miercuri, 20 ianuarie 2021

RECENZIE ~ ,,Orașul Semilunii” (,,Casa Pământului și a Sângelui” vol. I) de Sarah J. Maas

 RECENZIE

,,Orașul Semilunii” (,,Casa Pământului și a Sângelui” vol. I) de Sarah J. Maas



   Iarăși nu am suficiente cuvinte ca să descriu cât de mult mi-a plăcut o carte! 🖤📖
   Această poveste fantasy - cu accente de romane de comedie, dragoste, thriller și horror - m-a fascinat, m-a șocat, m-a făcut să râd în hohote, m-a făcut să vreau să bat măr pe cineva și la final mi-a adus speranță în suflet! Deși are 924 de pagini, vă garantez că nu se citește cu dificultate, indiferent dacă vă place sau nu genul fantasy! Teme precum prietenia, onestitatea, curajul, teama, suferința, speranța și iubirea sunt perfect evidențiate atât de numeroasele personaje, cât și de interacțiunea dintre ele.
   Bryce Quinlan, protagonista, este personajul meu preferat. Este o tânără pe jumătate Fae, pe jumătate muritoare și lucrează ca secretară la Griffin Antichități. La prima vedere pare că nu îi pasă decât de distracții de toate formele, însă, parcurgând romanul, aflăm că are numeroase caracteristici: este curajoasă (se luptă cu orice vietate că să-i știe pe cei dragi în siguranță); extrem de isteață (dezleagă ițele complicate ale circumstanțelor devastatoare care au provocat numeroase morți și o potențială distrugere a întregii lumi) ; o prietenă adevărată (luptă până la final ca să le facă dreptate celei mai bune prietene, Danikăi Fendyr, metamorful lup și silfei de foc, Lehabah); empatică și iubitoare (își protejează părinții și prietenii și este alături de îngerul căzut Hunt Athalar atunci când acesta se simte cel mai vulnerabil, chiar dorind să se sacrifice ca el să fie liber); amuzantă (îi pune la punct pe toți bărbații, indiferent că îi sunt superiori din multe puncte de vedere) și nu în ultimul rând puternică (nepăsându-i dacă își pierde viața, face Saltul - căpătând puteri depline, inclusiv acces complet la moștenirea ei unică de Fae - și învinge forțele supranaturale care ar fi nimicit Orașul Semilunii).
   Și, acum că v-am prezentat-o pe unica Bryce Quinlan, tot ce mai rămâne de făcut este să îi aflăm povestea, nu?




Oraș, Magie, Reguli

   🌙 Lunathion, sau Orașul Semilunii, aflat în regiunea Valbara, este împărțit în teritorii cărora le corespund câte o poartă și are ca cetățeni atât muritori (lipsiți de putere), cât și metiși (au moștenire și de muritor, și de nemuritor, putând deveni nemuritori cu puteri depline dacă fac Saltul), numeroase ființe supranaturale (Fae, îngeri, silfi, furii, vrăjitoare, lupi, vampiri, tritoni etc. care își pot schimba forma, arătând precum oamenii) și animăluțe obisnuite (cu sau fără puteri). Aflați sub conducerea Guvernatorului înger Micah, se supun și regulilor lui, dar și ale conducătorilor caselor din care fac: Casa Pământului și a Sângelui, Casa Cerului și a Aerului, Casa Apelor și Casa Focului și a Umbrei. Și absolut cu toții le sunt supuși conducătorilor supremi, cei șase Asteri. 




Prietenie, Tragedie, Dreptate

   🧝🏻‍♀️ Bryce Quinlan, o metisă Fae (mama este muritoare și tatăl este însuși Regele Toamnei, conducătorul Fae), lucrează ca secretara Jesibei (o actuală farmazoană din Casa Focului și a Umbrei), proprietară la Grifiin Antichități. Prietena ei cea mai bună, Danika Fendyr, Alfa în Haita Diavolilor, alături de ceilalți din haită, au fost uciși în moduri de neînchipuit, probabil de către kristallos, un demon antic. Și ea rănită grav de kristallos, este salvată în ultimul moment de Hunter Athalar, pe scurt Hunt, supranumit ,,Umbra Nopții”, îngerul căzut devenit sclavul și mercenarul lui Micah, Guvernatorul Orașului Semilunii. Un suspect este prins, muritorul Philip Briggs, cel care este totodată liderul rebelilor din oraș.




Echipă, Căutări, Simpatie

   ⚡ Dar după doi ani acesta este eliberat deoarece s-a dovedit că nu el este ucigașul. Astfel, Micah îi ordonă lui Hunt să facă echipă cu Bryce pentru a-l prinde pe adevăratul făptaș, totul în decurs de o lună, atunci când urma să aibă loc Summit-ul (întrunirea tuturor conducătorilor din tărâmul Midgard, în frunte cu cei șase Asteri). La început, cei doi nu suportau să fie unul în prezența celuilalt, însă pe parcurs și-au dat seama că trebuie să lase deoparte animozitățile, ambii fiind mânați de obiectivele lor: Bryce ar putea să răzbune moartea Haitei Diavolilor, iar Hunt ar putea să-și plătească aproape în totalitate datoria față de Micah, putând fi chiar eliberat din sclavie. 

   🗡 Și, cum nu putea fi totul atât de ușor, au loc și alte crime în oraș, care par să aibă ca și consecință locurile în care cei doi au făcut cercetări, iar Cornul Lunii, cea mai de preț comoară a Fae-lor, continuă, după doi ani, să rămână dispărut. În același timp, cei doi protagoniști ajung să se cunoască mai mult, mărturisindu-și unele din cele mai ascunse secrete, creându-se astfel o relație de prietenie care ajunge să fie un pic mai mult de atât. 




