vineri, 29 ianuarie 2021

RECENZIE ~ ,,Am scris noaptea în jurnal” de Veera Hiranandani

 RECENZIE

,,Am scris noaptea în jurnal” de Veera Hiranandani




   O altă ficțiune istorică ce va intra în inimile voastre pentru totdeauna! ❤📖
   Războiul, curajul, speranța și iubirea sunt principalele teme ale acestei cărți. Autoarea, de origine indiană, ne prezintă un eveniment important din istoria țării sale, mai exact momentul în care, în 1947, scăpând de sub ocupația britanică, India este împărțită în două state, din motive religioase, politice și economice: Pakistan și India. Astfel, lupta pentru supraviețuire și găsirea unui refugiu stabil sunt singurele obiective ale personajelor.
   Mai mult, povestea este spusă din perspectiva unui fetițe de doar doisprezece ani care scrie într-un jurnal scrisori adresate mamei ei, aproape în fiecare seară, în care îi povestește cele ce s-au petrecut, ceea ce a simțit și ceea ce își dorește să se întâmple.





Familie, Armonie, Talent

   📖 Când Nisha împlinește 12 ani primește în dar de la tatăl ei un jurnal care îi oferă ocazia să-și scrie toate gândurile și trăirile pe care nu le poate împărtăși prin viu grai. Fratele ei geamăn, Amil, este exact opusul ei: are foarte multă energie, vorbește neîntrerupt și desenează foarte frumos. Scrisorile din jurnal sunt adresate Fariei, mama lor, care a murit când i-a născut. Nisha și Amil sunt pe jumătate hinduși, din partea tatălui, și pe jumătate musulmani, din partea mamei. Locuiesc alături de Dadi (bunica), Suresh (tatăl) și Kazi (bucătarul).





Război, Diviziune, Salvare

   🇮🇳 În 1947, când India scapă de sub ocupație britanică și este împărțită în Pakistan și India, începe un lung război, soldat cu multe victime și nevoia de a te stabili în țara de a cărei religie aparții: India pentru hinduși și Pakistan pentru musulmani. Familia, fiind de origine hindusă, trebuie să se salveze, fiind nevoiți să se mute în India.





Călătorie, Pericol, Speranță

   🌌 După multe săptămâni cu zile dogoritoare, nopți întunecate, pericole la tot pasul (prin deșert și orașe distruse) și momente în care speranța părea pierdută, Nisha, Amil, Suresh și Dadi ajung la casa lui Rashid, vărul Fariei, care le-a oferit adăpost pentru câteva zile. Iar, odată ce totul a fost sigur, au pornit pe ultima bucată de drum, evenimentele nefericite continuând să aibă loc, dar au trecut peste știind că trebuie să rămână puternici.





Siguranță, Bucurie, Viitor

   🏠 Și, când au ajuns în orașul Jadphur, noua lor casă, totul a redevenit frumos: s-au instalat în micul apartament cu ajutorul fratelui tatălui lor; l-au găsit pe Kazi, bucătarul, și i-au spus că este bine-venit să locuiască cu ei; gemenii au mers din nou la școală; iar Nisha și-a depășit teama de a vorbi, mai ales că a scris în jurnal tot ce a trăit și simțit pe durata călătoriei spre salvare și pace.




   🌟 Câteva citate reprezentative:

✒ ,,Mă sperie ideea de a vorbi, căci, odată ce-ai rostit cuvintele, nu le mai poți lua înapoi. Dar dacă le scrii și nu-ți ies așa cum îți dorești, poți să o ștergi și să o iei de la capăt.” (pg. 19)

✒ ,,Sunt convinsă că acesta e motivul pentru care îți plăcea să pictezi, mamă. Pentru că vedeai lucruri pe care nimeni altcineva nu le vedea, exact ca Amil. Mi-ar plăcea să semăn cu tine. Dar eu văd lucrurile exact așa cum sunt. Uneori, atât de clar, încât mă dor ochii.” (pg. 50)

✒ ,,Amintirile vieții petrecute aici, în Mirpur Khas, nu se vor împleti niciodată cu amintirile vieții pe care o voi petrece într-o nouă Indie. Copilăria mea va fi mereu despărțită de o linie, ce va marca universul de dinainte și cel ce va urma.” (pg. 85)

✒ ,,Creierul este cel care-i face pe oameni să iubească și să urască? Sau inima?” (pg. 86-87)

