RECENZIE ~ ,,Vraja corbilor” de Margaret Rogerson

 RECENZIE

,,Vraja corbilor” de Margaret Rogerson

   Am savurat la maximum această carte! Special am citit-o mai încet pentru a mă bucura cât mai mult de ea! 🖤📖
   Talentul pur, magia, curajul, teama, neobrăzarea, iubirea și speranța sunt motivele principale ale acestui roman fantasy, care se împletesc într-un mod cu totul surprinzător și creează un univers unic. La tot pasul întâlnim o gamă largă de situații - tensionate, frumoase și pline de amuzament.
   În ceea ce o privește pe protagonistă, tânăra Isobel, cel mai mult mi-a plăcut că: spune tot ce gândește; nu se lasă mai prejos când vine vorba de o confruntare; este curajoasă; și îl iubește pe Rook și pe familia ei (mătușa Emma și surorile gemene March și May) nespus de mult, fiind dornică să facă orice pentru a-i proteja.
   Cât despre Rook, Prințul Toamnei, acesta este o ființă magică ce se poate transforma în corb ori într-o altă făptură, este puternic, galant, prea sincer uneori (zânele nu pot minți) și dispus să-și dea viața pentru a o proteja pe fata pe care o iubește.

Îndeletnicire, Măiestrie, Misiune

   🎨 Isobel este o tânără de 17 ani care spune tot ce gândește, chiar dacă s-ar putea să intre în bucluc pentru asta. Are un Meșteșug înnăscut, și anume acela de a picta, așa că este extrem de apreciată de zâne. Totodată, trebuie mereu să fie respectuoasă cu acestea dacă nu vrea să pățească ceva rău. De-a lungul timpului a pictat multe portrete, mai ales pe cele ale lui Gadfly, protectorul ei. Însă la un moment dat primește o cerere nouă, aceea de a-l picta pe Rook, Prințul Toamnei. Acesta nu a mai fost imortalizat într-un portret de peste sute de ani, așa că Isobel se simte măgulită, dar și puțin temătoare.

   👑 Când Rook ajunge acasă la Isobel, în sătucul Whimsy, sub formă de corb, rămâne fascinat de Meșteșug, dar mai ales de prezența ei, chiar dacă o recunoaște doar în sinea lui. În timpul sesiunilor de pictură, cei doi schimbă câteva cuvinte, și, după ce termină portretul, Rook o roagă pe Isobel să-l pregătească deoarece peste câteva zile va veni o zână să-l ia.

Emoție, Pericol, Aventuri

   😔 La scurt timp după ce tabloul a ajuns în Ținutul Toamnei, Rook o surprinde pe tânără când apare la ușa ei. Acesta este peste măsură de furios, iar Isobel află motivul: fără să vrea, aceasta a pictat în ochii lui tristețe, o emoție specifcă oamenilor, motiv pentru care toate zânele din ținutul lui au iscat o revoltă, al cărui final ar trebui să fie constituit de judecata ei. Contrariată, Isobel îi mărturisește că a surprins în portret exact ceea ce a văzut și simțit și că nu a intenționat să îi provoace necazuri. La început nu îi dă crezare, așa că o ia de acasă și încep lungul drum spre Ținutul Toamnei.

   🔮 În timp ce mergeau, cei doi ajung să se cunoască mai bine, astfel că prințul își dă seama că pictorița i-a spus adevărul, ea neștiind că orice emoție sau chiar mânuirea unui Meșteșug le poate face rău zânelor. Cei doi ajung totodată să țină unul la altul, însă acest lucru încalcă Legea Justă care proclamă foarte clar că o ființă fermecată poate iubi o ființă muritoare doar dacă aceasta din urmă bea din Fântâna Vieții pentru a deveni și ea nemuritoare. În plus, au parte de numeroase peripeții, printre acestea numărându-se fuga din calea Vânătorii, lupa cu un thanedeum și refugierea în Ținutul Primăverii.

Noutate, Mărturisiri, Iubire

   💐 Continuând să se adăpostească din calea Vânătorii, Rook și Isobel ajung pe tărâmul unde, spre surprinderea lui Isobel, domnește Gadfly, protectorul ei și totodată Prințul Primăverii. Acesta îi primește călduros, asigurându-i că pot rămâne cât de mult vor dori. Intrigate, făpturile fermecate încearcă să intre în grațiile tinerei pictorițe, căci nu au mai văzut de secole un muritor în ținutul lor. Și acolo cei doi iau parte la evenimente atât plăcute, cât și opusul. Cel mai frumos dintre acestea a fost reprezentat de măturisirile de iubire pe care cei doi și le fac, iar cel mai neplăcut dintre ele implică plecarea lor de acolo către castelul Regelui Alder deoarece Isobel, odată mărturisindu-și dragostea, în loc să bea din Fântâna Vieții, a distrus-o cu broșa lui Rook, creată de fata pe care acesta a iubit-o cu mulți ani înainte.