Ajutor, Minciuni, Pedeapsă

   🔥 Ajutați fiind de Ruhn Danaan (fratele lui Bryce, Alesul neamului său, care, alături de puterile sale și prietenii lui, descoperă detalii despre Cornul Lunii și află informații ținute ascunse despre crimele care au avut loc), vrăjidoctoriță (ce se va dovedi a fi Hypaxia, moștenitoarea coroanei vrăjitoarelor și care, vindecându-i rana pe care kristallos i-a produs-o lui Bryce în noaptea morții Danikăi, descoperă modalitatea de a crea un antidot pentru ucigătorul drog synth) și Tharion Ketos (tritonul din Casa Apelor care le confirmă cele mai de temut suspiciuni), Bryce și Hunt ajung aproape de descoperirea adevărului. Însă acesta nu va aduce nimic bun fiindcă s-a dovedit că Hunt știa deja totul și complota pentru cumpărarea drogului, ce ar fi fost singura cale de a reporni rebeliunea sclavilor împotriva conducătorilor. Aflând toate acestea, Bryce își simte inima frântă și nu mai ia în seamă când Hunt, prins de Micah, o imploră să îl ierte.

   💀 Așadar, Hunt revine sub conducerea de temut a Guvernatoarei Sandriel, cea care și-a ucis sora geamană, Shahar, vechea iubire a lui Hunt și conducătoarea rebelilor din războiul de acum mai bine de 200 de ani. Fiind pe cale să plece spre Summit, Bryce își face apariția și o imploră pe Sandriel să renunțe la Hunt, oferindu-i o exorbitantă sumă de bani de aur, amuleta ei străveche și chiar pe ea însăși, dar fără succes. 




Adevăr, Răzbunare, Luptă

   🔮 Și, când credea că totul nu poate fi mai rău de atât, Micah își face apariția la Griffin Antichități. Anticipând pericolul, Bryce îi scrie Jesibei și aceasta, ajutată de unul de prietenii lui Ruhn, a pornit camera secretă din bibliotecă iar tot ce se întâmpla acolo era public în sala unde avea loc Summit-ul. Astfel, toți au fost martori la reliefarea adevărului real: Micah este criminalul, el punând totul la cale (de la furatul Cornului Lunii, la uciderea Danikăi și până la folosirea drogului synth). Iar motivul pentru care se afla acolo era reprezentat de tatuajul lui Bryce, care era de fapt cenușa Cornului Lunii, și care, odată folosit, putea deschide portaluri către alte lumi. După o luptă cruntă, în care silfa de foc Lehabah s-a sacrificat ca Bryce să-l ucidă pe Micah, tânăra moștenitoare a regatului Fae fuge să salveze oamenii deoarece până să moară, Micah a torturat-o și a reușit să deschidă, prin cele șapte porți din oraș, portaluri către Hel, lumea demonilor.




Menire, Victorie, Iubire

   🗯 Astfel, Bryce și mulți alți războinici se luptă cu toate creaturile din Hel, apărând cetățenii care fugeau spre adăposturi. Folosindu-și Prima-Lumină, moștenire directă de la Prima Prințesă Fae, Theia, Bryce reușește să închidă una din porți. În același timp, la Summit, vrăjitoarea Hypaxia îl eliberează pe Hunt de sub sclavie, făcând să-i dispară tatuajul-coroană de pe frunte, moment în care acesta o ucide pe Sandriel. Imediat după aceea se îndreaptă spre Orașul Semilunii și o apară pe Bryce din calea armelor Asterilor, care au fost alertați despre ceea ce se întâmpla acolo. Văzându-l mutilat și aproape fără suflare, Bryce face Saltul, riscând să nu poată reveni căci nu avea o Ancoră; dar, aproape ca de nicăieri, ultima scânteie de viață a Danikăi apare lângă ea și o ajută să revină la viață. Odată orașul salvat, căci Bryce a reușit să distrugă portalurile după ce a revenit din Salt, nemuritoare și cu puteri depline, totul s-a reîntors la normal: o nouă guvernare se întrevede iar Hunt și Bryce, atâta timp cât nu își folosesc puterile acum depline în scopuri negative, pot fi împreună. Așadar, cei doi se pot bucura în sfârșit de iubirea pe care o simt unul pentru celălalt.




   Iată povestea din ,,Orașul Semilunii”! Sunt sigură că v-a fermecat și pe voi și că abia așteptați să o descoperiți! Lectură plăcută! ✨

 

   📚 Cartea a apărut la 📝 Editura Litera 📝 (anul apariției: 2020; număr pagini: 928; traducător: Loredana Voicilă).

marți, 19 ianuarie 2021

RECENZIE ~ ,,O librărie în Berlin” de Françoise Frenkel

 RECENZIE

,,O librărie în Berlin” de Françoise Frenkel




   O altă ficțiune istorică pe care o ador! Acest gen literar este în top 3 preferate, așa că să vă pregătiți pentru că vor mai urma și alte astfel de minunății! 🖤📖
   Revenind, vreau să vă aduc măcar un strop de fericire prin această recenzie întrucât, în această carte este vorba despre o poveste ce are în centru o femeie curajoasă, puternică și dedicată până în ultima clipă meseriei sale dragi, aceea de librar.
   Françoise Frenkel, autoare și totodată narator subiectiv, ne introduce în lumea ei: la început minunată și lipsită de griji (era înconjurată de persoane dragi și făcea ceea ce iubea cel mai mult: să citească și să fie librar); mai apoi la polul opus - plină de suferință și pericol (odată izbucnit Al Doilea Război Mondial, tot ce conta era să fii în siguranță); și la final caracterizată de un licăr de speranță și liniște (cu ultimele puteri, Françoise trece granița și ajunge în Elveția).
   Iar ceea ce este de necrezut îl reprezintă redescoperirea acestei cărți. După 60 de ani de la apariția ei aceasta a fost redescoperită în Franța, iar de atunci a intrat fără doar și poate în toate marile librării, biblioteci și, mai ales, în inimile cititorilor.