✒ ,,Nu ne-am mărturisit niciodată dragostea prin cuvinte. Dar făceam lucruri din iubire. Vedeam asta prea bine acum. Dadi îmi spăla și îmi repara hainele, tata ne săruta pe frunte înainte de culcare, Amil îmi desena chipul. Kazi îmi pregătea mâncarea preferată [...] De ce n-am văzut asta mai devreme, mamă? Dacă era deja prea târziu?” (pg. 135)

✒ ,,Vreau să le spun tuturor - lui Nehru, lui Jinnah, Indiei și Pakistanului, cât și celor care continuă să se ucidă între ei - că nu ne puteți despărți. Nu puteți diviza iubirea.” (pg. 233)

✒ ,,Îmi cer iertare pentru că scriu tot mai rar. Poate pentru că viața devine din ce în ce mai normală. Dar sunt fericită că ți-am dedicat acest jurnal, că am creat un loc numai pentru noi două. Aici te voi găsi ori de câte ori voi simți nevoia să-ți vorbesc. Îți voi povesti toate lucrurile importante pe care le vom trăi și îți promit că, indiferent ce se va întâmpla, nu te voi lăsa niciodată singură, mamă.” (pg. 236)




   Această poveste mi-a produs multe emoții: am surâs când 👧🏾 Nisha scria atât de frumos în jurnalul ei (semănând cu o scriitoare extrem de apreciată ✒📖) și când 👦🏾 Amil deborda de energie și nu se oprea din desenat (lucrul pe care îl făcea cu măiestria unui celebru pictor 🖌🎨); am plâns când au aflat că trebuie să-și ia adio de la cămin și când și-au început lungul drum spre un altul mai sigur; și am răsuflat ușurată când au ajuns cu bine la destinație, după ce au înfruntat multe pericole. Dar mai mult decât orice, m-au impresionat maturizarea copiilor, chiar dacă a fost forțată, și sacrificiul, curajul, speranța și bucuria pe care le-au experimentat până să ajungă la noul lor cămin.
   Ei bine, sunt pe deplin convinsă că v-am făcut curioși să faceți parte din universul Nishei, și fiți siguri că nu veți regreta această călătorie!
   Astfel, vă doresc lectură plăcută! ✨

   📚 Cartea a apărut la 📝 Epica Publishing House 📝 (anul apariției: 2019; număr pagini: 256; traducător: Iris-Manuela Anghel).

luni, 25 ianuarie 2021

RECENZIE ~ ,,Fata care citea în metrou” de Christine Féret-Fleury

 RECENZIE

,,Fata care citea în metrou” de Christine Féret-Fleury






   O poveste frumoasă despre puterea cărților și importanța de a ne urma pasiunile! ❤📖
   Am terminat această carte în aproximativ două ore și la final mi-a adus pe buze un mare zâmbet și în suflet un strop de nostalgie. Autoarea a reușit să redea perfect nu numai puterea pasiunii pentru universul literar (care uneori, să recunoaștem, ne poate face să fim puțin luați de val 🤪), ci și o realitate căreia mulți dintre noi nu îi acordăm atenția cuvenită, și anume împlinirea pe care o simțim atunci când facem ceea ce ne place.
   Acestea sunt primele emoții pe care mi le-a transmis povestea lui Juliette, fata care citea în metrou. Iar cel mai mult mi-a plăcut, atât la ea cât și la alte personaje, faptul că își arată onestitatea, curajul și entuziasmul progresiv, fiindcă experiențele prin care au trecut și trec îi fac să realizeze, mai mult sau mai puțin, că tot ce contează este să fii doar tu însuți și să nu mai ascunzi nimic.






Oraș, Tipare, Comoditate

   👩🏻 Juliette, o tânără pariziancă ce lucrează la o firmă de imobiliare, are o viață ghidată după tipare: se trezește la aceeași oră, se pregătește pentru a merge la muncă, ia de fiecare dată metroul și nu scapă din ochi oamenii care citesc în metrou, ba chiar îi recunoaște pe majoritatea. La locul de muncă, deși face aceleași lucruri, începe să simtă că nu îi aduc nicio bucurie, așa cum o fac cărțile.






