RECENZIE ~ „Vreau să-ți mănânc pancreasul” de Yoru Sumino

 RECENZIE ~ „Vreau să-ți mănânc pancreasul” de Yoru Sumino

~ Despre carte ~

📚  Editura: Alice Books

📚  Traducător: Iolanda Prodan

📚  Nr. pagini: 320

📚  Statut: Carte de sine stătătoare

📚  Vârsta: 14+

📚Gen literar: Fiction, Coming-of-age, Drama, Contemporary Japanese Literature

📚  Rating: 5/5⭐

~ Recenzie ~

🌸 Ce au în comun un băiat introvertit, foarte tăcut și ai cărui companioni sunt personajele din cărți, și o fată extrovertită, înconjurată de prieteni și a cărei bună dispoziție pare să fie nesfârșită? Aparent, nimic. Dar dacă pui la socoteală un jurnal secret și atracția inevitabilă dintre doi magneți cu poluri opuse, obții o legătură neașteptat de unică.

📖 Haruki Shiga și Sakura Yamauchi sunt colegi de clasă la liceu. Nu și-au vorbit niciodată până ce, aflat la spital pentru un control, Haruki a găsit un jurnal intitulat „Trăind cu boala”. Răsfoindu-l, află că Sakura, colega lui mereu veselă, suferă de o boală incurabilă la pancreas. Fapt confirmat de însăși Sakura, care l-a rugat să nu dezvăluie absolut nimănui cele aflate.

🌸 Iar din acest punct se creează o prietenie strânsă între ei. Reticent și obișnuit să vorbească doar dacă era nevoie, Haruki este copleșit de entuziasmul și dorința colegei sale de a experimenta cât mai multe lucruri, căci, așa cum ea a spus, curând va pleca într-o lume mai bună și vrea să trăiască la maximum până atunci.

📖 Astfel că, în decursul a câteva luni, cei doi colegi vor avea parte de numeroase întâmplări care ne vor aduce zâmbetul pe buze și lacrimi în ochi de atâta râs. Însă tocmai faptul că sfârșitul poveștii lor e inevitabil (sfârșit care este unul mult prea șocant, dur și rapid), face ca totul să fie, paradoxal, și mai minunat, neprețuit și vital pentru dezvoltarea lor.

🌸 Iar dacă ar fi să-i întâlnesc pe cei doi cutreierând străduțele din Japonia: lui Haruki i-aș mulțumi deoarece a primit în viața lui prietenia, comunicarea și exprimarea emoțiilor cu brațele treptat deschise și mai larg; și Sakurei, pe lângă faptul că aș vrea să-i mănânc pancreasul, i-aș mulțumi fiindcă ne-a arătăt importanța optimismului, a bucuriei debordante și a îndemnului de a atinge necunoscutul, oricând și oriunde.

RECENZIE ~ „Gara Ueno, ieșirea spre parc” de Yu Miri

 RECENZIE ~ „Gara Ueno, ieșirea spre parc” de Yu Miri

~ Despre carte ~

📚   Editura: Alice Books

📚   Traducător: Iolanda Prodan

📚   Nr. pagini: 208

📚   Statut: Carte de sine stătătoare

📚   Vârsta: 14+

📚Gen literar: Urban Fiction, Contemporary Japanese Literature

📚   Rating: 5/5⭐

~ Recenzie ~

🚞 Cartea scrisă de Yu Miri, „Gara Ueno, ieșirea spre parc”, transmite multe trăiri: de la tristețe, neputință, pierderea oricărei speranțe şi până la dorința de schimbare a propriului destin. Sunt sigură că oricine va citi această poveste va empatiza cu personajul principal şi va dori să-l îmbrățişeze strâns.

🎌 Kazu, protagonistul, un bărbat trecut de 50 de ani, a dus o viață simplă şi a muncit din greu să-şi întrețină familia. Poate de aceea, fiindcă a pus pe primul loc munca asiduă, a pierdut din vedere un aspect vital - conexiunea umană.

🚞  Căci, a fi un simplu observator al vieții celorlați, a auzi în treacăt despre ce vorbesc, nu este acelaşi lucru cu a crea legături cu cineva şi a fi parte dintr-o comunitate. Aşa se face că, singur printre străini, a trecut printr-o serie de tragedii cum rar este dat unui om să trăiască: de la trecerea în neființă a unora din membrii familiei, la pierderea locurilor de muncă şi necesitatea de a căuta altele, la a ajunge să trăiască cu oamenii străzii şi până la inevitabila clipă când el însuşi s-a dus.