Pasiune, Vis, Realitate

   👩🏻 Poloneza Françoise Frenkel a iubit dintotdeauna cărțile, prin urmare a simțit că menirea ei este să fie librar. După ce și-a terminat studiile în Franța și Germania, a legat numeroase prietenii cu oameni importanți din domeniul literaturii și al politicii, și, ajutată fiind de unii dintre ei, a putut deschide o librărie franceză în Berlin.




Bucurie, Frumusețe, Schimbare

   📚 Visul ei înflorea pe zi ce trece pentru că tot mai mulți oameni treceau pragul librăriei cu cărți din diferite domenii, toate în limba franceză. A cunoscut și mai multe personalități în domeniu și nu trecea un minut fără să se bucure că face ceea ce iubește. Din păcate însă, fericirea ei nu a putut să mai continuie din momentul în care a izbucnit Al Doilea Război Mondial.




Război, Suferință, Adăpostire

   ⚔ Din acel moment, viața acesteia s-a schimbat radical. Cu inima grea a trebuit să-și părăsească librăria (fiindcă originile ei evreiești nu erau văzute cu ochi buni în Germania) și să accepte faptul că nu poate afla cum este familia ei, care locuia în Polonia; la fiecare câteva săptămâni a trebuit să caute un alt loc unde să se ascundă (mulți prieteni vechi și noi au ajutat-o, astfel că s-a adăpostit în mai multe orașe din Franța).




Libertate, Speranță, Viitor

   🕊 Și, cum se afla în apropierea Elveției, țară care primea refugiați, a încercat să treacă granița alături de alți câțiva, dar au fost prinși și duși la închisoare. Odată eliberată, a căutat un nou loc unde să fie în siguranță și nu a renunțat la dorința de a ajunge în Elveția. Și, cum ceea ce ne dorim cel mai mult se adeverește până la urmă, Françoise reușește să treacă pe sub gardul care despărțea Franța de Elveția, salvându-se și continuând să caute, cu ajutorul verișorilor pe care îi avea acolo, informații despre situația familiei din Polonia.




   🌟 Câteva citate reprezentative:

📚 ,,N-aș putea spune precis când mi-am descoperit vocația de librar. Când eram mică, puteam petrece ore în șir răsfoind o carte cu poze sau un volum ilustrat. Cadourile mele preferate erau cărțile, pe care le păstram așezate în teancuri înalte pe etajere, de-a lungul camerei mele de fetiță.” (pg. 15)

📚 ,,Așa am învățat să cunosc <<clienții>> cărții. Încercam să le citesc dorințele, să le înțeleg gusturile, concepțiile și tendințele, să le ghicesc motivele de admirație, de entuziasm, de bucurie sau de nemulțumire față de un titlu sau altul.” (pg. 18)

📚 ,,Librăria părea aproape ireală în lumina palidă a dimineții. M-am ridicat să-i spun adio... Am trecut printre rafturi mângâind cu drag cotoarele cărților... m-am aplecat asupra exemplarelor numerotate . De câte ori nu refuzasem, din pur atașament, să mă despart de un titlu sau altul! [...] Dintr-odată, am perceput o melodie extraordinar de delicată ce venea din rafturi, din vitrine, din toate colțurile unde cărțile își duceau viața lor misterioasă. Eram acolo, le ascutam... Era vocea poeților, consolarea lor frățească. Îmi auziseră apelul și se despărțeau, pe limba lor, de biata librăreasă gonită din regatul ei.” (pg. 47-48)

📚 ,,Între timp, fiecare ducea o viață plină de griji și de suferințe, pe care munca sau împlinirea n-o puteau însenina. Fundamentul acestei existențe era așteptarea, pânză pe care o speranță tot mai mică și o dispoziție tot mai proastă brodau împreună arabescuri nostalgice. Din aceste culori sumbre se detașau uneori, în nuanțe mai calde, când o bucurie fugară, când o emoție mai caldă” (pg. 122)

📚 ,,Întunericul s-a lăsat brusc și m-a învelit ca un giulgiu. Tăcerea era tulburată acum doar de zgomote mici, abia perceptibile: frunze și conuri care cădeau din copaci; o pasăre ce mângâia cu aripa o creangă; o insectă care încerca să urce pe un trunchi și tot cădea înapoi. Vântul părea să șușotească prin frunziș. Toate aceste sunete purtau semnificații neliniștitoare pentru mine. Lătratul îndepărtat al unui câine de fermă mi s-a părut o voce prietenoasă.” (pg. 146)

📚 ,,Eram în Elveția! Eram salvată! M-am pus în mișcare, cu sângele șiroindu-mi pe mâini și pe gambe, încercând să-mi aranjez cât de cât hainele sfâșiate. Brusc, zăgazurile s-au rupt. Plângeam... încet, încet, lacrimile rețunute atâta timp au început să mi se scurgă pe obraji... [...] Discret, soldatul elvețian mergea la câțiva metri în fața mea, ducându-mi bocceluța, tristă tovarășă a evadărilor mele, unde înghesuisem tot ce luasem din Franța, în afara unei inimi zdrobite și obosite de moarte...” (pg. 267-268)


   Acesta a fost un capitol din viața lui Françoise Frenkel, relatat de ea însăși.
   Și, cum sunt sigură că v-a plăcut să aflați câteva detalii despre această carte, vă doresc lectură plăcută! O să vă intre în suflet și, peste ani, o să vă aminți de ea cu nostalgie și speranță! 

