RECENZIE ~ „Povești spuse pe limba apei” de Ava Reid

 RECENZIE ~ „Povești spuse pe limba apei” de Ava Reid

~ Despre carte ~

📚 Editura: Trei

🎧 Lectura: Voxa ~ Audiobook

📚 Traducător: Elena Marcu

🎧 Narator: Marcela Motoc

📚 Nr. pagini: 408

🎧 Statut: Standalone/Vol. 1

📚 Vârsta: 14+

🎧 Gen literar: Young Adult, Fantasy

📚 Rating: 5/5⭐

~ Recenzie ~

🎧 Prima mea experiență cu lectura audiobook a trebuit să fie plină de magie și mister, astfel că „Povești spuse pe limba apei” a fost alegerea perfectă.

📜În acest roman, Ava Reid a îmbinat perfect caracteristicile cărților Dark Academia cu suspansul ce amintește de un roman Thriller , totul având loc într-o atmosferă Dark Fantasy .

🏰Effy Sayre și Preston Héloury, studenți la Arhitectură, respectiv Literatură, în cadrul prestigioasei Universități Ilyriane ajung să lucreze împreună la un proiect grandios: restaurarea conacului regretatului și iubitului scriitor Emrys Myrddin.

🌊 Însă curând, planurile celor doi studenți rivali se vor schimba, așa cum și marea pare 

să înghită tot mai repede conacul și tot ce e în jur. Descoperirea unor secrete adânc îngropate (scrisori către și fotografii cu o tânără fată; misterul ce îl înconjoară pe fiul scriitorului, 

Ianto, ori senzația că o prezență magică le urmărește fiecare mișcare), ce tânjesc să iasă la suprafață, nu doar că îi pun în pericol pe Effy și Preston, dar îi aduc tot mai aproape unul de altul.

🔮 Dar, pentru ca adevărul despre tot ce a însemnat opera literară a lui Myrddin să triumfe, ei vor fi nevoiți să creadă în ceea ce părea imposibil. Precum Angharad, protagonista din romanul omonim al lui Myrddin, cei doi studenți trebuie să-și înfrunte nu doar propriile temeri, ci și pe Regele Zânelor, până nu demult doar un mit. Și, dacă nu-și vor găsi curajul, trecutul, la fel ca marea în timpul furtunii, va continua să aducă și mai multe distrugeri.

🧜🏻‍♀️ Vă recomand tuturor să vă aventurați în această poveste, sunt sigură că veți fi la fel de fascinați ca și când ați auzi cântecul unei sirene.

RECENZIE ~ „Iarbă” de Keum Suk Gendry-Kim

 RECENZIE ~ „Iarbă” de Keum Suk Gendry-Kim

~ Despre carte ~

📚   Editura: Alice Books

📚   Traducător: Iolanda Prodan

📚   Nr. pagini: 480

📚   Statut: Carte de sine stătătoare

📚   Vârsta: 16+

📚Gen literar: Graphic, Biography, Drama, Contemporary South Koreean Literature

📚   Rating: 5/5⭐

~ Recenzie ~

🇰🇷În romanul grafic „Iarbă” luăm parte la o relatare de tip interviu a lui Lee Ok-sun, o bătrână de origine sud-coreeană care, atunci când era adolescentă, a căzut victimă a sclaviei sexuale pentru Armata Imperială japoneză în Al Doilea Război Mondial.

🌿 Toate momentele prin care bătrăna a trecut au fost marcate de durere fără margini, șoc peste care cu greu poți trece, incapacitate acută de a se salva, dor uriaș de familie și viața de dinainte, dar și prezența abia simțită a speranței că într-o zi va fi liberă din nou.

🇰🇷 Și, poate așa cum ea însăși a mărturisit, dacă familia nu o dădea spre adopție proprietarilor unei prăvălii de tăiței, viața ei nu ar fi luat o turnură atât de îngrozitoare. Însă așa a fost să fie, iar evenimentele prin care a trecut - muncă silnică, înjosire, pedepse fizice și în final statutul de „femeie de consolare” pentru soldații japonezi -, nu doar că i-au sfâșiat sufletul, dar au și încărcat-o de dorința și convingerea de a-și face auzită povestea.

🌿Întrucât în momentul prezent din carte, în Coreea de Sud se reîntorseseră cele câteva supraviețuitoare ale ororilor comise în război cu unicul scop de a-și face vocile auzite și a cere Japoniei recunoașterea publică a răului comis.

