RECENZIE ~ „Gara Ueno, ieșirea spre parc” de Yu Miri

 RECENZIE ~ „Gara Ueno, ieșirea spre parc” de Yu Miri

~ Despre carte ~

📚   Editura: Alice Books

📚   Traducător: Iolanda Prodan

📚   Nr. pagini: 208

📚   Statut: Carte de sine stătătoare

📚   Vârsta: 14+

📚Gen literar: Urban Fiction, Contemporary Japanese Literature

📚   Rating: 5/5⭐

~ Recenzie ~

🚞 Cartea scrisă de Yu Miri, „Gara Ueno, ieșirea spre parc”, transmite multe trăiri: de la tristețe, neputință, pierderea oricărei speranțe şi până la dorința de schimbare a propriului destin. Sunt sigură că oricine va citi această poveste va empatiza cu personajul principal şi va dori să-l îmbrățişeze strâns.

🎌 Kazu, protagonistul, un bărbat trecut de 50 de ani, a dus o viață simplă şi a muncit din greu să-şi întrețină familia. Poate de aceea, fiindcă a pus pe primul loc munca asiduă, a pierdut din vedere un aspect vital - conexiunea umană.

🚞  Căci, a fi un simplu observator al vieții celorlați, a auzi în treacăt despre ce vorbesc, nu este acelaşi lucru cu a crea legături cu cineva şi a fi parte dintr-o comunitate. Aşa se face că, singur printre străini, a trecut printr-o serie de tragedii cum rar este dat unui om să trăiască: de la trecerea în neființă a unora din membrii familiei, la pierderea locurilor de muncă şi necesitatea de a căuta altele, la a ajunge să trăiască cu oamenii străzii şi până la inevitabila clipă când el însuşi s-a dus.

🎌 Însă ce este cel mai trist: deși aspecte din viața lui semănau, printr-o coincidență, cu cele ale familiei imperiale, acest lucru nu a făcut decât să accentueze contrastul uriaş dintre el şi împăratul Japoniei. Poate că şi din această cauză, la care se adaugă şi celelalte suferințe, sufletul său nu s-a putut odihni, ci a rămas ancorat în parcul de lângă gara Ueno.

🚞 Ceea ce avem de învățat din povestea lui Kazu, care, din păcate, se aseamănă și cu viețile altora: să nu neglijăm niciodată necesitatea comuniunii; să muncim până la un punct, după care să ne axăm pe ce ne aduce linişte. Şi, cel mai important, să facem doar ce ne stă în putință pentru a schimba ceva, deoarece în viață, precum cireşii, vom fi supuşi atât căderii, cât şi renaşterii.