RECENZIE ~ ,,Fetița pe care au lăsat-o în urmă” de Roxanne Veletzos

 RECENZIE

,,Fetița pe care au lăsat-o în urmă” de Roxanne Veletzos

  Un alt roman de ficțiune istorică pe care îl iubesc! ❤📖 

   Este totodată primul citit de mine a cărui acțiune are drept fundal Bucureștiul din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În plus, povestea personajului principal, micuța Natalia, este inspirată din povestea mamei autoarei de origine română. 

   Suntem martori la evenimentele care i-au definit viața Nataliei, de la vârsta de trei ani când a fost adoptată și până când, în jurul vârstei de 25 de ani, s-a salvat și a ajuns în America acolo unde părinții naturali continuau să spere la ziua în care o vor vedea din nou.

   În vreme de război totul se schimbă din rău în mai rău, toți au de suferit iar teama, neîncrederea și pericolul sunt la orice pas. Și, în ceea ce privește minoritățile naționale (în cazul de față evreii), membrii acestora trebuiau să facă orice pentru a se salva pe ei și familiile lor. Acesta a fost și cazul familiei Nataliei, micuța de doar trei ani care a fost lăsată de părinții ei evrei pe treptele unui bloc în speranța ca măcar ea să poată fi salvată. Și, cum Dumnezeu le este alături oamenilor buni, micuța a fost ulterior adoptată și a crescut într-o familie iubitoare. Astfel, mai putem desprinde de aici și necesitatea înfăptuirii unui sacrificiu atâta timp cât există șansa de supraviețuire și, mai ales, păstrarea speranței în suflet.

Sacrificiu, Supraviețuire, Șansă

   🏢 București, 1944. Într-o noapte geroasă de iarnă o familie de evrei au trebuit să se separe: părinții și-au lăsat fetița pe treptele unui bloc pentru a putea continua să trăiască în vreme ce ei au încercat să continuie să se ascundă. La scurt timp după ce au lăsat-o, aceasta a fost găsită de o bătrână care locuia în bloc și mai apoi o fost dusă la orfelinat. Nu a trecut mult și micuța a fost adoptată de Anton și Despina Goza, un cuplu înstărit care și-a dorit mereu să aibă un copil.

Familie, Liniște, Fericire

   👧🏻 Natalia, căci așa i-au pus numele noua ei familie, a crescut înconjurată de iubire, prieteni și i-au fost oferite cele mai bune condiții de trai: o casă primitoare cu un pian la care adora să cânte, hăinuțe și bijuterii desprinse din povești. Iar dintre toți ceilalți cunoscuți Natalia îl îndrăgea cel mai mult pe Victor, tânărul care a fost ajutat de tatăl ei să supraviețuiască și care a devenit rapid ca un băiat pentru acesta.

Război, Sacrificii, Despărțiri

   😔 Cu trecerea anilor, Natalia a continuat să cânte la pian, să învețe și să nu mai pună la suflet răutățile colegilor ei și și-a dat seama că doar dacă familia ei era unită ar fi putut trece cu bine peste orice. Totodată, a aflat despre scrisoarea ascunsă în seif care o înștiința despre motivul pentru care părinții biologici s-au despărțit de ea și că și-ar fi dorit să o revadă, moment în care Natalia a început să se gândească și mai mult la ei dar fiind conștientă că nu putea să le fie alături. Și, în mod inevitabil, consecințele războiului și instaurarea comunismului au fost resimțite cu foarte multă putere: tatăl ei și-a pierdut dreptul de a mai deține afacerea; Victor, devenind membru al noului regim, s-a îndepărtat treptat de familia Goza; și, de departe cea mai nefastă experiență a fost reprezentată de pierderea casei. Din acel moment, Natalia, ajunsă acum adolescentă, și părinții ei au trebuit să împartă apartamentul cu alte familii și să își asigure traiul cum puteau mai bine.

Reîntâlnire, Speranță, Iubire

   👩🏻 După mai bine de 10 ani, timp în care Natalia și familia ei se descurcau cum puteau (Natalia lucra într-o fabrică pentru a asigura un venit minim), s-a întâmplat ca amintiri din trecut să reînceapă să îi acapareze memoria tinerei fiindcă l-a revăzut pe Victor. Acesta nu a uitat-o nicio clipă pe Natalia numai că nu a avut nicio posibilitate să ia legătura cu ea și familia ei, pare-se din cauza locului de muncă pe care îl ocupa în Minister. La început i s-a împotrivit, nedorind să sufere din nou, însă, cum și ea îl iubea încă din copilărie, s-au lăsat purtați de iubire și au fost alături vreme de aproape un an. 