Înfruntare, Curaj, Viitor

   🗡 Odată ajunși la curtea regelui, care a fost trezit din eterna lui odihnă, Rook îl provoacă la duel, în urma căruia câștigătorul va deveni noul rege al ținuturilor fermecate. Dar, după ce se luptă cu monștrii, cei doi se fac nevăzuți și ajung foarte repede acasă la Isobel. Acolo, Isobel se aruncă în brațele mătușii Emma, le revede pe March și May, dar imediat după aceea le trimite să se ascundă deoarece Regele Alder venea după ei. Apoi, tânăra știe ce să facă pentru a pune capăt terorii: va picta portretul regelui și îl va înjunghia cu pumnalul din fier pe care Gadlfy i l-a trimis. Astfel, Isobel îl ucide pe rege și, ca și consecință, devine regină. Bucuroasă, îi spune lui Rook că se va căsători cu el iar acesta îi mărturisește încă o dată dragostea, cei doi fiind acum liberi să fie împreună.




   🌟 Câteva citate reprezentative:

🎨 ,,În plus, ce naiba aș face cu inimile bărbaților? În niciun caz n-aș putea prepara o omletă.” (pg. 11)

🎨 ,,Este dificil de explicat ce se întâmplă când iau o bucată de cărbune sau o pensulă. Pot să spun că lumea se schimbă. Văd lucrurile într-un fel când nu lucrez și cu totul altfel când îmi practic Meșteșugul. [...] Mintea și mâinile mele devin posedate. Nu pictez pentru că vreau, pentru că sunt talentată, ci pentru că asta trebuie să fac, pentru asta trăiesc și respir, pentru asta m-am născut.” (pg. 41)

🎨 ,,Când Rook nu era acolo, mă gândeam la el. Pe durata sesiunilor noastre, inima îmi bătea năvalnic, de parcă tocmai aș fi alergat mai bine de un kilometru. [...] M-am gândit că așa trebuie să fie trezirea primăverii. Eram vie într-un fel în care nu mai fusesem niciodată, într-o lume care nu mai părea ștearsă, ci vibra în schimb cu o promisiune care-ți tăia răsuflarea.” (pg. 50)

🎨 ,,Atunci am văzut secretul ascuns adânc în ochii lui. Imposibil, însă era tristețe. Nu doliu efemer al unei zâne, ci o tristețe umană, sumbră și nesfârșită, o prăpastie căscată în sufletul său. Nu era de mirsre că nu reușisem să identific defectul. O astfel de emoție nu aparținea poporului său. Nu putea aparține.” (pg. 52)

🎨 ,,- Un corb pentru un pericol incert. Șase pentru unul iminent. O duzină pentru moarte, dacă nu poate fi evitată. Vraja este pecetluită.” (pg. 56)

🎨 ,,Eram în Ținutul Toamnei. Întunecoasă cum era, pădurea strălucea. [...] Nu aș fi niciodată capabilă să savurez totul - trebuia să prețuiesc fiecare frunză, fiecare bucată de scoarță, fiecare fărâmă de mușchi.” (pg. 79)

🎨 ,,<<Chiar este îndrăgostit de mine>>, m-am gândit. Inima mi-a făcut un salt înainte ca o căprioară speriată. Cât de mult se deosebea o iubire mărturisită cu ochii de una proclamată cu voce tare.” (pg. 170)

🎨 ,,- Ești ca un trandafir viu strecurat printre flori de ceară. Poate că noi ținem o veșnicie, dar tu înflorești mai strălucitor, miroși mai dulce și verși sânge cu țepii tăi.” (pg 240)

🎨 ,,Și nu urma să trăim fericiți până la adânci bătrâneți, pentru că nu cred în astfel de prostii, dar amândoi aveam înaintea noastră o aventură îndelungată și îndrăzneață, și multe lucruri pe care să le așteptăm, în sfârșit, cu nerăbdare.” (pg. 315)

   Priviți prima poveste scrisă de Margaret Rogerson! Cu siguranță v-a vrăjit deja și numaidecât veți da fuguța până la biblioteca personală, librărie ori tastatura laptopului pentru a o avea și citi!

   Vă garantez că o să o iubiți și că, mai presus decât orice, o să vă aducă fericire! Lectură plăcută! ✨

   📚 Cartea a apărut la 📝 Editura Storia Books 📝 (anul apariției: 2020; număr pagini: 320; traducător: Simona Ștefana Stoica).