RECENZIE ~ ,,Războiul lui Hannah” de Jan Eliasberg

 RECENZIE

,,Războiul lui Hannah” de Jan Eliasberg

   Un roman de ficțiune istorică inspirat din povestea celebrei fiziciene Lise Meitner care, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, a contribuit în mod ireproșabil la descoperiri în domeniul radioactivității (fisiunea nucleară).
   Am adorat fiecare clipă dedicată lecturii acestei povești! Paralela dintre realitate și ficțiune a fost aproape imperceptibilă, autoarea modificând doar numele personajelor, creând altele noi și schimbând câteva locuri de desfășurare a acțiunii. În plus, rigurozitatea detaliilor care alcătuiesc atmosfera poveștii, accentul pus pe trăirile personajelor și gama largă de emoții transmise sunt unele dintre cele mai definitorii elemente ale acestei cărți. 🖤📖
   Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost puterea și încrederea treptată a lui Hannah că totul va fi mai bine. A îndurat cu fruntea sus inegalitatea dintre ea și ceilalți colegi de la institut (în Berlinul nazist, ea fiind singura femeie, pe deasupra și de origine evreiască), batjocura (ideea indusă de naziști care vizează caracterul odios al fiecărui evreu) și durerea aproape continuă (provocată de moartea celor dragi ei). Cu toate acestea, își continuă munca în laborator, mai întâi în Berlin alături de Stefan Frei, cel care avea să-i devină dragostea vieții sale, și apoi în New Mexico. Astfel, de pe urma colaborării cu Stefan și mai apoi cu ceilalți colegi din New Mexico, Hannah face descoperiri remarcabile, și totodată periculoase dacă încap pe mâini greșite, în ceea ce privește fisiunea nucleară și crearea unei bombe care ar putea pune capăt tuturor războaielor. 

Vis, Origine, Pericol

   👩🏻 În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Hannah Weiss, doctor la Institutul de Chimie ,,Kaiser Wilhelm” din Berlin, lucrează în domeniul radioactivității. Locuiește cu unchiul și verișoara sa de când mama ei s-a recăsătorit după ce tatăl lui Hannah a murit în timpul Primului Război Mondial. De când era mică a fost pasionată de știință, astfel că s-a dedicat trup și suflet acesteia, ajungând treptat să exceleze și să fac numeroase descoperiri. Din păcate însă, originea ei evreiască a pus-o într-o lumină din ce în ce mai nefastă, astfel că: ajunge să fie îndepărtată de colegii ei (până la punctul în care lucrează într-un mic laborator de la subsolul institutului), munca ei nu este apreciată și recunoscută (numele ei nu apare în nicium document) și greutățile din viața de familie ajung să-și spună cuvântul (fiind evrei și avându-se unii pe ceilalți, fără ajutor din partea altor cunoscuți, se descurcă atât cât pot). 

Încredere, Ajutor, Iubire

   💥 Totuși, printre cunoscuții ei de la serviciu se numără și Stefan Frei, fiul directorului institutului, care începe: să îi observe din ce în ce mai mult potențialul (ajung să contribuie împreună la crearea unei arme care ar putea pune capăt tuturor războaielor, promițându-și unul altuia că nu le-o vor da niciodată naziștilor), să țină la ea foarte mult și să îi promită că o va ajuta oricând are nevoie. Și, cum acest lucru a ajuns să fie inevitabil, Stefan pune la cale plecarea lui Sabine, verișoara lui Hannah, lăsând-o pe mâinile unei celebre actrițe, cu care se știe de mult timp și care și aceasta trebuia să părăsească Germania. După aceea, o ajută și pe Hannah însăși să părăsească teritoriul german, nu înainte de a se refugia pe domeniul familiei lui, la o bună distanță de Berlin, acolo unde trăiesc momente atât frumoase, cât și importante din punct de vedere al descoperirilor științifice.

Suspiciune, Dezvăluiri, Hotărâre

   🏭 Odată ajunsă în New Mexico, mai exact pe teritoriul ocupat de Laboratorul Național din Los Alamos, acolo unde cercetători din toată lumea lucrează în domeniul radioactivității, Hannah își continuă munca și periodic îi trimite cercetările sale lui Stefan, care la rândul său le transformă în idei care nu duc la vreo rezovlare, tocmai pentru a nu oferi naziștilor adevărul. La un moment dat, vine acolo Jack Delaney pentru a investiga, în calitate de anchetator în servicii secrete, câteva situații care nu sunt văzute cu ochi buni de americani. Ia așadar legătura cu superiorii lui Hannah și apoi își îndreaptă exclusiv atenția asupra ei. Descoperă astfel, după mai multe discuții și momente tensionate, întregul adevăr: de la tot ce s-a întâmplat în perioada războiului, cât timp se afla în Germania; de la existența corespondenței cifrate cu Stefan după ce ea a ajuns în New Mexico; și până la momentul de atunci, când ea și colegii ei sunt pe cale să facă experimentul suprem - să detoneze bomba ce urma să fie, fără voia lor, cea care va distruge orașele japoneze Hiroshima și Nagasaki.