🎌 Însă ce este cel mai trist: deși aspecte din viața lui semănau, printr-o coincidență, cu cele ale familiei imperiale, acest lucru nu a făcut decât să accentueze contrastul uriaş dintre el şi împăratul Japoniei. Poate că şi din această cauză, la care se adaugă şi celelalte suferințe, sufletul său nu s-a putut odihni, ci a rămas ancorat în parcul de lângă gara Ueno.

🚞 Ceea ce avem de învățat din povestea lui Kazu, care, din păcate, se aseamănă și cu viețile altora: să nu neglijăm niciodată necesitatea comuniunii; să muncim până la un punct, după care să ne axăm pe ce ne aduce linişte. Şi, cel mai important, să facem doar ce ne stă în putință pentru a schimba ceva, deoarece în viață, precum cireşii, vom fi supuşi atât căderii, cât şi renaşterii.

RECENZIE ~ „Pastă de fasole dulce” de Durian Sukegawa

 RECENZIE ~ „Pastă de fasole dulce” de Durian Sukegawa

~ Despre carte ~

📚  Editura: Alice Books

📚  Traducător: Iolanda Prodan

📚  Nr. pagini: 240

📚  Statut: Carte de sine stătătoare

📚  Vârsta: 14+

📚Gen literar: Literary Fiction, Contemporary Japanese Literature

📚  Rating: 5/5⭐

~ Recenzie ~

🫘 În povestea scrisă de Durian Sukegawa întâlnim o varietate largă de personaje, fiecare cu experiențe de viață diferite. La prima vedere, nu par să poată creea conexiuni, dar, precum cireșii care renasc în fiecare primăvară, așa și acestea vor reuși să se (re)găsească.

🌸 Sentaro, un patiser ce are 40 de ani, lucrează în prăvălia Doraharu din Tokyo, acolo unde prepară desertul tradițional japonez dorayaki, un fel de clătite cu bine cunoscuta pastă de fasole dulce. Însă își dorește să renunțe la postul său, simțind că nu îi aduce nicio împlinire.

🫘 Tokue Yoshii, o bătrână în vârstă de 70 și ceva de ani, care în tinerețe a suferit de o boală cruntă de pe urma cărora a rămas cu mici schele, a pregătit de când se știe pastă de fasole dulce. Și nu mare îi este mirarea când descoperă prăvălia Doraharu.

🌸Wakana, în vârstă de 14 ani, este o elevă de gimnaziu introvertită. Nu are mulți prieteni, situația de acasă este precară, dar îl are alături pe Marvy, canarul ei galben, care îi mai îndulcește zilele. Plus că, atunci când o întâlnește pe doamna Tokue la prăvălie, pare că starea ei de spirit se îmbunătățește.

🫘 Deși sunt multe aspecte care îi diferențiază, ceea ce îi aduce împreună este chiar desertul dorayaki. Cu multă răbdare și apoi dăruire, între ei se creează o legătură neașteptată, strânsă și atât de necesară. Astfel, trăiri precum trauma cauzată de discriminare, suferința și ideea de eșec continuu se estompează, lăsând loc prieteniei, comuniunii sufletești și umanității.

🌸 Doar scriitorii japonezi știu exact cum să creeze povești relativ scurte, dar pline de învățăminte ce îți vor rămâne în suflet pentru totdeauna. Legătura dintre protagoniști + întâmplările care îi schimbă în mai bine + îndemnurile „nu renunța la visul tău și muncește mult să îl atingi” & „ai speranța că în viitor o să fie mai bine” = o operă neprețuită!

RECENZIE ~ „10 Dance” (vol. 7), scris și ilustrat de Satoh Inoue

 RECENZIE ~ „10 Dance” (vol. 7), scris și ilustrat de Satoh Inoue

~ Despre carte ~

📚 Editura: Kodansha

📚 Achiziționare: Manga Cărturești

📚 Nr. pagini: 192

📚 Statut: Volumul 7 din seria „10 Dance”

📚 Vârsta: 18+

📚Gen literar: Manga, Sports, Romance, Seinen, Yaoi (BL), LGBT+

📚 Rating: 5/5⭐

~ Recenzie ~

👬🏻 Dinamica fluctuantă dintre Sugiki - dansatorul specializat în dansuri de salon - și Suzuki - dansatorul specializat în dansuri latino - începe să capete mai mult sens odată cu a șaptea parte din seria manga „10 Dance”, scrisă și ilustrată cu măiestrie de Satoh Inoue.