   📚 Cartea a apărut la 📝 Editura Litera 📝 (anul apariției: 2020; număr pagini: 304; traducător: Andreea Năstase). 

luni, 18 ianuarie 2021

RECENZIE ~ ,,Vraja corbilor” de Margaret Rogerson

 RECENZIE

,,Vraja corbilor” de Margaret Rogerson



   Am savurat la maximum această carte! Special am citit-o mai încet pentru a mă bucura cât mai mult de ea! 🖤📖
   Talentul pur, magia, curajul, teama, neobrăzarea, iubirea și speranța sunt motivele principale ale acestui roman fantasy, care se împletesc într-un mod cu totul surprinzător și creează un univers unic. La tot pasul întâlnim o gamă largă de situații - tensionate, frumoase și pline de amuzament.
   În ceea ce o privește pe protagonistă, tânăra Isobel, cel mai mult mi-a plăcut că: spune tot ce gândește; nu se lasă mai prejos când vine vorba de o confruntare; este curajoasă; și îl iubește pe Rook și pe familia ei (mătușa Emma și surorile gemene March și May) nespus de mult, fiind dornică să facă orice pentru a-i proteja.
   Cât despre Rook, Prințul Toamnei, acesta este o ființă magică ce se poate transforma în corb ori într-o altă făptură, este puternic, galant, prea sincer uneori (zânele nu pot minți) și dispus să-și dea viața pentru a o proteja pe fata pe care o iubește.




Îndeletnicire, Măiestrie, Misiune

   🎨 Isobel este o tânără de 17 ani care spune tot ce gândește, chiar dacă s-ar putea să intre în bucluc pentru asta. Are un Meșteșug înnăscut, și anume acela de a picta, așa că este extrem de apreciată de zâne. Totodată, trebuie mereu să fie respectuoasă cu acestea dacă nu vrea să pățească ceva rău. De-a lungul timpului a pictat multe portrete, mai ales pe cele ale lui Gadfly, protectorul ei. Însă la un moment dat primește o cerere nouă, aceea de a-l picta pe Rook, Prințul Toamnei. Acesta nu a mai fost imortalizat într-un portret de peste sute de ani, așa că Isobel se simte măgulită, dar și puțin temătoare.

   👑 Când Rook ajunge acasă la Isobel, în sătucul Whimsy, sub formă de corb, rămâne fascinat de Meșteșug, dar mai ales de prezența ei, chiar dacă o recunoaște doar în sinea lui. În timpul sesiunilor de pictură, cei doi schimbă câteva cuvinte, și, după ce termină portretul, Rook o roagă pe Isobel să-l pregătească deoarece peste câteva zile va veni o zână să-l ia.




Emoție, Pericol, Aventuri

   😔 La scurt timp după ce tabloul a ajuns în Ținutul Toamnei, Rook o surprinde pe tânără când apare la ușa ei. Acesta este peste măsură de furios, iar Isobel află motivul: fără să vrea, aceasta a pictat în ochii lui tristețe, o emoție specifcă oamenilor, motiv pentru care toate zânele din ținutul lui au iscat o revoltă, al cărui final ar trebui să fie constituit de judecata ei. Contrariată, Isobel îi mărturisește că a surprins în portret exact ceea ce a văzut și simțit și că nu a intenționat să îi provoace necazuri. La început nu îi dă crezare, așa că o ia de acasă și încep lungul drum spre Ținutul Toamnei.

   🔮 În timp ce mergeau, cei doi ajung să se cunoască mai bine, astfel că prințul își dă seama că pictorița i-a spus adevărul, ea neștiind că orice emoție sau chiar mânuirea unui Meșteșug le poate face rău zânelor. Cei doi ajung totodată să țină unul la altul, însă acest lucru încalcă Legea Justă care proclamă foarte clar că o ființă fermecată poate iubi o ființă muritoare doar dacă aceasta din urmă bea din Fântâna Vieții pentru a deveni și ea nemuritoare. În plus, au parte de numeroase peripeții, printre acestea numărându-se fuga din calea Vânătorii, lupa cu un thanedeum și refugierea în Ținutul Primăverii.




Noutate, Mărturisiri, Iubire

   💐 Continuând să se adăpostească din calea Vânătorii, Rook și Isobel ajung pe tărâmul unde, spre surprinderea lui Isobel, domnește Gadfly, protectorul ei și totodată Prințul Primăverii. Acesta îi primește călduros, asigurându-i că pot rămâne cât de mult vor dori. Intrigate, făpturile fermecate încearcă să intre în grațiile tinerei pictorițe, căci nu au mai văzut de secole un muritor în ținutul lor. Și acolo cei doi iau parte la evenimente atât plăcute, cât și opusul. Cel mai frumos dintre acestea a fost reprezentat de măturisirile de iubire pe care cei doi și le fac, iar cel mai neplăcut dintre ele implică plecarea lor de acolo către castelul Regelui Alder deoarece Isobel, odată mărturisindu-și dragostea, în loc să bea din Fântâna Vieții, a distrus-o cu broșa lui Rook, creată de fata pe care acesta a iubit-o cu mulți ani înainte.