Victorie, Regăsire, Viitor

   🏞 La finalul războiului, Jack, pe numele real Jakob Abramson, decide să nu mai ascundă nimic și să înceapă să privească lumea dintr-o perspectivă unde iubirea va exista mere. Iar Hannah, după ce își ia rămas bun de la colegi și de la Jakob, revine în Germania, acolo unde o aștepta Stefan. Cei doi rămân împreună, se reîntorc pe domeniul familiei lui și, în timp ce reamanejau casa (parțial distrusă de Jack și soldații care l-au supus la interogatoriu pe Stefan și ceilalți cercetători care se ascundeau acolo), continuau să se bucure de iubirea și munca lor comună. Totodată, finalul mai dezvăluie un amănunt surprinzător, însă vă las pe voi să-l descoperiți.




   🌟 Câteva citate reprezentative:

⚗ ,,Așa fac eu. De obicei, când mă gândesc la numere, bat darabana cu degetele pe suprafețe tari, mese sau birouri.” (pg. 10)

🧪 ,,Abraham Weiss i-a insuflat fiicei sale gustul pentru certitudinea riguroasă a metodei științifice și pentru înțelepciunea superioară a matematicii. A învățat-o să cânte la pian, să aplice forma, ritmul și cadența, tempoul și sunetele înalte din concertele lui Mozart la unghiurile elegante ale geometriei. A ajuns să se simtă bine într-o lume în care melodiile ajută la rezolvarea problemelor, întrebările au răspuns, iar ipotezele pot fi demonstrate.” (pg. 52)

⚗ ,,- Trebuie întotdeauna să căutăm să vedem partea bună din oameni, Sabine. Dacă permitem urii să ne mistuie, cum vom mai trăi unii cu alții când se va termina totul?” (pg. 62)

🧪 ,,Dar uitase ceva, sau poate asta nu știuse niciodată - cunoașterea și înțelepciunea sunt două lucruri diferite. Înțelepciunea se dezvoltă în cotloanele adânci ale sufletului și este guvernată nu de cap, ci de inimă.” (pg. 63)

⚗ ,,- Nu ne place să recunoaștem că facem ceea ce facen din cauza emoției intense care parcurge un drum familiar, de la o idee vagă la căutarea asiduă la repetare, repetare, repetare compulsivă, până la rezultatul final, un moment crucial care pune stăpânire pe toate gândurile conștiente și pe toată capacitatea lor spirituală - echivalentul mental al unui orgasm fizic. [...]
        - Reversul acestei situații, continuă ea, constă în forța și plăcerea de care ai parte când ești descoperit. Să fii punctul de interes al unui puzzle, până când e rezolvat - acest lucru necesită o stare terifiantă de goliciune interioară, sacrificarea cine știe căror secrete care se ascund sub radarul observației politicoase, renunțarea la acoperirea confortabilă pe care ți-o oferă întunericul. Și acolo se află pericolul.” (pg. 66)

🧪 ,,Hannah ar fi preferat să petreacă orele acestea în laborator, unde știa cine e, ce are de făcut și avea încredere în stilul inalterabil al principiilor științifice.” (pg. 69)

⚗ ,,Munca ei, dacă era menită să dețină vreun sens, trebuia să aibă același scop ca aceea a tatălui ei - și anume, să salveze vieți; ceea ce făcea acum avea potențial. Poate că va avea șansa să fie martoră la sfârșitul tuturor războaielor.” (pg. 83)

🧪 ,,- Iar dumneata nu crezi că dragostea va învinge în fața urii?
       - Cine poate crede că ăsta e un lucru bun? întrebă Hannah, râzând. De-a lungul istoriei s-au comis mai multe atrocități în numele iubirii decât în numele urii. Pe timp de război, domnule Delaney, dragostea e periculoasă. Pe timp de război, atracția devine nestatornică.” (pg. 118)

⚗ ,,- Dacă e atât de al naibii de ușor să schimbi lumea, întrebă el, de ce nu se întâmplă mai des?
       - Pentru că oamenii sunt tot timpul pe fugă, au propriile lor treburi de rezolvat sau pur și simplu nu le pasă îndeajuns...” (pg. 127)

🧪 ,,- [...] <<Un jidan.>> În asta a constat triumful naziștilor - au transformat cuvântul ăsta într-unul dezumanizant. Știi că e o minciună, dar, în cele din urmă, devine parte din tine, ca glonțul acela din umărul tău sau ca numerele tatuate pe o încheietură. Alegi să trăiești disprețuindu-te pe tine însuți pentru că durerea e mai ușor de suportat decât ideea că întreaga ta viață e o trădare față de cei care te iubesc și față de tine însuți.” (pg. 191)

⚗ ,,Legile fizicii sunt finite și inflexibile. Cândva, gândul acesta mă consola. Credeam că înseamnă că pot avea controlul asupra unui rezultat prin calcularea direcției unei reacții în lanț. Încrederea naivă că eram stăpână pe vreo bucată din viața mea a fost o iluzie stupidă și fără sens: după ce începe o reacție în lanț, nu i se pot aduce modificări, nu există cale de scăpare.” (pg. 249)

   Aceasta a fost minunăția scrisă de Jan Eliasberg! Dacă deja iubiți ficțiunea istorică, ori sunteți nerăbdători să descoperiți acest gen literar, ,,Războiul lui Hannah” trebuie să se numere pe lista voastră de lecturi!

   Vă asigur că o veți prețui enorm! Lectură plăcută! ✨

   📚 Cartea a apărut la 📝 Editura Litera 📝 (anul apariției: 2020; număr pagini: 272; traducător: Emanuela Tegla).