💔 Am ajuns să mă conving, odată ce am terminat de citit acest volum, că separarea dintre protagoniști a fost necesară, însă doar într-o măsură. Pe lângă repetițiile alături de antrenorii cei noi, Sugiki și Suzuki au pus accentul și pe trăirile personale. Sugiki a luat parte, cu sau fără voia lui, la diferite evenimente extravagante organizate de miliardarul Max Mauldaur, iar Suzuki a creat o legătură neașteptată cu Norman.

👬🏻  În același timp, Gabriel și Ernest - noul antrenor de dansuri latino, respectiv vechiul prieten ai lui Sugiki - încearcă să înțeleagă transformarea spectaculoasă a dansatorului cubanez pe ringul de dans. Cum reușeste ca, doar prin dansul lui, să îi hipnotizeze parcă pe toți cei din jur?

💔 Dar acțiunea nu se termină aici: are loc un important campionat - a 39-a ediție a "Japan International Dance Championships". Acesta este inevitabil un prilej pentru ca Sugiki și Suzuki nu numai să dea tot ce au mai bun pentru a ieși învingători, dar să se și reîntâlnească după atâta timp de la separarea lor.

👬🏻Nu pot exprima în cuvinte cât de uimită, bucuroasă dar și aproape lipsită de speranță am fost pe durata lecturii! Se observă evoluția protagoniștilor și adaptarea lor, uneori reușită, alteori stângace, la noile evenimente care au loc în viețile lor. Iar acum număr zilele până când va apărea următoarea carte din serie, ce promite că va aduce în prim-plan momente și mai frumoase între Sugiki și Suzuki.

RECENZIE ~ „10 Dance” (vol. 6), scris și ilustrat de Satoh Inoue

 RECENZIE ~ „10 Dance” (vol. 6), scris și ilustrat de Satoh Inoue

~ Despre carte ~

📚 Editura: Kodansha

📚 Achiziționare: Manga Cărturești

📚 Nr. pagini: 192

📚 Statut: Volumul 6 din seria „10 Dance”

📚 Vârsta: 18+

📚Gen literar: Manga, Sports, Romance, Seinen, Yaoi (BL), LGBT+

📚 Rating: 5/5⭐

~ Recenzie ~

😮 Și acest volum, al șaselea, al seriei manga „10 Dance” începe într-un mare stil prin apariția unui personaj cu adevărat excentric: Max Mauldaur, unul din membrii celei mai bogate familii din SUA. În calitate de sponsor, acesta le va asigura lui Suzuki și partenerei sale de dans tot ce vor avea nevoie în viitoarele competiții, de la costumații noi, promovare și până la asistent personal.

🎶 Deși reticent la început, Suzuki acceptă toate aceste noi oportunități, mai ales când află că cel care a ticluit tot a fost nimeni altul decât Sugiki. Ajutat desigur și de foști colegi de dans, renumiți în întreaga lume, Sugiki și-a dorit că perechea de dansatori latino să își câștige prestanța cuvenită, lucru care va fi de luat în calcul și pe durata competiției "10 Dance".

😮 Revenind acum asupra protagoniștilor, după cele petrecute la finalul volumui anterior, se resimte o distanțare. Conexiunea pe care și-au creat-o în timpul dansului este acum ca o lampă care pâlpâie, dar sunt convinsă că la un moment dat vor fi cu adevărat siguri de sentimentele pe care și le poartă unul altuia.

🎶   Oo, ca să nu mai spun că iarăși am fost uimită în timp ce citeam ultimul capitol: apropierea competiției "10 Dance" a fost un prilej pentru ca atât Sugiki, cât și Suzuki, să își finalizeze antrenamentele cu alți doi dansatori specializați în dansuri latino - Gabriel Wilkins, respectiv dansuri de salon - Norman Owen.

😮  Și mă întreb dacă într-adevăr această decizie a fost una bună?! Sugiki și Suzuki vor fi rivali în marea competiție, ca să nu mai spunem că relația lor a devenit de acum aproape inexistentă. Sunt extrem de curioasă cu privire la ce se va petrece în continuare!