Provocare, Destin, Alegere

   🏠 Astfel, într-o zi, parcă împinsă de la spate de Univers, coboară din metrou mai devreme decât ar fi trebuit, și, când iese din stație, observă prin ploaia deasă o fetiță care intră pe o poartă ținută deschisă de o carte. Contrariată, dar și la îndemnul micuței pe nume Zaïde, o urmează și intră într-o micuță clădire, biroul ,,Cărți fără Limite”, unde, evident, cărțile erau dispuse peste tot. Prin praful gros din încăpere abia deslușește silueta aflată la birou, un bărbat. Acesta se prezintă ca fiind Soliman și crede că Juliette este unul din cărăușii care au venit să ia unele cărți. Tânăra îi infirmă gândurile și insistă să plece la serviciu, dar Soliman o roagă să mai rămână. Și, dându-și seama că deja întârziase foarte mult, aceasta acceptă sfioasă propunerea.






Încercare, Succes, Bucurie

   📚 După ce Soliman îi explică ce fac el și cărăușii (descoperă oameni cărora le dau cărți sau le lasă pur și simplu în diverse locuri din Paris) și după ce îi dă o veste care o întristeaza profund (află că una din cititoarele pe care le vedea zilnic în metrou, cea cu cartea de bucate în italiană, s-a sinucis), Juliette este atât uimită cât și extrem de tristă. Cu ultimele puteri ia sacoșa cu cărți oferită de Soliman și îi promite că va reveni.

   🛁 Astfel, la scurt timp după prima întrevedere cu Soliman, Juliette oferă, prin intermediul lui Chloé, colega de la serviciu, prima carte care ajunge în baia impresionantă din locuința pe care un cuplu urma să o cumpere. Bucuroasă, conștientizează totuși cu stupoare că nu mai poate lucra la firmă fiindcă a descoperit că îi place mult să facă munca de cărăuș, dar mai ales a redescoperit plăcerea lecturii.






Rugăminte, Ajutor, Nesiguranță

   👨🏻 Prin urmare, își dă demisia și îl informează pe Soliman. Acesta rămâne surprins, dar în adâncul lui zâmbește. Și, luând în considerare și acest amănunt, Soliman o roagă pe Juliette să îi țină locul pentru o perioadă la ,,Cărți fără Limite”, spunându-i că are de rezolvat ceva foarte important și că nici pe Zaïde nu o poate lua cu el. Tânăra îi promite că se va gândi la rugămintea lui, însă nu era nicio îndoială că va accepta, chiar dacă era îngrijorată cu privire la ,,călătoria” bărbatului.

   🎩 Hotărându-se să îl ajute pe Soliman, Juliette se mută în locuința acestuia și bărbatul, până să plece, le ajută pe ea și fetița lui să redecoreze camerele. Odată plecat, Juliette revine zilnic în birou, iar într-o zi face cunoștință cu Léonidas, bărbatul cu pălărie verde care citea în metrou o carte despre insecte. Află de la el că Soliman nu a lipsit nicio zi de acolo, moment în care Juliette, care intrase deja în panică fiindcă nu știa cum să ordoneze cât mai bine toate cărțile existente în casă și birou, se neliniștete și mai tare. Bărbatul îi spune cu blândețe că tot ce poate face este să regăsească în sufletul ei modul de a categorisi cărțile, mai ales că, de o să citească cât mai multe din ele, acestea îi vor vorbi și o vor alina.






Încredere, Suferință, Incertitudine

   😔 Juliette se pune pe treabă și curând cărțile o absorb, astfel că, atunci când Zaïde îi propune să mai iasă din casă și să meargă cu metroul de la un capăt la celalălt, Juliette acceptă cu inima strânsă. Dar, după ce îndeplinește provocarea, se simte mai încrezătoare, stare care, din păcate, nu este de lungă durată fiindcă află că Soliman a murit în timpul operației pe cord deschis.






Sfaturi, Regăsire, Pasiune

   👩🏻‍🦰 Cea mai bună alternativă în ceea ce a privit-o pe Zaïde a fost să i se ascundă adevărul și să o trimită la mama ei, Firouzeh. Cu ajutorul lui Léonidas, Juliette a aflat adresa femeii și a dus-o acolo pe copilă. Când au ajuns, Juliette a rămas impresionată de frumusețea locului și a căsuței desprinsă parcă din povești. Însă parizianca a început să simtă tot mai tare durerea pricinuită de moartea lui Soliman, iar văduva a încercat să o liniștească, spunându-i că trebuie să asculte vântul, să călătoarească pentru a se reface.