Călătorie, Salvare, Viitor

   ✈ Asta până într-o zi când, pe așa-zisul drum spre mare, Victor a anunțat-o pe Natalia că urma să o ducă la aeroport de unde urma să se îndrepte spre America. Nu a dorit să îl asculte deloc deoarece nu se putea imagina fără a-i avea aproape pe părinți și pe el. Însă a realizat că aceasta era unica ei cale de a se salva și în același timp de a-i proteja și mai mult pe Anton și Despina. Astfel, cu o durere imensă în suflet, și-a luat adio de la Victor și a urcat în avion. Iar când urma să aterizeze, Natalia a citit scrisoarea pe care Victor i-a înmânat-o și din care a aflat povestea părinților ei naturali (cum au ajuns în America, cum au luat legătura cu avocatul care a redactat scrisoarea și toate demersurile îndelungate pe care le-au făcut pentru a o putea salva din România). Odată ajunsă în New York, destinația ei, a urmat instrucțiunile avocatului și s-a instalat în noua ei casă. Iar la scurt timp, ceea ce trebuia să se întâmple de mai bine de 20 de ani a avut în sfârșit loc, mai exact reîntâlnirea cu Iosef și Zora, părinții ei naturali. Și din acel moment viața Nataliei a luat o turnură frumoasă din care nu a lipsit păstrarea legăturii cu Anton și Despina, părinții care i-au fost cei mai mari salvatori. 

   Aceasta a fost, pe scurt, povestea din romanul de debut al Roxannei Veletzos, ,,Fetița pe care au lăsat-o în urmă”! Sunt convinsă că v-a intrat în suflet și că abia așteptați să o descoperiți în întregime! Vă doresc lectură plăcută! ✨

   📚 Cartea a apărut la 📝 Editura Litera 📝 (anul apariției: 2019; număr pagini: 304; traducător: Sanda Spiridon).

RECENZIE ~ ,,Vraja oaselor sub clar de lună” de Kathryn Purdie

RECENZIE

,,Vraja oaselor sub clar de lună” de Kathryn Purdie

   O nouă carte fantasy pe care am devorat-o și adorat-o! 💚📖

   Din atmosfera de basm nu au lipsit elementele gotice, dramatice, insuportabile, dar și amuzante, înduioșătoare și pline de speranță. Pare că acțiunea este înceată în primele pagini dar pe urmă devine foarte alertă și simți că nu poți lăsa cartea din mână. 

   Cei trei adolescenți - Ailesse, Sabine și Bastien - sunt protagoniștii acestui prim roman din serie. Îi îndrăgesc enorm, însă de departe Sabine este favorita mea. Parcursul ei mi-a plăcut cel mai mult, întrucât am putut observa cum evoluează. De la fata timidă, neîncrezătoare în forțele proprii și incapabilă să rănească încă o vietate pentru a-și însuși harul acesteia, Sabine devine o adevărată luptătoare, are mult mai mult curaj și decide să facă orice îi stă în putere pentru a-și salva cea mai bună prietenă, Ailesse, și familia, Fermecătoarele (cunoscute sub numele de ,,Descântătoare de Oase”).

   De cealaltă parte, Ailesse - moștenitoarea coroanei Fermecătoarelor - și Bastien - tânărul hotărât să le ucidă pe Descântătoare pentru că au luat viața tatălui său - sunt două personaje care au multe trăsături în comun (încăpățânarea, curajul, puterea), sunt menite să fie împreună și ajung până la urmă să înțeleagă faptul că răzbunarea nu aduce nimic bun și că doar iubirea îi poate salva.

Menire, Sacrificiu, Ritual

   🦴 Fermecătoarele, supranumite și ,,Descântătoarele de Oase”, sunt unice în Ținutul Galliei de Sud: prin cântecul lor la fluierul din os pot călăuzi sufletele celor decedați în Paradis sau Infern, împiedicându-i astfel să ucidă ființele vii. Din păcate însă, pentru a deveni Călăuze, acestea trebuie să-și ucidă sufletul pereche, altminteri amândoi vor muri. Ailesse se numără printre Fermecătoarele care urmează să facă ritul prin care va deveni Călăuză. Totodată, este fiica Odivei, actuala conducătoare a familiei Descântătoarelor. Având și harurile caprei sălbatice, vulturului și rechinului-tigru, plus prezența lui Sabine, cea mai bună prietenă a ei, Ailesse este pregătită să înfăptuiască ritul atunci când va fi noaptea cu lună plină.

Răzbunare, Atracție, Confruntare

   🗡 Bastien, un tânăr al cărui tată a fost ucis de o Descântătoare, a jurat să le ucidă. Alături de cei mai buni prieteni, frații Jules (fata puternică ce îl simpatizează pe Bastien) și Marcel (băiatul care aspiră să devină scrib), al căror tată a fost și el ucis de o altă Descântătoare, s-au antrenat și au aflat informații (însă nu complete) despre cele care aduc moartea bărbaților. Astfel, cutreierind împrejurimile orașului Dovré, au nimerit exact în zona Podului Castlepont, acolo unde Ailesse a început să cânte la fluierul de os. Auzindu-l, Bastien se îndreaptă într-acolo și simte într-o măsură magia acestuia, care însă nu durează mult fiindcă începe să se lupte cu Ailesse; în același timp, Jules se luptă cu Sabine, cele două rănindu-se grav. 