Înfruntare, Curaj, Viitor

   🗡 Odată ajunși la curtea regelui, care a fost trezit din eterna lui odihnă, Rook îl provoacă la duel, în urma căruia câștigătorul va deveni noul rege al ținuturilor fermecate. Dar, după ce se luptă cu monștrii, cei doi se fac nevăzuți și ajung foarte repede acasă la Isobel. Acolo, Isobel se aruncă în brațele mătușii Emma, le revede pe March și May, dar imediat după aceea le trimite să se ascundă deoarece Regele Alder venea după ei. Apoi, tânăra știe ce să facă pentru a pune capăt terorii: va picta portretul regelui și îl va înjunghia cu pumnalul din fier pe care Gadlfy i l-a trimis. Astfel, Isobel îl ucide pe rege și, ca și consecință, devine regină. Bucuroasă, îi spune lui Rook că se va căsători cu el iar acesta îi mărturisește încă o dată dragostea, cei doi fiind acum liberi să fie împreună.




   🌟 Câteva citate reprezentative:

🎨 ,,În plus, ce naiba aș face cu inimile bărbaților? În niciun caz n-aș putea prepara o omletă.” (pg. 11)

🎨 ,,Este dificil de explicat ce se întâmplă când iau o bucată de cărbune sau o pensulă. Pot să spun că lumea se schimbă. Văd lucrurile într-un fel când nu lucrez și cu totul altfel când îmi practic Meșteșugul. [...] Mintea și mâinile mele devin posedate. Nu pictez pentru că vreau, pentru că sunt talentată, ci pentru că asta trebuie să fac, pentru asta trăiesc și respir, pentru asta m-am născut.” (pg. 41)

🎨 ,,Când Rook nu era acolo, mă gândeam la el. Pe durata sesiunilor noastre, inima îmi bătea năvalnic, de parcă tocmai aș fi alergat mai bine de un kilometru. [...] M-am gândit că așa trebuie să fie trezirea primăverii. Eram vie într-un fel în care nu mai fusesem niciodată, într-o lume care nu mai părea ștearsă, ci vibra în schimb cu o promisiune care-ți tăia răsuflarea.” (pg. 50)

🎨 ,,Atunci am văzut secretul ascuns adânc în ochii lui. Imposibil, însă era tristețe. Nu doliu efemer al unei zâne, ci o tristețe umană, sumbră și nesfârșită, o prăpastie căscată în sufletul său. Nu era de mirsre că nu reușisem să identific defectul. O astfel de emoție nu aparținea poporului său. Nu putea aparține.” (pg. 52)

🎨 ,,- Un corb pentru un pericol incert. Șase pentru unul iminent. O duzină pentru moarte, dacă nu poate fi evitată. Vraja este pecetluită.” (pg. 56)

🎨 ,,Eram în Ținutul Toamnei. Întunecoasă cum era, pădurea strălucea. [...] Nu aș fi niciodată capabilă să savurez totul - trebuia să prețuiesc fiecare frunză, fiecare bucată de scoarță, fiecare fărâmă de mușchi.” (pg. 79)

🎨 ,,<<Chiar este îndrăgostit de mine>>, m-am gândit. Inima mi-a făcut un salt înainte ca o căprioară speriată. Cât de mult se deosebea o iubire mărturisită cu ochii de una proclamată cu voce tare.” (pg. 170)

🎨 ,,- Ești ca un trandafir viu strecurat printre flori de ceară. Poate că noi ținem o veșnicie, dar tu înflorești mai strălucitor, miroși mai dulce și verși sânge cu țepii tăi.” (pg 240)

🎨 ,,Și nu urma să trăim fericiți până la adânci bătrâneți, pentru că nu cred în astfel de prostii, dar amândoi aveam înaintea noastră o aventură îndelungată și îndrăzneață, și multe lucruri pe care să le așteptăm, în sfârșit, cu nerăbdare.” (pg. 315)




   Priviți prima poveste scrisă de Margaret Rogerson! Cu siguranță v-a vrăjit deja și numaidecât veți da fuguța până la biblioteca personală, librărie ori tastatura laptopului pentru a o avea și citi!
   Vă garantez că o să o iubiți și că, mai presus decât orice, o să vă aducă fericire! Lectură plăcută! ✨

   📚 Cartea a apărut la 📝 Editura Storia Books 📝 (anul apariției: 2020; număr pagini: 320; traducător: Simona Ștefana Stoica).