   🚌 Și, tot ca și cum Universul i-a dat din nou o mână de ajutor tinerei să își regăsească liniștea, Juliette descoperă într-o baracă aflată în poiana din împrejurimi un autobuz galben. Cu acordul lui Farouzeh, Juliette se întoarce în Paris, iar autobuzul este și el adus. Și, odată revenită în locul în care a început totul, tânăra se apucă să recondiționeze vehiculul și îl informează pe Léonidas că va începe să călătorească și să împartă cărți. Așadar, alegând o mulțime de cărți, atașându-le pe rafturile special create și adăugând și cele câteva lucruri necesare drumului, plus trei cărți surpriză, Juliette își începe călătoria cu Y.S. (autobuzul ,,Yellow Submarine”), una dintre opriri urmând să fie orășelul Lecce, din sudul Italiei, acolo unde îi va înmâna cartea de bucate în italiană unicului nepot al femeii care citea în metrou.




   🌟 Câteva citate reprezentative:

📚 ,,Îi plăcuse dintotdeauna să miroasă cărțile, să le adulmece, mai ales pe cele cumpărate de ocazie - și cărțile noi aveau arome diferite, în funcție de hârtie și de cleiul folosit” (pg. 23)

🚌 ,,- Cunoașteți principiul cărților călătoare, rosti bărbatul după câteva clipe de tăcere. Un american, Ron Hornbaker a creat ori, mai bine zis, a sistematizat conceptul în 2001. Să transformi lumea toată într-o bibliotecă... Bună idee, nu? Pui o carte într-un loc public, gară, bancă dintr-un scuar, cinematograf, cineva o ia, o citește, apoi, peste câteva zile sau săptămâni, o lasă la rândul lui în altă parte.” (pg. 36)

📚 ,,- [...] fiecare carte este un portret și are cel puțin două chipuri.” (pg. 62)

🚌 ,,Vorbea despre cărți ca despre oameni vii - prieteni vechi, adversari redutabili câteodată, unii remarcându-se ca adolescenți sfidători, iar alții, ca niște doamne în vârstă care coseau pe canava în fața focului.” (pg. 112)

📚 ,,Deși ea nu putea să vadă interiorul cărților - milioanele de fraze, de cuvinte care forfoteau asemenea unor colonii de furnci -, cărțile o vedeau pe ea. Iar ea li se oferea.” (pg. 130)

🚌 ,,- Vântul, rosti ea, vântul... Ieșiti din casă, Juliette, duceți-vă să respirați! Duceți-vă să ascultați! [...] Cărțile și oamenii au nevoie să călătorească.” (pg. 164)

📚 ,,Cum să-i spună că da, ceva de genul ăsta? Că sfârșise prin a crede, nu, prin a dobândi certitudinea că între copertele cărților se ascundeau deopotrivă toate bolile și remediile?” (pg. 178)




   Aceasta a fost așadar povestea scrisă de Christine Féret-Felury! Indiferent dacă sunteți cititori înrăiți sau nu, cartea aceasta este potrivită pentru voi! Vă garantez că o să vă aducă bucurie! Lectură plăcută! ✨

   📚 Cartea a apărut la 📝 Editura Nemira 📝 (anul apariției: 2017; număr pagini: 206; traducător: Mihaela Stan).

duminică, 24 ianuarie 2021

RECENZIE ~ ,,Câteva motive să iubești viața” de Matt Haig

 RECENZIE

,,Câteva motive să iubești viața” de Matt Haig



   O carte de non-ficțiune care îți va rămâne în suflet pentru totdeauna! Am iubit-o este puțin spus; am trăit-o este cea mai bună caracterizare pe care o pot face despre cartea lui Matt Haig. 💛📖
   O mărturisire pură, un curaj extraordinar și o speranță care crește pe zi ce trece sunt doar câteva cuvinte-cheie. Indiferent de tăria de caracter pe care o ai, de sensibilitatea de care dai dovadă ori de indiferența care își face simțită prezența, mai mult sau mai puțin, această poveste: te va face să treci printr-un carusel de emoții, de la cele mai triste (frică, neîncredere), până la cele mai frumoase (motivare, bucurie); îți va demonstra că, dacă nu te oprești din a lupta, totul este posibil; și, cel mai important, te va face să nu uiți că atâta timp cât te înconjori de ceea ce-ți aduce un strop de liniște, iubire și bucurie, momentele mai puțin plăcute vor începe să se diminueze.





Experiențe, Suferință, Supraviețuire

   💔 Matt Haig descrie în această carte experiențele prin care a trecut, la vârsta de 24 de ani, atunci când a început să sufere de depresie și anxietate. Chiar și în prezent mai are unele atacuri de panică și simte o neputință generală, dar le face față mai repede fiindcă are în preajma lui persoane dragi, face ceea ce îi place și caută neîncetat un strop de bucurie și încredere.