Răpire, Curaj, Înțelegere

   😔 Fără oasele de har, care au ajuns în posesia lui Jules, tânăra moștenitoare este capturată de cei trei tineri și dusă în catacombe. Abia reușind să se salveze, Sabine, cu inima strânsă, se reîntoarce la Château Creux, acolo unde le mărturisește Odivei și celorlalte Fermecătoare ce s-a petrecut și își jură că nu se va opri din nimic pentru a o salva pe buna ei prietenă. De cealaltă parte, Ailesse a început să se simtă din ce în ce mai slăbită din cauza lipsei oaselor de har și Luminii Lunii, căci Elara, zeița care guvernează Paradisul, îi dă putere. În mod inevitabil, Bastien nu s-a putut împăca deloc cu faptul că el și Ailesse sunt suflete pereche, asta însemnând că fie îl ucide, fie vor muri amândoi după un an de la noaptea în care a avut loc ritul. Și, deși între cei trei - Bastien, Jules și Marcel - și tânăra Fermecătoare existau animozități cu duiumul, aceasta a încercat și reușit să îi facă să înțeleagă, mai mult sau mai puțin, menirea pe care o au ea și familia ei și importanța călăuzirii sufletelor morților. 

Luptă, Putere, Chemare

   ⏳ După ce încercarea Odivei și a Fermecătoarelor de a o salva pe Ailesse eșuează, aceasta prinde totuși un moment prielnic, își recuperează colierul cu oasele de har și fluierul de os și se îndreaptă direct spre Lagună, acolo unde Călăuzirea urma să aibă loc. În același timp, Sabine o observă pe matroana Odiva că i se închină lui Tyrus, cel care guvernează Infernul, și, neascultându-i ordinele, se aventurează în căutarea unor alte necuvântătoare pentru a aduna încă două oase de har, pe lângă cel al salamandrei, care îi vor da și mai multe puteri. Ajutată fiind și de bufnița zeiței Elara, Sabine: descoperă locul unde se afla Ailesse; ucide șacalul, simbolul sacru al lui Tyrus, însușinâdu-și astfel harul și devine și mai puternică. 

   🌌 Revenind la Ailesse, descoperim că ajunge la Lagună și observă cu groază cum sufletele se luptă cu familia ei fiindcă Porțile către Lumile de Apoi nu au putut fi deschise; unica soluție a fost să înceapă să cânte la fluier, moment în care sufletele au început să vină amenințător către ea. Abia reușește să se salveze, ajutată fiind de Bastien, însă Jules îi ia din nou oasele de har în încercarea de a rupe vraja care îi lega pe Ailesse și Bastien. După ce se ascund o perioadă în Chapelle de Pauvre, cei doi revin în catacombe acolo unde: îi găsesc pe Jules și Marcel; se luptă cu un suflet Înlănțuit; Ailesse își recuperează colierul și fuge spre Podul Terestru din adâncuri, acolo unde va chema morții prin cântec fiindcă Porțile se vor deschide atâta timp cât are și fluierul de os.

Secrete, Dezvăluiri, Ajutor

   👑 Iar Sabine descoperă de la Odiva un adevăr ascuns, acela că și ea este fiica ei, al cărei tată este cel pe care Odiva l-a iubit cu adevărat. După această destăinuire, Sabine, care are acum cele trei oase de har, începe ritul de a deveni Călăuză și descoperă că cel care a auzit cântecul este nimeni altul decât adevăratul amouré al lui Ailesse, Cas, prințul moștenitor din Dovré. Astfel, tânăra decide să îl ducă la Ailesse pentru ca aceasta să înfăptuiască odată pentru totdeauna ritul de a deveni Călăuză. În catacombe, odată ce a început cântecul, sufletele se adună și, cu ajutorul Odivei care a venit într-un suflet, Ailesse le trimit pe porți.

  

Schimbare, Plan, Salvare

  💥 Și, când totul părea să fie mai bine, Odiva îl înjunghie pe Bastien pentru a o face pe Ailesse să-și ucidă amouré-ul, dar, când ea nu pățește nimic, și când apare și Sabine alături de Cas, Ailesse își dă seama că nu Bastien îi este suflet pereche, deși se iubesc. După aceea, plină de remușcări, Odiva intră în ultimul moment pe poarta Infernului pentru a fi cu bărbatul pe care îl iubește și pentru ca Ailesse să nu mai fie atrasă de Tyrus să i se alăture. Și, cu ultimele puteri, cei doi tineri apuc să mai schimbe o ultimă privire atunci când Jules și Marcel îl salvează pe Bastien și când Cas îi ia lui Ailesse oasele de har și când o arestează pe Sabine. Astfel, Ailesse ajunge în Beau Palais unde nu are încotro și îi promite lui Cas faptul că momentan îi va fi alături iar Sabine îi găsește pe Bastien, Jules și Marcel și Birdie (prietena lui Marcel), și află că și ei aveau același gând: să pornească în salvarea lui Ailesse.

