RECENZIE ~ ,,Sfârșitul și alte începuturi” de Veronica Roth

RECENZIE

,,Sfârșitul și alte începuturi” 

de Veronica Roth

   Iubesc această antologie SF! Fiecare poveste este pe cât de uimitoare, pe atât de specială și profundă! Personajele, chiar dacă au un trecut sfâșietor, vor regăsi curajul, încrederea și iubirea de care au nevoie pentru a continua să meargă înainte. Iar lumea din jurul lor, aflată în stadiul în care pare că a atins pragul de sus al evoluției tehnologice dar și al coexistenței cu alte ființe, mai pașnice sau nu, le influențează viitorul însă nu la fel de mult cum o vor face propriile decizii. ❤📖

   Am empatizat cu fiecare personaj din toate cele șase povești și am avut ce învăța de pe urma momentelor prin care au trecut. Dintre toate poveștile, preferata mea a fost ,,Ascultătorii”. Am simțit de multe ori ceea ce a simțit și Darya și am reușit într-un final să înțeleg faptul că prin iertare, iubire și înțelegere poți depăși momentele mai puțin plăcute și te poți bucura de viață.

Muzică, Speranță, Iubire

     💭 Prima poveste, ,,Inerție”, este una dintre favoritele mele. Prin intermediul ei suntem martori la povestea de dragoste, care devine și mai puternică, dintre Claire și Matt. Acesta, rănit grav în urma unui accident, alege ca tânăra să fie unul din Ultimii Vizitatori înainte ca el să moară. Astfel, se duce la spital și se conectează la aparatul, o coroană din electrozi, care îi va permite să retrăiască amintiri pe care le-a împărtășit cu Matt, creierul ei generând o jumătate de imagine iar al lui cealaltă. Odată regăsiți pe tărâmnul amintirilor, cei doi retrăiesc unele din cele mai frumoase, triste și evocatoare momente, care îi fac să realizeze că amândoi au greșit atunci când se simțeau răniți și că ar da orice să mai fie împreună, în viața reală. Această dorință parcă le-a fost ascultată, căci Matt nu se stinge din viață; iar când Claire află acest lucru, se duce într-un suflet la spital, își mărturisesc dragostea pe care și-o poartă unul altuia și, fiind siguri că acum nimic nu îi va mai despărți, se bucură enorm de acest miracol și ascultă piesa ,,Inerție” a trupei Chase Wolcott, cea care i-a adus împreună.

     🌟 Câteva citate reprezentative:

🎵 ,,- Eu. Te-am ales să fii unul dintre Ultimii Vizitatori, pentru că... pentru că voiam o ultimă șansă ca să-ți spun că tu însemni mult mai mult decât durerea ta. [...] Unii oameni s-ar putea să te părăsească, [...] Dar asta nu înseamnă că meriți să fii părăsită. Nicidecum.” (pg. 44-45)

🎵 ,,Apoi am dat drumul CD-playerului și am pus a doua melodie de pe albumul trupei Chase Wolcott: ,,Inerție” (,,Inerția / Mă poartă în linie dreaptă spre tine, / E-o forță căreia nu pot, nu vreau să m-opun, / Mă poartă în linie dreaptă spre tine.”).” (pg. 53)

🎵 ,,- Arta, am spus eu, în vreme ce ne desprindeam unul de celălalt, este cu adevărat un act de vulnerabilitate și deopotrivă de curaj. [...]

       - Claire... tu mă iubești?

       - Da, i-am răspuns. Te iubesc. [...]

       M-a mângâiat ușor pe păr și m-a sărutat din nou.Fără să spunem nimic, am ascultat ,,Inerție” la nesfârșit. Cuvintele erau de prisos.” (pg. 54-55)

Putere, Răzbunare, Prietenie

     👾 Povestea ,,Torcătoarele” ne-o face cunoscută pe Atleigh, o tânără puternică și neînfricată care ucide o rasă extraterestră, lipitorile, care ia ilegal în stăpânire trupuri umane, folosindu-le drept gazde. Totul a început când tatăl ei a murit din cauza acestora, moment în care ea, mama ei, Chloe, și sora ei, Lacey, au început să le caute și ucidă. Însă, când Lacey a plecat să studieze la Academia Selenică Militară și mama lor a murit într-o misiune, Atleigh a rămas singură, clipă în care s-a hotărât să își răzbune mama, plecând pe urmele lipitorii criminale. După un timp, i se alătură și Lacey, dar nu se implică în niciun fel. Pe drum, Lacey află că Atleigh este ajutată de prietenul ei, Eon, un băiat pe care a pus stăpânire o lipitoare, dar care este de partea binelui. Când în sfârșit ajung la destinație, Atleigh și Eon îl ucid pe călăul lui Chloe, urmând apoi ca toți trei să ia o pauză și să împrăștie cenușa mamei lor în mare, îndeplinind astfel ultimele dorințe ale acesteia.

