doresc lectură plăcută! O să vă intre în suflet și, peste ani, o să vă aminți de ea cu nostalgie și speranță! 

   📚 Cartea a apărut la 📝 Editura Litera 📝 (anul apariției: 2020; număr pagini: 304; traducător: Andreea Năstase).