   Iată așadar universul din minunăția scrisă de Kathryn Purdie! Abia aștept și volumul doi, care sper să apară cât mai curând la noi! Până atunci, sper că v-am stârnit curiozitatea și că v-am adus și un strop de fericire! Lectură plăcută! ✨

   📚 Cartea a apărut la apărut la 📝 Editura CorinTeens 📝 (anul apariției: 2020; număr pagini: 448; traducător: Adina Rațiu).

RECENZIE ~ ,,Am scris noaptea în jurnal” de Veera Hiranandani

 RECENZIE

,,Am scris noaptea în jurnal” de Veera Hiranandani

   O altă ficțiune istorică ce va intra în inimile voastre pentru totdeauna! ❤📖
   Războiul, curajul, speranța și iubirea sunt principalele teme ale acestei cărți. Autoarea, de origine indiană, ne prezintă un eveniment important din istoria țării sale, mai exact momentul în care, în 1947, scăpând de sub ocupația britanică, India este împărțită în două state, din motive religioase, politice și economice: Pakistan și India. Astfel, lupta pentru supraviețuire și găsirea unui refugiu stabil sunt singurele obiective ale personajelor.
   Mai mult, povestea este spusă din perspectiva unui fetițe de doar doisprezece ani care scrie într-un jurnal scrisori adresate mamei ei, aproape în fiecare seară, în care îi povestește cele ce s-au petrecut, ceea ce a simțit și ceea ce își dorește să se întâmple.

Familie, Armonie, Talent

   📖 Când Nisha împlinește 12 ani primește în dar de la tatăl ei un jurnal care îi oferă ocazia să-și scrie toate gândurile și trăirile pe care nu le poate împărtăși prin viu grai. Fratele ei geamăn, Amil, este exact opusul ei: are foarte multă energie, vorbește neîntrerupt și desenează foarte frumos. Scrisorile din jurnal sunt adresate Fariei, mama lor, care a murit când i-a născut. Nisha și Amil sunt pe jumătate hinduși, din partea tatălui, și pe jumătate musulmani, din partea mamei. Locuiesc alături de Dadi (bunica), Suresh (tatăl) și Kazi (bucătarul).

Război, Diviziune, Salvare

   🇮🇳 În 1947, când India scapă de sub ocupație britanică și este împărțită în Pakistan și India, începe un lung război, soldat cu multe victime și nevoia de a te stabili în țara de a cărei religie aparții: India pentru hinduși și Pakistan pentru musulmani. Familia, fiind de origine hindusă, trebuie să se salveze, fiind nevoiți să se mute în India.





Călătorie, Pericol, Speranță

   🌌 După multe săptămâni cu zile dogoritoare, nopți întunecate, pericole la tot pasul (prin deșert și orașe distruse) și momente în care speranța părea pierdută, Nisha, Amil, Suresh și Dadi ajung la casa lui Rashid, vărul Fariei, care le-a oferit adăpost pentru câteva zile. Iar, odată ce totul a fost sigur, au pornit pe ultima bucată de drum, evenimentele nefericite continuând să aibă loc, dar au trecut peste știind că trebuie să rămână puternici.





Siguranță, Bucurie, Viitor

   🏠 Și, când au ajuns în orașul Jadphur, noua lor casă, totul a redevenit frumos: s-au instalat în micul apartament cu ajutorul fratelui tatălui lor; l-au găsit pe Kazi, bucătarul, și i-au spus că este bine-venit să locuiască cu ei; gemenii au mers din nou la școală; iar Nisha și-a depășit teama de a vorbi, mai ales că a scris în jurnal tot ce a trăit și simțit pe durata călătoriei spre salvare și pace.




   🌟 Câteva citate reprezentative:

✒ ,,Mă sperie ideea de a vorbi, căci, odată ce-ai rostit cuvintele, nu le mai poți lua înapoi. Dar dacă le scrii și nu-ți ies așa cum îți dorești, poți să o ștergi și să o iei de la capăt.” (pg. 19)

✒ ,,Sunt convinsă că acesta e motivul pentru care îți plăcea să pictezi, mamă. Pentru că vedeai lucruri pe care nimeni altcineva nu le vedea, exact ca Amil. Mi-ar plăcea să semăn cu tine. Dar eu văd lucrurile exact așa cum sunt. Uneori, atât de clar, încât mă dor ochii.” (pg. 50)

✒ ,,Amintirile vieții petrecute aici, în Mirpur Khas, nu se vor împleti niciodată cu amintirile vieții pe care o voi petrece într-o nouă Indie. Copilăria mea va fi mereu despărțită de o linie, ce va marca universul de dinainte și cel ce va urma.” (pg. 85)