🇰🇷 Și Ok-sun a făcut poate un efort uriaș de a reveni în țara natală tocmai de China, acolo unde își găsise într-un final liniștea alături de mica familie pe care a creat-o la finalul războiului. Însă mai important pentru ea a fost să fie ascultată, înțeleasă și acceptată, căci imediat după război, dar până și în prezent, majoritatea oamenilor nu doar că le blama pe „femeile de consolare”, dar le și ostraciza din comunitate.

🌿 În final, ce avem de învățat din această poveste: să nu mai repetăm nimic rău din trecut și să arătăm empatie tuturor suferinzilor de pe urma oricărui conflict, fiindcă viața nu este dreaptă, dar dacă o înfruntăm la un moment dat vom ieși învingători.

RECENZIE ~ „Vreau să-ți mănânc pancreasul” de Yoru Sumino

 RECENZIE ~ „Vreau să-ți mănânc pancreasul” de Yoru Sumino

~ Despre carte ~

📚  Editura: Alice Books

📚  Traducător: Iolanda Prodan

📚  Nr. pagini: 320

📚  Statut: Carte de sine stătătoare

📚  Vârsta: 14+

📚Gen literar: Fiction, Coming-of-age, Drama, Contemporary Japanese Literature

📚  Rating: 5/5⭐

~ Recenzie ~

🌸 Ce au în comun un băiat introvertit, foarte tăcut și ai cărui companioni sunt personajele din cărți, și o fată extrovertită, înconjurată de prieteni și a cărei bună dispoziție pare să fie nesfârșită? Aparent, nimic. Dar dacă pui la socoteală un jurnal secret și atracția inevitabilă dintre doi magneți cu poluri opuse, obții o legătură neașteptat de unică.

📖 Haruki Shiga și Sakura Yamauchi sunt colegi de clasă la liceu. Nu și-au vorbit niciodată până ce, aflat la spital pentru un control, Haruki a găsit un jurnal intitulat „Trăind cu boala”. Răsfoindu-l, află că Sakura, colega lui mereu veselă, suferă de o boală incurabilă la pancreas. Fapt confirmat de însăși Sakura, care l-a rugat să nu dezvăluie absolut nimănui cele aflate.

🌸 Iar din acest punct se creează o prietenie strânsă între ei. Reticent și obișnuit să vorbească doar dacă era nevoie, Haruki este copleșit de entuziasmul și dorința colegei sale de a experimenta cât mai multe lucruri, căci, așa cum ea a spus, curând va pleca într-o lume mai bună și vrea să trăiască la maximum până atunci.

📖 Astfel că, în decursul a câteva luni, cei doi colegi vor avea parte de numeroase întâmplări care ne vor aduce zâmbetul pe buze și lacrimi în ochi de atâta râs. Însă tocmai faptul că sfârșitul poveștii lor e inevitabil (sfârșit care este unul mult prea șocant, dur și rapid), face ca totul să fie, paradoxal, și mai minunat, neprețuit și vital pentru dezvoltarea lor.

🌸 Iar dacă ar fi să-i întâlnesc pe cei doi cutreierând străduțele din Japonia: lui Haruki i-aș mulțumi deoarece a primit în viața lui prietenia, comunicarea și exprimarea emoțiilor cu brațele treptat deschise și mai larg; și Sakurei, pe lângă faptul că aș vrea să-i mănânc pancreasul, i-aș mulțumi fiindcă ne-a arătăt importanța optimismului, a bucuriei debordante și a îndemnului de a atinge necunoscutul, oricând și oriunde.

RECENZIE ~ „Gara Ueno, ieșirea spre parc” de Yu Miri

 RECENZIE ~ „Gara Ueno, ieșirea spre parc” de Yu Miri

~ Despre carte ~

📚   Editura: Alice Books

📚   Traducător: Iolanda Prodan

📚   Nr. pagini: 208

📚   Statut: Carte de sine stătătoare

📚   Vârsta: 14+

📚Gen literar: Urban Fiction, Contemporary Japanese Literature

📚   Rating: 5/5⭐

~ Recenzie ~

🚞 Cartea scrisă de Yu Miri, „Gara Ueno, ieșirea spre parc”, transmite multe trăiri: de la tristețe, neputință, pierderea oricărei speranțe şi până la dorința de schimbare a propriului destin. Sunt sigură că oricine va citi această poveste va empatiza cu personajul principal şi va dori să-l îmbrățişeze strâns.