   😔 Încă de mic copil se temea pentru orice lucru, nu putea să-și exprime foarte bine emoțiile și, în adolescență, avea probleme cu consumul de alcool și nu avea multă încredere în forțele proprii. Toate acestea adunate au dus la declanșarea anxietății și mai apoi la depresie. Și-a dorit chiar să moară, însă în ultimele momente a conștientizat că familia și iubita, Andrea, vor suferi și mai mult decât el. 





Ajutor, Progres, Schimbare

   👣 Astfel, ajutat în cea mai mare parte de Andrea, cea care i-a fost mereu aproape și care i-a devenit soție, a început încet-încet să depășească momentele dureroase prin care trecea: atacuri de panică, incapacitatea de a vorbi ori de a se deplasa, sentimentul de goliciune sufletească... Nu a fost deloc ușor, era uneori pe punctul de a se lăsa pentru totdeauna pradă emoțiilor negative, dar a progresat pe zi ce trece: într-o zi a putut merge singur afară, în altă zi a putut sta singur în casă pentru câteva ore, ori în altă zi a început să alerge, activitate care îl liniștea.




Redescoperire, Iubire, Viitor

   🌠 Cu trecerea timpului a descoperit și alte activități care îi aduceau bucurie și calm. Printre acestea se numără yoga, scrisul (prin operele sale își exprima metaforic durerea și adăuga metode de a trece peste aceste clipe), exprimarea prin viu grai a ceea ce a trăit, timpul petrecut cu familia (părinții și sora, soția și cei doi copii) ori micile lucruri care ne aduc zâmbetul pe buze (de exemplu răsăritul, muzica, picnicurile). 





Sfaturi, Încurajări, Empatie

   🙌🏻 Concomitent cu relatarea trecutului său, autorul a mai pus accentul și pe date statistice cutremurătoare privind numărul de persoane care, atât obișnuite, cât și cunoscute, suferă anual de depresie; cărțile pe care le-a citit și activitățile pe care le-a întreprins ce l-au ajutat să se simtă mai bine. De asemenea, Matt Haig a mai oferit: sfaturi privind comportamentul și îngrijirea date de persoanele care se află în apropierea celor care suferă de anxietate și/sau depresie; și, cel mai important, încurajări constante sub diverse forme, plus un capitol special numit
,,#motivesăiubeștiviața”, ce ne poate face pe oricare dintre noi, indiferent dacă ne-am mai confruntat sau nu cu trăiri dintre cele mai negative, să ne dăm seama și să nu uităm nicio clipă că există și fericire după ce furtuna a trecut, important fiind să nu încetăm să o căutăm.




   🌟 Câteva citate reprezentative:

💛 ,,Eu chiar cred asta cu adevărat pentru că, într-o anumită măsură, citind și scriind mi-am găsit un fel de salvare din întuneric. [...] Prin urmare, această carte își propune două lucruri: să diminueze stigmatizarea și - poate cea mai idealistă ambiție -, să încerce, și chiar să reușească, să-i convingă pe oameni că priveliștea cea mai frumoasă nu o vezi de la baza muntelui. [...] La capătul tunelului chiar se află o luminiță, indiferent dacă o putem sau nu vedea. Și acolo se află mai multe lucruri bune decât crezi și mai multe finaluri fericite. Uneori, doar uneori, cuvintele pot să elibereze.” (pg. 9)

💛 ,,Nu ești mai puțin bărbat sau mai puțin femeie sau mai puțin om dacă ai depresie [...] Așa că, ce este de făcut? Vorbește. Ascultă. Încurajează dialogul. Încurajează ascultarea.” (pg. 66)

💛 ,,[...] atunci iubirea - în cel mai bun moment al ei - e un mod de a recupera acele părți pierdute din noi înșine.” (pg. 108)

💛 ,,Aveam nevoie de cărți. Nu erau doar un bun de consum în acea perioadă a vieții mele. Erau o substanță adictivă de primă clasă. [...] Se spune că citești fie ca să evadezi, fie ca să te regăsești. Eu nu prea văd diferența. Ne găsim pe noi înșine prin evadare.” (pg. 120)