✒ ,,Creierul este cel care-i face pe oameni să iubească și să urască? Sau inima?” (pg. 86-87)

✒ ,,Nu ne-am mărturisit niciodată dragostea prin cuvinte. Dar făceam lucruri din iubire. Vedeam asta prea bine acum. Dadi îmi spăla și îmi repara hainele, tata ne săruta pe frunte înainte de culcare, Amil îmi desena chipul. Kazi îmi pregătea mâncarea preferată [...] De ce n-am văzut asta mai devreme, mamă? Dacă era deja prea târziu?” (pg. 135)

✒ ,,Vreau să le spun tuturor - lui Nehru, lui Jinnah, Indiei și Pakistanului, cât și celor care continuă să se ucidă între ei - că nu ne puteți despărți. Nu puteți diviza iubirea.” (pg. 233)

✒ ,,Îmi cer iertare pentru că scriu tot mai rar. Poate pentru că viața devine din ce în ce mai normală. Dar sunt fericită că ți-am dedicat acest jurnal, că am creat un loc numai pentru noi două. Aici te voi găsi ori de câte ori voi simți nevoia să-ți vorbesc. Îți voi povesti toate lucrurile importante pe care le vom trăi și îți promit că, indiferent ce se va întâmpla, nu te voi lăsa niciodată singură, mamă.” (pg. 236)

   Această poveste mi-a produs multe emoții: am surâs când 👧🏾 Nisha scria atât de frumos în jurnalul ei (semănând cu o scriitoare extrem de apreciată ✒📖) și când 👦🏾 Amil deborda de energie și nu se oprea din desenat (lucrul pe care îl făcea cu măiestria unui celebru pictor 🖌🎨); am plâns când au aflat că trebuie să-și ia adio de la cămin și când și-au început lungul drum spre un altul mai sigur; și am răsuflat ușurată când au ajuns cu bine la destinație, după ce au înfruntat multe pericole. Dar mai mult decât orice, m-au impresionat maturizarea copiilor, chiar dacă a fost forțată, și sacrificiul, curajul, speranța și bucuria pe care le-au experimentat până să ajungă la noul lor cămin.

   Ei bine, sunt pe deplin convinsă că v-am făcut curioși să faceți parte din universul Nishei, și fiți siguri că nu veți regreta această călătorie!

   Astfel, vă doresc lectură plăcută! ✨

   📚 Cartea a apărut la 📝 Epica Publishing House 📝 (anul apariției: 2019; număr pagini: 256; traducător: Iris-Manuela Anghel).

RECENZIE ~ ,,Fata care citea în metrou” de Christine Féret-Fleury

 RECENZIE

,,Fata care citea în metrou” de Christine Féret-Fleury

   O poveste frumoasă despre puterea cărților și importanța de a ne urma pasiunile! ❤📖
   Am terminat această carte în aproximativ două ore și la final mi-a adus pe buze un mare zâmbet și în suflet un strop de nostalgie. Autoarea a reușit să redea perfect nu numai puterea pasiunii pentru universul literar (care uneori, să recunoaștem, ne poate face să fim puțin luați de val 🤪), ci și o realitate căreia mulți dintre noi nu îi acordăm atenția cuvenită, și anume împlinirea pe care o simțim atunci când facem ceea ce ne place.
   Acestea sunt primele emoții pe care mi le-a transmis povestea lui Juliette, fata care citea în metrou. Iar cel mai mult mi-a plăcut, atât la ea cât și la alte personaje, faptul că își arată onestitatea, curajul și entuziasmul progresiv, fiindcă experiențele prin care au trecut și trec îi fac să realizeze, mai mult sau mai puțin, că tot ce contează este să fii doar tu însuți și să nu mai ascunzi nimic.

Oraș, Tipare, Comoditate

   👩🏻 Juliette, o tânără pariziancă ce lucrează la o firmă de imobiliare, are o viață ghidată după tipare: se trezește la aceeași oră, se pregătește pentru a merge la muncă, ia de fiecare dată metroul și nu scapă din ochi oamenii care citesc în metrou, ba chiar îi recunoaște pe majoritatea. La locul de muncă, deși face aceleași lucruri, începe să simtă că nu îi aduc nicio bucurie, așa cum o fac cărțile.






Provocare, Destin, Alegere

   🏠 Astfel, într-o zi, parcă împinsă de la spate de Univers, coboară din metrou mai devreme decât ar fi trebuit, și, când iese din stație, observă prin ploaia deasă o fetiță care intră pe o poartă ținută deschisă de o carte. Contrariată, dar și la îndemnul micuței pe nume Zaïde, o urmează și intră într-o micuță clădire, biroul ,,Cărți fără Limite”, unde, evident, cărțile erau dispuse peste tot. Prin praful gros din încăpere abia deslușește silueta aflată la birou, un bărbat. Acesta se prezintă ca fiind Soliman și crede că Juliette este unul din cărăușii care au venit să ia unele cărți. Tânăra îi infirmă gândurile și insistă să plece la serviciu, dar Soliman o roagă să mai rămână. Și, dându-și seama că deja întârziase foarte mult, aceasta acceptă sfioasă propunerea.






