RECENZIE ~ ,,Fetița pe care au lăsat-o în urmă” de Roxanne Veletzos

 RECENZIE

,,Fetița pe care au lăsat-o în urmă” de Roxanne Veletzos

  Un alt roman de ficțiune istorică pe care îl iubesc! ❤📖 

   Este totodată primul citit de mine a cărui acțiune are drept fundal Bucureștiul din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În plus, povestea personajului principal, micuța Natalia, este inspirată din povestea mamei autoarei de origine română. 

   Suntem martori la evenimentele care i-au definit viața Nataliei, de la vârsta de trei ani când a fost adoptată și până când, în jurul vârstei de 25 de ani, s-a salvat și a ajuns în America acolo unde părinții naturali continuau să spere la ziua în care o vor vedea din nou.

   În vreme de război totul se schimbă din rău în mai rău, toți au de suferit iar teama, neîncrederea și pericolul sunt la orice pas. Și, în ceea ce privește minoritățile naționale (în cazul de față evreii), membrii acestora trebuiau să facă orice pentru a se salva pe ei și familiile lor. Acesta a fost și cazul familiei Nataliei, micuța de doar trei ani care a fost lăsată de părinții ei evrei pe treptele unui bloc în speranța ca măcar ea să poată fi salvată. Și, cum Dumnezeu le este alături oamenilor buni, micuța a fost ulterior adoptată și a crescut într-o familie iubitoare. Astfel, mai putem desprinde de aici și necesitatea înfăptuirii unui sacrificiu atâta timp cât există șansa de supraviețuire și, mai ales, păstrarea speranței în suflet.

Sacrificiu, Supraviețuire, Șansă

   🏢 București, 1944. Într-o noapte geroasă de iarnă o familie de evrei au trebuit să se separe: părinții și-au lăsat fetița pe treptele unui bloc pentru a putea continua să trăiască în vreme ce ei au încercat să continuie să se ascundă. La scurt timp după ce au lăsat-o, aceasta a fost găsită de o bătrână care locuia în bloc și mai apoi o fost dusă la orfelinat. Nu a trecut mult și micuța a fost adoptată de Anton și Despina Goza, un cuplu înstărit care și-a dorit mereu să aibă un copil.

Familie, Liniște, Fericire

   👧🏻 Natalia, căci așa i-au pus numele noua ei familie, a crescut înconjurată de iubire, prieteni și i-au fost oferite cele mai bune condiții de trai: o casă primitoare cu un pian la care adora să cânte, hăinuțe și bijuterii desprinse din povești. Iar dintre toți ceilalți cunoscuți Natalia îl îndrăgea cel mai mult pe Victor, tânărul care a fost ajutat de tatăl ei să supraviețuiască și care a devenit rapid ca un băiat pentru acesta.

Război, Sacrificii, Despărțiri

   😔 Cu trecerea anilor, Natalia a continuat să cânte la pian, să învețe și să nu mai pună la suflet răutățile colegilor ei și și-a dat seama că doar dacă familia ei era unită ar fi putut trece cu bine peste orice. Totodată, a aflat despre scrisoarea ascunsă în seif care o înștiința despre motivul pentru care părinții biologici s-au despărțit de ea și că și-ar fi dorit să o revadă, moment în care Natalia a început să se gândească și mai mult la ei dar fiind conștientă că nu putea să le fie alături. Și, în mod inevitabil, consecințele războiului și instaurarea comunismului au fost resimțite cu foarte multă putere: tatăl ei și-a pierdut dreptul de a mai deține afacerea; Victor, devenind membru al noului regim, s-a îndepărtat treptat de familia Goza; și, de departe cea mai nefastă experiență a fost reprezentată de pierderea casei. Din acel moment, Natalia, ajunsă acum adolescentă, și părinții ei au trebuit să împartă apartamentul cu alte familii și să își asigure traiul cum puteau mai bine.

Reîntâlnire, Speranță, Iubire

   👩🏻 După mai bine de 10 ani, timp în care Natalia și familia ei se descurcau cum puteau (Natalia lucra într-o fabrică pentru a asigura un venit minim), s-a întâmplat ca amintiri din trecut să reînceapă să îi acapareze memoria tinerei fiindcă l-a revăzut pe Victor. Acesta nu a uitat-o nicio clipă pe Natalia numai că nu a avut nicio posibilitate să ia legătura cu ea și familia ei, pare-se din cauza locului de muncă pe care îl ocupa în Minister. La început i s-a împotrivit, nedorind să sufere din nou, însă, cum și ea îl iubea încă din copilărie, s-au lăsat purtați de iubire și au fost alături vreme de aproape un an. 

Călătorie, Salvare, Viitor

   ✈ Asta până într-o zi când, pe așa-zisul drum spre mare, Victor a anunțat-o pe Natalia că urma să o ducă la aeroport de unde urma să se îndrepte spre America. Nu a dorit să îl asculte deloc deoarece nu se putea imagina fără a-i avea aproape pe părinți și pe el. Însă a realizat că aceasta era unica ei cale de a se salva și în același timp de a-i proteja și mai mult pe Anton și Despina. Astfel, cu o durere imensă în suflet, și-a luat adio de la Victor și a urcat în avion. Iar când urma să aterizeze, Natalia a citit scrisoarea pe care Victor i-a înmânat-o și din care a aflat povestea părinților ei naturali (cum au ajuns în America, cum au luat legătura cu avocatul care a redactat scrisoarea și toate demersurile îndelungate pe care le-au făcut pentru a o putea salva din România). Odată ajunsă în New York, destinația ei, a urmat instrucțiunile avocatului și s-a instalat în noua ei casă. Iar la scurt timp, ceea ce trebuia să se întâmple de mai bine de 20 de ani a avut în sfârșit loc, mai exact reîntâlnirea cu Iosef și Zora, părinții ei naturali. Și din acel moment viața Nataliei a luat o turnură frumoasă din care nu a lipsit păstrarea legăturii cu Anton și Despina, părinții care i-au fost cei mai mari salvatori. 

   Aceasta a fost, pe scurt, povestea din romanul de debut al Roxannei Veletzos, ,,Fetița pe care au lăsat-o în urmă”! Sunt convinsă că v-a intrat în suflet și că abia așteptați să o descoperiți în întregime! Vă doresc lectură plăcută! ✨

   📚 Cartea a apărut la 📝 Editura Litera 📝 (anul apariției: 2019; număr pagini: 304; traducător: Sanda Spiridon).