💛 ,,Se prea poate să fim prinși în propriile noastre minți, dar nu suntem prinși în sens fizic. Și a ne desprinde din locul fizic în care ne aflăm ne poate ajuta să ieșim și din starea noastră psihică nefericită. Mișcarea e antidotul inerției, până la urma urmei. Și ajută. Uneori. Doar uneori.” (pg. 132)

💛 ,,A fi calm a devenit un soi de act revoluționar. A fi fericit cu existența ta neîmbunătățită. A te simți confortabil cu propriul tău sine uman, dezordonat, nu e prielnic pentru afaceri.” (pg. 165)

💛 ,,Îmi doresc viața. Îmi doresc s-o citesc și s-o scriu și s-o simt și s-o trăiesc. Îmi doresc ca, pentru cât de mult timp e posibil în existența asta care ține cât ai clipi, să simt tot ce poate fi simțit.” (pg. 199)

💛 ,,Cu toții contăm, deoarece cu toții suntem vii. Așadar, bunătatea e un mod activ prin care putem vedea și simți că facem parte dintr-un peisaj mai vast. În cele din urmă, cu toții suntem același lucru. Suntem viață. Suntem conștiință. Așa că, simțindu-ne parte din umanitate, în loc să ne simțim entități izolate, ne simțim mai bine.” (pg. 205)




   Iată o mică parte din ceea ce se află între copertele cărții ,,Câteva motive să iubești viața”! O prețuiesc în primul rând pentru onestitatea în forma ei de netăgăduit și mai apoi fiindcă însuși Matt Haig este un exemplu de conștientizare a necesității de a te regăsi și de a supraviețui indiferent de circumstanțele în care te afli.
   Sper că v-a plăcut această minunăție și că veți pătrunde în universul ei! Lectură plăcută! ✨
   P.S.: Care sunt ale tale #motivesăiubeștiviața? 🌠

   📚 Cartea a apărut la 📝 Editura Nemira 📝 (anul apariției: 2018; număr pagini: 240; traducător: Cosmina Moroșan).

vineri, 22 ianuarie 2021

RECENZIE ~ ,,Un an fără tine” de Nina de Pass

 RECENZIE

,,Un an fără tine” de Nina de Pass




   O poveste Young Adult frumoasă, înduioșătoare, plină de speranță și cu accente dramatice, romantice și amuzante! Am adorat fiecare clipă petrecută în compania ei! 💙📖
   Autoarea a reușit să ilustreze într-o manieră plină de profunzime cele mai puternice emoții (vina, teama, acceptarea, resemnarea, iubirea), toate simțite de o tânără de 17 ani, vârstă la care totul este trăit cu intensitate. Evenimentele care au loc ne stârnesc empatie și ne pun față în față cu necesitatea de a ne schimba în mai bine, de a nu mai suferi și de a învăța să ne iertăm.





Traumă, Vină, Schimbare

   👱🏻‍♀️ Cara Cooper, o adolescentă în ultimul an de liceu care locuiește în California, a trecut printr-un moment tragic de Anul Nou: mașina pe care o conducea a fost implicată într-un accident terifiant din care doar ea a scăpat cu viață - șoferul tir-ului care a intrat în ele și Georgina (pe scurt G), cea mai bună prietenă a ei, au murit. De atunci a trecut aproape un an, iar ea nu a putut să se împace cu vina pe care o simte, considerându-se direct răspunzătoare de moartea celei mai bune prietene. Tot de atunci nu a mai fost ea însăși: a fost deprimată și tăcută, s-a îndepărtat de prieteni și a stat în casă în majoritatea timpului. Asta până când mama ei a înscris-o la Școala ,,Speranța” din Elveția, locul despre care se știe că îi ajută pe tineri să depășească momentele dificile prin care au trecut.

   🏫 Odată ajunsă acolo, fără voia ei, Cara a făcut cunoștință cu Berenice (pe scurt Ren) și Fred care i-au arătat împrejurimile și care păreau foarte prietenoși. A aflat că va împărți camera cu Ren, a fost pusă la punct cu regulile școlii și cu orarul și, chiar dacă nu avea multă tragere de inimă, a început să se adapteze. Însă fricile tot nu i-au dispărut, așa că a trebuit să le mențină cât mai adânc în sufletul ei.