Încercare, Succes, Bucurie

   📚 După ce Soliman îi explică ce fac el și cărăușii (descoperă oameni cărora le dau cărți sau le lasă pur și simplu în diverse locuri din Paris) și după ce îi dă o veste care o întristeaza profund (află că una din cititoarele pe care le vedea zilnic în metrou, cea cu cartea de bucate în italiană, s-a sinucis), Juliette este atât uimită cât și extrem de tristă. Cu ultimele puteri ia sacoșa cu cărți oferită de Soliman și îi promite că va reveni.

   🛁 Astfel, la scurt timp după prima întrevedere cu Soliman, Juliette oferă, prin intermediul lui Chloé, colega de la serviciu, prima carte care ajunge în baia impresionantă din locuința pe care un cuplu urma să o cumpere. Bucuroasă, conștientizează totuși cu stupoare că nu mai poate lucra la firmă fiindcă a descoperit că îi place mult să facă munca de cărăuș, dar mai ales a redescoperit plăcerea lecturii.






Rugăminte, Ajutor, Nesiguranță

   👨🏻 Prin urmare, își dă demisia și îl informează pe Soliman. Acesta rămâne surprins, dar în adâncul lui zâmbește. Și, luând în considerare și acest amănunt, Soliman o roagă pe Juliette să îi țină locul pentru o perioadă la ,,Cărți fără Limite”, spunându-i că are de rezolvat ceva foarte important și că nici pe Zaïde nu o poate lua cu el. Tânăra îi promite că se va gândi la rugămintea lui, însă nu era nicio îndoială că va accepta, chiar dacă era îngrijorată cu privire la ,,călătoria” bărbatului.

   🎩 Hotărându-se să îl ajute pe Soliman, Juliette se mută în locuința acestuia și bărbatul, până să plece, le ajută pe ea și fetița lui să redecoreze camerele. Odată plecat, Juliette revine zilnic în birou, iar într-o zi face cunoștință cu Léonidas, bărbatul cu pălărie verde care citea în metrou o carte despre insecte. Află de la el că Soliman nu a lipsit nicio zi de acolo, moment în care Juliette, care intrase deja în panică fiindcă nu știa cum să ordoneze cât mai bine toate cărțile existente în casă și birou, se neliniștete și mai tare. Bărbatul îi spune cu blândețe că tot ce poate face este să regăsească în sufletul ei modul de a categorisi cărțile, mai ales că, de o să citească cât mai multe din ele, acestea îi vor vorbi și o vor alina.






Încredere, Suferință, Incertitudine

   😔 Juliette se pune pe treabă și curând cărțile o absorb, astfel că, atunci când Zaïde îi propune să mai iasă din casă și să meargă cu metroul de la un capăt la celalălt, Juliette acceptă cu inima strânsă. Dar, după ce îndeplinește provocarea, se simte mai încrezătoare, stare care, din păcate, nu este de lungă durată fiindcă află că Soliman a murit în timpul operației pe cord deschis.






Sfaturi, Regăsire, Pasiune

   👩🏻‍🦰 Cea mai bună alternativă în ceea ce a privit-o pe Zaïde a fost să i se ascundă adevărul și să o trimită la mama ei, Firouzeh. Cu ajutorul lui Léonidas, Juliette a aflat adresa femeii și a dus-o acolo pe copilă. Când au ajuns, Juliette a rămas impresionată de frumusețea locului și a căsuței desprinsă parcă din povești. Însă parizianca a început să simtă tot mai tare durerea pricinuită de moartea lui Soliman, iar văduva a încercat să o liniștească, spunându-i că trebuie să asculte vântul, să călătoarească pentru a se reface.

   🚌 Și, tot ca și cum Universul i-a dat din nou o mână de ajutor tinerei să își regăsească liniștea, Juliette descoperă într-o baracă aflată în poiana din împrejurimi un autobuz galben. Cu acordul lui Farouzeh, Juliette se întoarce în Paris, iar autobuzul este și el adus. Și, odată revenită în locul în care a început totul, tânăra se apucă să recondiționeze vehiculul și îl informează pe Léonidas că va începe să călătorească și să împartă cărți. Așadar, alegând o mulțime de cărți, atașându-le pe rafturile special create și adăugând și cele câteva lucruri necesare drumului, plus trei cărți surpriză, Juliette își începe călătoria cu Y.S. (autobuzul ,,Yellow Submarine”), una dintre opriri urmând să fie orășelul Lecce, din sudul Italiei, acolo unde îi va înmâna cartea de bucate în italiană unicului nepot al femeii care citea în metrou.