joi, 14 ianuarie 2021

RECENZIE ~ ,,Războiul lui Hannah” de Jan Eliasberg

 RECENZIE

,,Războiul lui Hannah” de Jan Eliasberg



   Un roman de ficțiune istorică inspirat din povestea celebrei fiziciene Lise Meitner care, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, a contribuit în mod ireproșabil la descoperiri în domeniul radioactivității (fisiunea nucleară).
   Am adorat fiecare clipă dedicată lecturii acestei povești! Paralela dintre realitate și ficțiune a fost aproape imperceptibilă, autoarea modificând doar numele personajelor, creând altele noi și schimbând câteva locuri de desfășurare a acțiunii. În plus, rigurozitatea detaliilor care alcătuiesc atmosfera poveștii, accentul pus pe trăirile personajelor și gama largă de emoții transmise sunt unele dintre cele mai definitorii elemente ale acestei cărți. 🖤📖
   Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost puterea și încrederea treptată a lui Hannah că totul va fi mai bine. A îndurat cu fruntea sus inegalitatea dintre ea și ceilalți colegi de la institut (în Berlinul nazist, ea fiind singura femeie, pe deasupra și de origine evreiască), batjocura (ideea indusă de naziști care vizează caracterul odios al fiecărui evreu) și durerea aproape continuă (provocată de moartea celor dragi ei). Cu toate acestea, își continuă munca în laborator, mai întâi în Berlin alături de Stefan Frei, cel care avea să-i devină dragostea vieții sale, și apoi în New Mexico. Astfel, de pe urma colaborării cu Stefan și mai apoi cu ceilalți colegi din New Mexico, Hannah face descoperiri remarcabile, și totodată periculoase dacă încap pe mâini greșite, în ceea ce privește fisiunea nucleară și crearea unei bombe care ar putea pune capăt tuturor războaielor. 




Vis, Origine, Pericol

   👩🏻 În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Hannah Weiss, doctor la Institutul de Chimie ,,Kaiser Wilhelm” din Berlin, lucrează în domeniul radioactivității. Locuiește cu unchiul și verișoara sa de când mama ei s-a recăsătorit după ce tatăl lui Hannah a murit în timpul Primului Război Mondial. De când era mică a fost pasionată de știință, astfel că s-a dedicat trup și suflet acesteia, ajungând treptat să exceleze și să fac numeroase descoperiri. Din păcate însă, originea ei evreiască a pus-o într-o lumină din ce în ce mai nefastă, astfel că: ajunge să fie îndepărtată de colegii ei (până la punctul în care lucrează într-un mic laborator de la subsolul institutului), munca ei nu este apreciată și recunoscută (numele ei nu apare în nicium document) și greutățile din viața de familie ajung să-și spună cuvântul (fiind evrei și avându-se unii pe ceilalți, fără ajutor din partea altor cunoscuți, se descurcă atât cât pot). 




Încredere, Ajutor, Iubire

   💥 Totuși, printre cunoscuții ei de la serviciu se numără și Stefan Frei, fiul directorului institutului, care începe: să îi observe din ce în ce mai mult potențialul (ajung să contribuie împreună la crearea unei arme care ar putea pune capăt tuturor războaielor, promițându-și unul altuia că nu le-o vor da niciodată naziștilor), să țină la ea foarte mult și să îi promită că o va ajuta oricând are nevoie. Și, cum acest lucru a ajuns să fie inevitabil, Stefan pune la cale plecarea lui Sabine, verișoara lui Hannah, lăsând-o pe mâinile unei celebre actrițe, cu care se știe de mult timp și care și aceasta trebuia să părăsească Germania. După aceea, o ajută și pe Hannah însăși să părăsească teritoriul german, nu înainte de a se refugia pe domeniul familiei lui, la o bună distanță de Berlin, acolo unde trăiesc momente atât frumoase, cât și importante din punct de vedere al descoperirilor științifice.




Suspiciune, Dezvăluiri, Hotărâre

   🏭 Odată ajunsă în New Mexico, mai exact pe teritoriul ocupat de Laboratorul Național din Los Alamos, acolo unde cercetători din toată lumea lucrează în domeniul radioactivității, Hannah își continuă munca și periodic îi trimite cercetările sale lui Stefan, care la rândul său le transformă în idei care nu duc la vreo rezovlare, tocmai pentru a nu oferi naziștilor adevărul. La un moment dat, vine acolo Jack Delaney pentru a investiga, în calitate de anchetator în servicii secrete, câteva situații care nu sunt văzute cu ochi buni de americani. Ia așadar legătura cu superiorii lui Hannah și apoi își îndreaptă exclusiv atenția asupra ei. Descoperă astfel, după mai multe discuții și momente tensionate, întregul adevăr: de la tot ce s-a întâmplat în perioada războiului, cât timp se afla în Germania; de la existența corespondenței cifrate cu Stefan după ce ea a ajuns în New Mexico; și până la momentul de atunci, când ea și colegii ei sunt pe cale să facă experimentul suprem - să detoneze bomba ce urma să fie, fără voia lor, cea care va distruge orașele japoneze Hiroshima și Nagasaki.




Victorie, Regăsire, Viitor

   🏞 La finalul războiului, Jack, pe numele real Jakob Abramson, decide să nu mai ascundă nimic și să înceapă să privească lumea dintr-o perspectivă unde iubirea va exista mere. Iar Hannah, după ce își ia rămas bun de la colegi și de la Jakob, revine în Germania, acolo unde o aștepta Stefan. Cei doi rămân împreună, se reîntorc pe domeniul familiei lui și, în timp ce reamanejau casa (parțial distrusă de Jack și soldații care l-au supus la interogatoriu pe Stefan și ceilalți cercetători care se ascundeau acolo), continuau să se bucure de iubirea și munca lor comună. Totodată, finalul mai dezvăluie un amănunt surprinzător, însă vă las pe voi să-l descoperiți.