Adaptare, Prietenii, Secrete

   👫🏻 Ceea ce a fost însă frumos este reprezentat de începutul prieteniei, cu Ren, și interacțiunii, cu Hector (cel mai bun prieten al lui Ren și Fred). Adolescentul, după o perioadă, a reușit să o facă pe Cara să-și deschidă sufletul și să împărtășească încet încet ceea ce o apăsa, însă aceasta nu a putut să le spună prietenilor ei întregul adevăr decât când era aproape prea târziu. Hector și Ren, ca și ea, aveau suferințele lor pe care le-au ținut deoparte de ceilalți dar care continuau să îi macine: Ren nu putea să le spună părinților ei că este lesbiană iar Hector nu putea să-și înfrunte tatăl așa cum ar fi vrut.





Înfruntare, Comunicare, Iertare

   😔 Și, din păcate, momentele mai puțin frumoase nu au întârziat să apară. Printre ele s-au numărat aversiunea lui Fred față de Cara, accidentul mamei lui Hector, atacurile de panică alei Carei ori întrecerea limitei, la o petrecere, de către Ren. Dar toate au fost până la urmă aplanate, controlate și prin comunicare sinceră și conștientizarea faptului că iertarea, acordarea unei a doua șanse și resemnarea sunt cele mai importante.





Acceptare, Speranță, Viitor

   🏮 Astfel, relațiile de prietenie ale Carei au fost restabilite, iar cea de dragoste dintre ea și Hector are tot potențialul de a fi cât mai longevivă. Și, cum împăcarea și o nouă etapă nu pot fi simțite dacă nu revii în locul în care a început totul, la un an după accident, mai exact în noaptea de Anul Nou, Cara revine în orașul natal. Aflându-se în curtea casei lui G și fiind înconjurată de cei dragi, aprinde un lampion în memoria celei mai bune prietene. Iar în acel moment Cara și-a pus toată încrederea și speranța că a fost iertată și că va putea începe o nouă viață al cărei prim aspect va fi reprezentat de amintirile frumoase.




   🌟 Câteva citate reprezentative:

🌠 ,,Nu mă mai pot preface că sunt cine nu sunt de fapt. Nu când abia îmi mai pot păstra persoana care sunt cu adevărat.” (pg. 53)

🌠 ,, - [...] Lumea reală combină tot felul de iregularități. Nu desconsidera un lucru doar pentru că nu l-ai mai experimentat înainte.” (pg. 92)

🌠 ,,- Vreau să trăiesc fără să trebuiască să mă forțez să duc fiecare zi până la capăt.” (pg. 102)

🌠 ,,Mă uit în jur, la munții care ne înconjoară, la strălucirea estompată a luminilor orașului de peste prăpastie. Liniștea ne învăluie și mă face să cred că nu mai există nimic aici. Nimic în afară de noi.” (pg. 138)

🌠 ,,La urma urmei, e imposibil să fii zdrobit când ești deja sfărâmat într-un milion de bucățele. Cât de rău poate să mai fie?” (pg. 163)

🌠 ,,Pentru că uneori suferința nu înseamnă lacrimi sau plâns în public. Câteodată e furie tacită și goluri pe care cuvintele și sunetele nu le pot exprima.” (pg. 197)

🌠 ,,- [...] Fă în continuare ce faci. Știi mai bine decât oricine că viața este un lucru fragil și trecător - agață-te de unde poți de ea. Trebuie să crezi că lucrurile se vor schimba.” (pg. 217)

🌠 ,,Îmi dau seama că acesta este momentul în care îi pot confirma fără echivoc ce simt față de el. Nu mă gândesc înainte; nu ezit. Îl sărut pur și simplu. Atmosfera din jurul nostru se schimbă imediat și toată distanța dispare complet. Orice altceva devine superficial, irelevant, iar noi suntem cuprinși într-un moment intens. E fiecare sentiment minunat pe care l-am simțit vreodată contopit într-unul singur. E genul acela de sărut pentru care nu există destule culori. Genul acela care zdrobește întreaga lume până ce nu mai existăm decât eu și Hector și cerul nopții.” (pg. 331)

🌠 ,,Mă mai uit pentru ultima dată la lampion, la cuvintele pe care le-am scris pentru G, observând doar ultima propoziție... <<Mi-e dor de tine! Doamne, cât de dor îmi este de tine! Și nu te voi uita niciodată. C x>>” (pg. 348)




   Iată povestea din romanul de debut al autoarei Nina de Pass! Sunt mai mult decât convinsă că v-a plăcut enorm și că în cel mai scurt timp veți pătrunde în universul său! Lectură plăcută! ✨

   📚 Cartea a apărut la 📝 Editura CorinTeens 📝 (anul apariției: 2020; număr pagini: 352; traducător: Pavel Cazacu).