   🌟 Câteva citate reprezentative:

📚 ,,Îi plăcuse dintotdeauna să miroasă cărțile, să le adulmece, mai ales pe cele cumpărate de ocazie - și cărțile noi aveau arome diferite, în funcție de hârtie și de cleiul folosit” (pg. 23)

🚌 ,,- Cunoașteți principiul cărților călătoare, rosti bărbatul după câteva clipe de tăcere. Un american, Ron Hornbaker a creat ori, mai bine zis, a sistematizat conceptul în 2001. Să transformi lumea toată într-o bibliotecă... Bună idee, nu? Pui o carte într-un loc public, gară, bancă dintr-un scuar, cinematograf, cineva o ia, o citește, apoi, peste câteva zile sau săptămâni, o lasă la rândul lui în altă parte.” (pg. 36)

📚 ,,- [...] fiecare carte este un portret și are cel puțin două chipuri.” (pg. 62)

🚌 ,,Vorbea despre cărți ca despre oameni vii - prieteni vechi, adversari redutabili câteodată, unii remarcându-se ca adolescenți sfidători, iar alții, ca niște doamne în vârstă care coseau pe canava în fața focului.” (pg. 112)

📚 ,,Deși ea nu putea să vadă interiorul cărților - milioanele de fraze, de cuvinte care forfoteau asemenea unor colonii de furnci -, cărțile o vedeau pe ea. Iar ea li se oferea.” (pg. 130)

🚌 ,,- Vântul, rosti ea, vântul... Ieșiti din casă, Juliette, duceți-vă să respirați! Duceți-vă să ascultați! [...] Cărțile și oamenii au nevoie să călătorească.” (pg. 164)

📚 ,,Cum să-i spună că da, ceva de genul ăsta? Că sfârșise prin a crede, nu, prin a dobândi certitudinea că între copertele cărților se ascundeau deopotrivă toate bolile și remediile?” (pg. 178)

   Aceasta a fost așadar povestea scrisă de Christine Féret-Felury! Indiferent dacă sunteți cititori înrăiți sau nu, cartea aceasta este potrivită pentru voi! Vă garantez că o să vă aducă bucurie! Lectură plăcută! ✨

   📚 Cartea a apărut la 📝 Editura Nemira 📝 (anul apariției: 2017; număr pagini: 206; traducător: Mihaela Stan).

RECENZIE ~ ,,Câteva motive să iubești viața” de Matt Haig

 RECENZIE

,,Câteva motive să iubești viața” de Matt Haig

   O carte de non-ficțiune care îți va rămâne în suflet pentru totdeauna! Am iubit-o este puțin spus; am trăit-o este cea mai bună caracterizare pe care o pot face despre cartea lui Matt Haig. 💛📖
   O mărturisire pură, un curaj extraordinar și o speranță care crește pe zi ce trece sunt doar câteva cuvinte-cheie. Indiferent de tăria de caracter pe care o ai, de sensibilitatea de care dai dovadă ori de indiferența care își face simțită prezența, mai mult sau mai puțin, această poveste: te va face să treci printr-un carusel de emoții, de la cele mai triste (frică, neîncredere), până la cele mai frumoase (motivare, bucurie); îți va demonstra că, dacă nu te oprești din a lupta, totul este posibil; și, cel mai important, te va face să nu uiți că atâta timp cât te înconjori de ceea ce-ți aduce un strop de liniște, iubire și bucurie, momentele mai puțin plăcute vor începe să se diminueze.

Experiențe, Suferință, Supraviețuire

   💔 Matt Haig descrie în această carte experiențele prin care a trecut, la vârsta de 24 de ani, atunci când a început să sufere de depresie și anxietate. Chiar și în prezent mai are unele atacuri de panică și simte o neputință generală, dar le face față mai repede fiindcă are în preajma lui persoane dragi, face ceea ce îi place și caută neîncetat un strop de bucurie și încredere.

   😔 Încă de mic copil se temea pentru orice lucru, nu putea să-și exprime foarte bine emoțiile și, în adolescență, avea probleme cu consumul de alcool și nu avea multă încredere în forțele proprii. Toate acestea adunate au dus la declanșarea anxietății și mai apoi la depresie. Și-a dorit chiar să moară, însă în ultimele momente a conștientizat că familia și iubita, Andrea, vor suferi și mai mult decât el. 

Ajutor, Progres, Schimbare

   👣 Astfel, ajutat în cea mai mare parte de Andrea, cea care i-a fost mereu aproape și care i-a devenit soție, a început încet-încet să depășească momentele dureroase prin care trecea: atacuri de panică, incapacitatea de a vorbi ori de a se deplasa, sentimentul de goliciune sufletească... Nu a fost deloc ușor, era uneori pe punctul de a se lăsa pentru totdeauna pradă emoțiilor negative, dar a progresat pe zi ce trece: într-o zi a putut merge singur afară, în altă zi a putut sta singur în casă pentru câteva ore, ori în altă zi a început să alerge, activitate care îl liniștea.