   🌟 Câteva citate reprezentative:

⚗ ,,Așa fac eu. De obicei, când mă gândesc la numere, bat darabana cu degetele pe suprafețe tari, mese sau birouri.” (pg. 10)

🧪 ,,Abraham Weiss i-a insuflat fiicei sale gustul pentru certitudinea riguroasă a metodei științifice și pentru înțelepciunea superioară a matematicii. A învățat-o să cânte la pian, să aplice forma, ritmul și cadența, tempoul și sunetele înalte din concertele lui Mozart la unghiurile elegante ale geometriei. A ajuns să se simtă bine într-o lume în care melodiile ajută la rezolvarea problemelor, întrebările au răspuns, iar ipotezele pot fi demonstrate.” (pg. 52)

⚗ ,,- Trebuie întotdeauna să căutăm să vedem partea bună din oameni, Sabine. Dacă permitem urii să ne mistuie, cum vom mai trăi unii cu alții când se va termina totul?” (pg. 62)

🧪 ,,Dar uitase ceva, sau poate asta nu știuse niciodată - cunoașterea și înțelepciunea sunt două lucruri diferite. Înțelepciunea se dezvoltă în cotloanele adânci ale sufletului și este guvernată nu de cap, ci de inimă.” (pg. 63)

⚗ ,,- Nu ne place să recunoaștem că facem ceea ce facen din cauza emoției intense care parcurge un drum familiar, de la o idee vagă la căutarea asiduă la repetare, repetare, repetare compulsivă, până la rezultatul final, un moment crucial care pune stăpânire pe toate gândurile conștiente și pe toată capacitatea lor spirituală - echivalentul mental al unui orgasm fizic. [...]
        - Reversul acestei situații, continuă ea, constă în forța și plăcerea de care ai parte când ești descoperit. Să fii punctul de interes al unui puzzle, până când e rezolvat - acest lucru necesită o stare terifiantă de goliciune interioară, sacrificarea cine știe căror secrete care se ascund sub radarul observației politicoase, renunțarea la acoperirea confortabilă pe care ți-o oferă întunericul. Și acolo se află pericolul.” (pg. 66)


🧪 ,,Hannah ar fi preferat să petreacă orele acestea în laborator, unde știa cine e, ce are de făcut și avea încredere în stilul inalterabil al principiilor științifice.” (pg. 69)

⚗ ,,Munca ei, dacă era menită să dețină vreun sens, trebuia să aibă același scop ca aceea a tatălui ei - și anume, să salveze vieți; ceea ce făcea acum avea potențial. Poate că va avea șansa să fie martoră la sfârșitul tuturor războaielor.” (pg. 83)

🧪 ,,- Iar dumneata nu crezi că dragostea va învinge în fața urii?
       - Cine poate crede că ăsta e un lucru bun? întrebă Hannah, râzând. De-a lungul istoriei s-au comis mai multe atrocități în numele iubirii decât în numele urii. Pe timp de război, domnule Delaney, dragostea e periculoasă. Pe timp de război, atracția devine nestatornică.” (pg. 118)


⚗ ,,- Dacă e atât de al naibii de ușor să schimbi lumea, întrebă el, de ce nu se întâmplă mai des?
       - Pentru că oamenii sunt tot timpul pe fugă, au propriile lor treburi de rezolvat sau pur și simplu nu le pasă îndeajuns...” (pg. 127)


🧪 ,,- [...] <<Un jidan.>> În asta a constat triumful naziștilor - au transformat cuvântul ăsta într-unul dezumanizant. Știi că e o minciună, dar, în cele din urmă, devine parte din tine, ca glonțul acela din umărul tău sau ca numerele tatuate pe o încheietură. Alegi să trăiești disprețuindu-te pe tine însuți pentru că durerea e mai ușor de suportat decât ideea că întreaga ta viață e o trădare față de cei care te iubesc și față de tine însuți.” (pg. 191)

⚗ ,,Legile fizicii sunt finite și inflexibile. Cândva, gândul acesta mă consola. Credeam că înseamnă că pot avea controlul asupra unui rezultat prin calcularea direcției unei reacții în lanț. Încrederea naivă că eram stăpână pe vreo bucată din viața mea a fost o iluzie stupidă și fără sens: după ce începe o reacție în lanț, nu i se pot aduce modificări, nu există cale de scăpare.” (pg. 249)



   Aceasta a fost minunăția scrisă de Jan Eliasberg! Dacă deja iubiți ficțiunea istorică, ori sunteți nerăbdători să descoperiți acest gen literar, ,,Războiul lui Hannah” trebuie să se numere pe lista voastră de lecturi!
   Vă asigur că o veți prețui enorm! Lectură plăcută! ✨

   📚 Cartea a apărut la 📝 Editura Litera 📝 (anul apariției: 2020; număr pagini: 272; traducător: Emanuela Tegla).

RECENZIE ~ ,,O zi de decembrie” de Josie Silver

 RECENZIE

,,O zi de decembrie” de Josie Silver




   Iubesc această carte! Am simțit că fac și eu parte din universul ei, că pot simți ce au simțit cei doi protagoniști, Laurie și Jack, și că, cel mai de seamă, pot învăța de pe urma poveștii lor.
   Acțiunea se petrece în decurs de 10 ani și este presărată cu numeroase momente frumoase, decisive, amuzante, triste și pline de speranță. Când Laurie și Jack s-au văzut pentru prima oară, ea în autobuz și el în stație, a fost dragoste la prima vedere și dorință de a se reîntâlni. Iar când acest lucru s-a întâmplat la un an distanță, Jack era iubitul lui Sarah, cea mai bună prietenă a lui Laurie. Astfel, poveștile lor au trebuit să aștepte pentru a se împleti într-una singură.
   Ce mi-a plăcut cel mai mult la această minunăție a fost faptul că mi-a dat sentimentul că iubirea adevărată nu este un mit, ci se poate trăi alături de persoana respectivă. Trebuie însă ținut cont și de diversele circumstanțe care pot interveni în calea împlinirii acesteia (cum ar fi sacrificiile, compromisurile, luat totul de la zero), dar, dacă dragostea este mai presus de orice, acestea pot fi depășite și acceptate. 💓📖




