RECENZIE ~ ,,Un an fără tine” de Nina de Pass

 RECENZIE

,,Un an fără tine” de Nina de Pass

   O poveste Young Adult frumoasă, înduioșătoare, plină de speranță și cu accente dramatice, romantice și amuzante! Am adorat fiecare clipă petrecută în compania ei! 💙📖
   Autoarea a reușit să ilustreze într-o manieră plină de profunzime cele mai puternice emoții (vina, teama, acceptarea, resemnarea, iubirea), toate simțite de o tânără de 17 ani, vârstă la care totul este trăit cu intensitate. Evenimentele care au loc ne stârnesc empatie și ne pun față în față cu necesitatea de a ne schimba în mai bine, de a nu mai suferi și de a învăța să ne iertăm.

Traumă, Vină, Schimbare

   👱🏻‍♀️ Cara Cooper, o adolescentă în ultimul an de liceu care locuiește în California, a trecut printr-un moment tragic de Anul Nou: mașina pe care o conducea a fost implicată într-un accident terifiant din care doar ea a scăpat cu viață - șoferul tir-ului care a intrat în ele și Georgina (pe scurt G), cea mai bună prietenă a ei, au murit. De atunci a trecut aproape un an, iar ea nu a putut să se împace cu vina pe care o simte, considerându-se direct răspunzătoare de moartea celei mai bune prietene. Tot de atunci nu a mai fost ea însăși: a fost deprimată și tăcută, s-a îndepărtat de prieteni și a stat în casă în majoritatea timpului. Asta până când mama ei a înscris-o la Școala ,,Speranța” din Elveția, locul despre care se știe că îi ajută pe tineri să depășească momentele dificile prin care au trecut.

   🏫 Odată ajunsă acolo, fără voia ei, Cara a făcut cunoștință cu Berenice (pe scurt Ren) și Fred care i-au arătat împrejurimile și care păreau foarte prietenoși. A aflat că va împărți camera cu Ren, a fost pusă la punct cu regulile școlii și cu orarul și, chiar dacă nu avea multă tragere de inimă, a început să se adapteze. Însă fricile tot nu i-au dispărut, așa că a trebuit să le mențină cât mai adânc în sufletul ei.





Adaptare, Prietenii, Secrete

   👫🏻 Ceea ce a fost însă frumos este reprezentat de începutul prieteniei, cu Ren, și interacțiunii, cu Hector (cel mai bun prieten al lui Ren și Fred). Adolescentul, după o perioadă, a reușit să o facă pe Cara să-și deschidă sufletul și să împărtășească încet încet ceea ce o apăsa, însă aceasta nu a putut să le spună prietenilor ei întregul adevăr decât când era aproape prea târziu. Hector și Ren, ca și ea, aveau suferințele lor pe care le-au ținut deoparte de ceilalți dar care continuau să îi macine: Ren nu putea să le spună părinților ei că este lesbiană iar Hector nu putea să-și înfrunte tatăl așa cum ar fi vrut.





Înfruntare, Comunicare, Iertare

   😔 Și, din păcate, momentele mai puțin frumoase nu au întârziat să apară. Printre ele s-au numărat aversiunea lui Fred față de Cara, accidentul mamei lui Hector, atacurile de panică alei Carei ori întrecerea limitei, la o petrecere, de către Ren. Dar toate au fost până la urmă aplanate, controlate și prin comunicare sinceră și conștientizarea faptului că iertarea, acordarea unei a doua șanse și resemnarea sunt cele mai importante.





Acceptare, Speranță, Viitor

   🏮 Astfel, relațiile de prietenie ale Carei au fost restabilite, iar cea de dragoste dintre ea și Hector are tot potențialul de a fi cât mai longevivă. Și, cum împăcarea și o nouă etapă nu pot fi simțite dacă nu revii în locul în care a început totul, la un an după accident, mai exact în noaptea de Anul Nou, Cara revine în orașul natal. Aflându-se în curtea casei lui G și fiind înconjurată de cei dragi, aprinde un lampion în memoria celei mai bune prietene. Iar în acel moment Cara și-a pus toată încrederea și speranța că a fost iertată și că va putea începe o nouă viață al cărei prim aspect va fi reprezentat de amintirile frumoase.

   🌟 Câteva citate reprezentative:

🌠 ,,Nu mă mai pot preface că sunt cine nu sunt de fapt. Nu când abia îmi mai pot păstra persoana care sunt cu adevărat.” (pg. 53)

🌠 ,, - [...] Lumea reală combină tot felul de iregularități. Nu desconsidera un lucru doar pentru că nu l-ai mai experimentat înainte.” (pg. 92)

🌠 ,,- Vreau să trăiesc fără să trebuiască să mă forțez să duc fiecare zi până la capăt.” (pg. 102)

🌠 ,,Mă uit în jur, la munții care ne înconjoară, la strălucirea estompată a luminilor orașului de peste prăpastie. Liniștea ne învăluie și mă face să cred că nu mai există nimic aici. Nimic în afară de noi.” (pg. 138)

🌠 ,,La urma urmei, e imposibil să fii zdrobit când ești deja sfărâmat într-un milion de bucățele. Cât de rău poate să mai fie?” (pg. 163)

🌠 ,,Pentru că uneori suferința nu înseamnă lacrimi sau plâns în public. Câteodată e furie tacită și goluri pe care cuvintele și sunetele nu le pot exprima.” (pg. 197)

🌠 ,,- [...] Fă în continuare ce faci. Știi mai bine decât oricine că viața este un lucru fragil și trecător - agață-te de unde poți de ea. Trebuie să crezi că lucrurile se vor schimba.” (pg. 217)

🌠 ,,Îmi dau seama că acesta este momentul în care îi pot confirma fără echivoc ce simt față de el. Nu mă gândesc înainte; nu ezit. Îl sărut pur și simplu. Atmosfera din jurul nostru se schimbă imediat și toată distanța dispare complet. Orice altceva devine superficial, irelevant, iar noi suntem cuprinși într-un moment intens. E fiecare sentiment minunat pe care l-am simțit vreodată contopit într-unul singur. E genul acela de sărut pentru care nu există destule culori. Genul acela care zdrobește întreaga lume până ce nu mai existăm decât eu și Hector și cerul nopții.” (pg. 331)

🌠 ,,Mă mai uit pentru ultima dată la lampion, la cuvintele pe care le-am scris pentru G, observând doar ultima propoziție... <<Mi-e dor de tine! Doamne, cât de dor îmi este de tine! Și nu te voi uita niciodată. C x>>” (pg. 348)

   Iată povestea din romanul de debut al autoarei Nina de Pass! Sunt mai mult decât convinsă că v-a plăcut enorm și că în cel mai scurt timp veți pătrunde în universul său! Lectură plăcută! ✨

   📚 Cartea a apărut la 📝 Editura CorinTeens 📝 (anul apariției: 2020; număr pagini: 352; traducător: Pavel Cazacu).