Redescoperire, Iubire, Viitor

   🌠 Cu trecerea timpului a descoperit și alte activități care îi aduceau bucurie și calm. Printre acestea se numără yoga, scrisul (prin operele sale își exprima metaforic durerea și adăuga metode de a trece peste aceste clipe), exprimarea prin viu grai a ceea ce a trăit, timpul petrecut cu familia (părinții și sora, soția și cei doi copii) ori micile lucruri care ne aduc zâmbetul pe buze (de exemplu răsăritul, muzica, picnicurile). 

Sfaturi, Încurajări, Empatie

   🙌🏻 Concomitent cu relatarea trecutului său, autorul a mai pus accentul și pe date statistice cutremurătoare privind numărul de persoane care, atât obișnuite, cât și cunoscute, suferă anual de depresie; cărțile pe care le-a citit și activitățile pe care le-a întreprins ce l-au ajutat să se simtă mai bine. De asemenea, Matt Haig a mai oferit: sfaturi privind comportamentul și îngrijirea date de persoanele care se află în apropierea celor care suferă de anxietate și/sau depresie; și, cel mai important, încurajări constante sub diverse forme, plus un capitol special numit
,,#motivesăiubeștiviața”, ce ne poate face pe oricare dintre noi, indiferent dacă ne-am mai confruntat sau nu cu trăiri dintre cele mai negative, să ne dăm seama și să nu uităm nicio clipă că există și fericire după ce furtuna a trecut, important fiind să nu încetăm să o căutăm.




   🌟 Câteva citate reprezentative:

💛 ,,Eu chiar cred asta cu adevărat pentru că, într-o anumită măsură, citind și scriind mi-am găsit un fel de salvare din întuneric. [...] Prin urmare, această carte își propune două lucruri: să diminueze stigmatizarea și - poate cea mai idealistă ambiție -, să încerce, și chiar să reușească, să-i convingă pe oameni că priveliștea cea mai frumoasă nu o vezi de la baza muntelui. [...] La capătul tunelului chiar se află o luminiță, indiferent dacă o putem sau nu vedea. Și acolo se află mai multe lucruri bune decât crezi și mai multe finaluri fericite. Uneori, doar uneori, cuvintele pot să elibereze.” (pg. 9)

💛 ,,Nu ești mai puțin bărbat sau mai puțin femeie sau mai puțin om dacă ai depresie [...] Așa că, ce este de făcut? Vorbește. Ascultă. Încurajează dialogul. Încurajează ascultarea.” (pg. 66)

💛 ,,[...] atunci iubirea - în cel mai bun moment al ei - e un mod de a recupera acele părți pierdute din noi înșine.” (pg. 108)

💛 ,,Aveam nevoie de cărți. Nu erau doar un bun de consum în acea perioadă a vieții mele. Erau o substanță adictivă de primă clasă. [...] Se spune că citești fie ca să evadezi, fie ca să te regăsești. Eu nu prea văd diferența. Ne găsim pe noi înșine prin evadare.” (pg. 120)

💛 ,,Se prea poate să fim prinși în propriile noastre minți, dar nu suntem prinși în sens fizic. Și a ne desprinde din locul fizic în care ne aflăm ne poate ajuta să ieșim și din starea noastră psihică nefericită. Mișcarea e antidotul inerției, până la urma urmei. Și ajută. Uneori. Doar uneori.” (pg. 132)

💛 ,,A fi calm a devenit un soi de act revoluționar. A fi fericit cu existența ta neîmbunătățită. A te simți confortabil cu propriul tău sine uman, dezordonat, nu e prielnic pentru afaceri.” (pg. 165)

💛 ,,Îmi doresc viața. Îmi doresc s-o citesc și s-o scriu și s-o simt și s-o trăiesc. Îmi doresc ca, pentru cât de mult timp e posibil în existența asta care ține cât ai clipi, să simt tot ce poate fi simțit.” (pg. 199)

💛 ,,Cu toții contăm, deoarece cu toții suntem vii. Așadar, bunătatea e un mod activ prin care putem vedea și simți că facem parte dintr-un peisaj mai vast. În cele din urmă, cu toții suntem același lucru. Suntem viață. Suntem conștiință. Așa că, simțindu-ne parte din umanitate, în loc să ne simțim entități izolate, ne simțim mai bine.” (pg. 205)

   Iată o mică parte din ceea ce se află între copertele cărții ,,Câteva motive să iubești viața”! O prețuiesc în primul rând pentru onestitatea în forma ei de netăgăduit și mai apoi fiindcă însuși Matt Haig este un exemplu de conștientizare a necesității de a te regăsi și de a supraviețui indiferent de circumstanțele în care te afli.

   Sper că v-a plăcut această minunăție și că veți pătrunde în universul ei! Lectură plăcută! ✨

   P.S.: Care sunt ale tale #motivesăiubeștiviața? 🌠

   📚 Cartea a apărut la 📝 Editura Nemira 📝 (anul apariției: 2018; număr pagini: 240; traducător: Cosmina Moroșan).