joi, 21 ianuarie 2021

RECENZIE ~ ,,Vânătoarea de vrăjitoare” de Max Seeck

 RECENZIE

,,Vânătoarea de vrăjitoare” de Max Seeck





   Acesta este de departe cel mai bun roman horror și thriller pe care l-am citit până acum (ce-i drept, nu am citit atât de multe, însă știu de pe acum că nu poate fi egalat)! 🖤📖
   Am fost în permanență în alertă, la un moment dat era să scap cartea din mână, aproape toate detaliile legate de săvârșirea crimelor m-au înfricoșat și de prea puțin ori am răsuflat ușurată. Iar acestea sunt doar o parte din stările transmise de acest roman din genul Nordic Noir. Este o alegere perfectă de citit mai ales în anotimpul iarna, când atmosfera de afară se potrivește cel mai bine cu cea din carte: aer rece, vânt puternic, sentimentul de teamă și singurătate.
   Toate personajele sunt atent conturate, dau dovadă de o gamă neașteptat de mare de caracteristici dintre cele mai variate și unele dintre ele sunt atât de imprevizibile, încât nu ai fi ghicit în veci identitatea trădătorilor, manipulatorilor și falșilor prieteni. De departe îi îndrăgesc pe Erne Mikson (anchetatorul care coordonează echipa de detectivi) și pe Jessica Niemi (detectivul principal din cadrul anchetei și totodată personajul care, fără știința și voia sa, este în centrul tuturor crimelor).




Detectiv, Crime, Ritualuri

   🕵🏻‍♀️ Jessica Niemi, pe numele real von Hellsen, este detectiv principal în ancheta desfășurată de poliția din Helsinki după ce, la intervale foarte scurte, se comit crime de neimaginat de terifiante. Modul de operare al criminalilor este extrem de asemănător cu crimele descrise de scriitorul Roger Koponen în cărțile sale, trilogia ,,Vânătoarea de vrăjitoare”, unde femei și bărbați care se presupuneau că sunt vrăjitoare, respectiv eretici, erau uciși în moduri înfricoșătoare (ardere pe rug, înecare ori înjunghiere). Una după alta, începând chiar cu soția autorului, sunt ucise persoane, cu precădere femei, care nu numai că seamănă foarte mult una cu alta, ci mai ales seamănă cu Jessica însăși. Iar în parelel cu investigația, descoperim detalii despre trecutul lui Jessica, mai exact când avea 19 ani și se afla în Veneția.




Anchetă, Implicare, Suferință

   🗡 Astfel, în decurs de aproximativ două zile, Erne Mikson, anchetatorul șef, alături de echipa de detectivi (Jessica, Mikael, Nina și Rasmus) fac tot ce este posibil pentru a da de urma criminalilor, încercând să gândească precum aceștia, analizând ceea ce au aflat și fiind pregătiți când descoperă noi detalii importante. Deși boala de care suferă îl slăbește din ce în ce mai tare, Erne nu lasă acest lucru să-l doboare, ci este în permanență în alertă când detectivii investighează noile circumstanțe ale crimelor.




Adevăr, Mister, Continuare

   😱 Iar, când totul părea că nu va mai avea nicio rezolvare, Jessica descoperă întregul adevăr, care se învârte în jurul cuvintelor ,,pericol”, ,,sectă”, ,,iluminare” și ,,moștenire”. Și, cum, atunci când ceva este prea bine ca să fie adevărat (criminalii sunt prinși), se întâmplă și ceva care lasă loc de interpretări (Jessica aude din nou glasul mamei ei decedate și privește în oglindă)...




   Iată, pe scurt - fiindcă nu am vrut să vă dezvălui totul, altfel cum ați fi simțit pe propria piele toate aceste trăiri?! - primul roman în care am făcut cunoștință cu detectivul Jessica Niemi!
Sper că v-a adus și vouă fiori pe șira spinării! Vă garantez că o să îl citiți pe nerăsuflate! Lectură plăcută! ✨

   📚 Cartea a apărut la 📝 Editura Litera 📝 (anul apariției: 2020; număr pagini: 464; traducător: Dana-Ligia Ilin).

RECENZIE ~ „Mai înalt decât cerul” de Virginie Grimaldi

RECENZIE ~ „Mai înalt decât cerul” de Virginie Grimaldi ~ Despre carte ~ 📚 Editura:  Univers 📚 Traducător: Alina Hlinski 📚 Nr. pagini: 27...