Întâmplare, Căutare, Neșansă

   🚌 Într-o după-amiază de decembrie, Laurie, o englezoaică de 20 și puțin de ani, obosită de la serviciu, ia autobuzul și se îndreaptă spre apartamentul pe care îl împarte cu cea mai bună prietenă din facultate, Sarah. Oprită în stație, se uită pe fereastră și întâlnește privirea unui tânăr de vârstă cu ea, moment în care simte dragoste la prima vedere. Își zâmbesc, dar niciunul nu face nicio mișcare: Laurie nu coboară din autobuz, iar tânărul dă semn că s-ar urca, dar autobuzul pleacă din stație. De atunci, Laurie și-a propus să-l găsească pe misteriosul băiat.

   🎄 Dorința i se îndeplinește după un an de zile, însă nu este așa cum și-a dorit: ajunge să-l cunoască pe băiat, pe care îl cheamă Jack, la petrecerea organizată cu ocazia Crăciunului, ca fiind nimeni altul decât iubitul prietenei ei, Sarah. Niciunul din ei nu îi spune celuilalt că s-au recunoscut din acea zi din urmă cu un an, căci Jack și-ar fi distrus relația cu Sarah, iar Laurie nu putea concepe ideea de a o răni pe cea mai bună prietenă.




Prietenie, Reușite, Incertitudine

   ⏳ Cei doi ajung să se cunoască puțin, devin prieteni, însă nu dau semne că vor să fie împreună, chiar dacă Jack o sărută, o singură dată, pe Laurie. Cu trecerea anilor, fiecare este preocupat cu serviciul și persoanele dragi lor. Laurie își găsește o nouă slujbă la o revistă cunoscută, călătorește în Thailanda acolo unde îl cunoaște pe Oscar, petrece mai mult timp cu familia ei și ține legătura cu Sarah și Jack. De cealaltă parte, Jack se descurcă foarte bine la postul de radio unde lucrează, însă simte, chiar dacă își dă seama mai târziu, că nu mai ține atât de mult la Sarah, mai ales și după ce este implicat într-un accident grav.




Noutate, Destrămare, Uniune

   💔 Chiar dacă își revine, Jack nu se simte în apele sale fiindcă și-a pierdut postul odată cu accidentul, se distanțează și mai mult față de Sarah și nu are o comunicare eficientă nici cu Laurie, din cauză că iubitul acesteia este Oscar, tânărul bancher pe care Laurie l-a cunoscut în Thailanda. Și, în mod inevitabil, au loc două evenimente: Laurie acceptă în final, doar puțin cu inima strânsă, cererea în căsătorie a lui Oscar; iar Sarah și Jack se despart și acceptă să rămână prieteni, aceasta din urmă mărturisindu-i că începuse să țină la Luke, cel care a fost martor la accidentul lui Jack, găsindu-i acestuia telefonul și înștiințând-o.




Începuturi, Suferință, Speranță

   💥 Astfel, Sarah și Luke decid să dea o șansă relației lor care evoluează minunat; Jack are o nouă iubită; iar Laurie se simte fericită alături de Oscar. Totul părea să fie foarte frumos, cei trei rămânând prieteni, dar universul a decis parcă să îi mai pună la niște încercări. Înainte de ceremonia religioasă, Laurie îi mărturisește lui Sarah că Jack era băiatul de care s-a îndrăgostit în stația de autobuz, iar aceasta simțindu-se trădată, nu a mai luat legătura cu Laurie decât după un an, atunci când s-au împăcat și Laurie a felicitat-o cu lacrimi în ochi după ce aceasta i-a spus că se mută cu Luke în Australia, țara lui natală. Laurie este bulversată de moartea tatălui ei și, ca și cum nu putea să fie mai rău de atât, divorțează de Oscar fiindcă nu se poate muta în Belgia, acolo unde el urma să rămână definitiv cu serviciul. Iar Jack se desparte de iubita lui, Amanda, deoarece știa că nu o iubește atât de mult încât să o ceară în căsătorie.




Regăsire, Iubire, Viitor

   💑 Dar, cum poveștile de dragoste au un final fericit, Laurie îi face o surpriză lui Jack și vine în Edinburgh, acolo unde el lucra la radio. Fiind așadar unul lângă celălalt, se simt împăcați și din ce în ce mai bucuroși că povestea lor de dragoste, aparent la prima vedere, poate acum să înflorească, mai ales că nimeni și nimic nu mai este împotriva lor.



   Iată minunăția scrisă de Josie Silver, ,,O zi de decembrie”! Sper să vă aducă și vouă fericire și, mai ales, să vă umple inimile de iubire!
Lectură plăcută! ✨

   📚 Cartea a apărut la 📝 Editura Nemira 📝 (anul apariției: 2018; număr pagini: 424; traducător: Lidia Dumitru).

RECENZIE ~ „Mai înalt decât cerul” de Virginie Grimaldi

RECENZIE ~ „Mai înalt decât cerul” de Virginie Grimaldi ~ Despre carte ~ 📚 Editura:  Univers 📚 Traducător: Alina Hlinski 📚 Nr. pagini: 27...