🎌 Kazu, protagonistul, un bărbat trecut de 50 de ani, a dus o viață simplă şi a muncit din greu să-şi întrețină familia. Poate de aceea, fiindcă a pus pe primul loc munca asiduă, a pierdut din vedere un aspect vital - conexiunea umană.

🚞  Căci, a fi un simplu observator al vieții celorlați, a auzi în treacăt despre ce vorbesc, nu este acelaşi lucru cu a crea legături cu cineva şi a fi parte dintr-o comunitate. Aşa se face că, singur printre străini, a trecut printr-o serie de tragedii cum rar este dat unui om să trăiască: de la trecerea în neființă a unora din membrii familiei, la pierderea locurilor de muncă şi necesitatea de a căuta altele, la a ajunge să trăiască cu oamenii străzii şi până la inevitabila clipă când el însuşi s-a dus.

🎌 Însă ce este cel mai trist: deși aspecte din viața lui semănau, printr-o coincidență, cu cele ale familiei imperiale, acest lucru nu a făcut decât să accentueze contrastul uriaş dintre el şi împăratul Japoniei. Poate că şi din această cauză, la care se adaugă şi celelalte suferințe, sufletul său nu s-a putut odihni, ci a rămas ancorat în parcul de lângă gara Ueno.

🚞 Ceea ce avem de învățat din povestea lui Kazu, care, din păcate, se aseamănă și cu viețile altora: să nu neglijăm niciodată necesitatea comuniunii; să muncim până la un punct, după care să ne axăm pe ce ne aduce linişte. Şi, cel mai important, să facem doar ce ne stă în putință pentru a schimba ceva, deoarece în viață, precum cireşii, vom fi supuşi atât căderii, cât şi renaşterii.

RECENZIE ~ „Pastă de fasole dulce” de Durian Sukegawa

 RECENZIE ~ „Pastă de fasole dulce” de Durian Sukegawa

~ Despre carte ~

📚  Editura: Alice Books

📚  Traducător: Iolanda Prodan

📚  Nr. pagini: 240

📚  Statut: Carte de sine stătătoare

📚  Vârsta: 14+

📚Gen literar: Literary Fiction, Contemporary Japanese Literature

📚  Rating: 5/5⭐

~ Recenzie ~

🫘 În povestea scrisă de Durian Sukegawa întâlnim o varietate largă de personaje, fiecare cu experiențe de viață diferite. La prima vedere, nu par să poată creea conexiuni, dar, precum cireșii care renasc în fiecare primăvară, așa și acestea vor reuși să se (re)găsească.

🌸 Sentaro, un patiser ce are 40 de ani, lucrează în prăvălia Doraharu din Tokyo, acolo unde prepară desertul tradițional japonez dorayaki, un fel de clătite cu bine cunoscuta pastă de fasole dulce. Însă își dorește să renunțe la postul său, simțind că nu îi aduce nicio împlinire.

🫘 Tokue Yoshii, o bătrână în vârstă de 70 și ceva de ani, care în tinerețe a suferit de o boală cruntă de pe urma cărora a rămas cu mici schele, a pregătit de când se știe pastă de fasole dulce. Și nu mare îi este mirarea când descoperă prăvălia Doraharu.

🌸Wakana, în vârstă de 14 ani, este o elevă de gimnaziu introvertită. Nu are mulți prieteni, situația de acasă este precară, dar îl are alături pe Marvy, canarul ei galben, care îi mai îndulcește zilele. Plus că, atunci când o întâlnește pe doamna Tokue la prăvălie, pare că starea ei de spirit se îmbunătățește.

🫘 Deși sunt multe aspecte care îi diferențiază, ceea ce îi aduce împreună este chiar desertul dorayaki. Cu multă răbdare și apoi dăruire, între ei se creează o legătură neașteptată, strânsă și atât de necesară. Astfel, trăiri precum trauma cauzată de discriminare, suferința și ideea de eșec continuu se estompează, lăsând loc prieteniei, comuniunii sufletești și umanității.

🌸 Doar scriitorii japonezi știu exact cum să creeze povești relativ scurte, dar pline de învățăminte ce îți vor rămâne în suflet pentru totdeauna. Legătura dintre protagoniști + întâmplările care îi schimbă în mai bine + îndemnurile „nu renunța la visul tău și muncește mult să îl atingi” & „ai speranța că în viitor o să fie mai bine” = o operă neprețuită!