     🌟 Câteva citate reprezentative:

🗡 ,,Consider că o cantitate sănătoasă de teamă îți îmbunătățește probabilitatea de supraviețuire.” (pg. 59)

🗡 ,,Fără <<ar fi fost-s-ar putea-ar fi trebuit>>, spunea întotdeauna mama. Nu mai exista cale de întoarcere când făceai ce făceau ei. Nu putea decât să te înnebunească. Aici interveniseră Torcătoarele, pentru că nu tu decizi să te naști, sau când te naști, sau cât trăiești, sau când mori. Trebuie să lași toate astea pe seama femeilor cu firul tors.” (pg. 81)

🗡 ,,- Mama mi-a spus că, atunci când aruncăm cenușa în apă, ar trebui să ne aducem aminte ce înseamnă viața, zise ea. Ei bine, asta e: familia. Și când cineva din familia ta vrea ceva, ceva care îi face bine, vrei și tu, chiar dacă nu înțelegi.” (pg. 96)

Cântec, Suflet, Vindecare

     🎶 Cea de-a treia poveste, ,,Ascultătorii”, este cealaltă poveste pe care o îndrăgesc foarte mult. Citind-o, aflăm că în viitor există Ascultătorii, cei care sunt înzestrați să audă cântecul vieții ori al morții unei persoane; ei înșiși aleg ce implant vor avea - cel al vieții sau al morții -, totodată acesta făcând să le apară până la tâmplă un tatuaj fie roșu (viață), fie negru (moarte). Darya va alege să fie Ascultător al morții, deoarece în lumea în care trăiește, năpădită de fanatici religioși care au creat bombe ce împrăștie un gaz care aduce rapid moartea, este mai multă nevoie decât oricând de aceștia, în special fiindcă muzica aduce alinare în viețile oamenilor. În același timp, tânăra a luat această decizie și pentru că sora ei mai mare a implorat-o să asculte cântecul mamei lor aflată pe moarte. Și, după ce îl aude și îl interpretează la vioară, urmând apoi să îl interpreteze la pian alături de Cristopher, tânărul care a ascultat cântecul vieții ei, al Daryei, va realiza că cele două cântece, al ei și al mamei sale, se aseamănă foarte mult, dându-și așadar seama că viața este principala enigmă, aflată în strănsă legătură cu moartea.

     🌟 Câteva citate reprezentative:

🖤 ,,- De ce sunt atât de importanți?

       - Datorită a ceea ce aud... E ca și cum ar auzi ceva de dincolo de noi. Ceva mai mare decât noi. [...] Ne aduc aminte că în lumea asta se petrec mai multe decât putem vedea cu ochii și atinge cu mâinile.” (pg. 106)

🖤 ,,Și își dădu seama că mama era ca ea - furioasă, slabă, complexă, sensibilă -, totul, bun sau rău, îmbinându-se în această melodie care făcea cântecul Daryei să fie și mai frumos.” (pg. 136)

🖤 ,,Greșise când spusese că moartea era misterul, și nu viața.” (pg. 137)

Iertare, Viitor, Prietenie

     🦸 Povestea ,,Vim și Vigor” pune accentul pe feminism, prietenie și acceptare. Edie, alături de prietenele ei - Kate, Lynn și Amy - au creat în gimnaziu Clubul de bandă desenată ,,Protectoarele”, ce le avea în centru pe supereroinele Vim, Vigor, Transforma și Haze. Fetele erau inseparabile, până când, în urma unui accident de mașină, Amy moare. De atunci, Edie și Kate nu și-au mai vorbit atât de mult, iar Lynn încerca să le împace. La un moment dat au decis să meargă toate trei la cinematograf să vadă filmul lor, în care Vim și Vigor erau protagonistele. Edie, aflându-se în dilemă în legătură cu cine dintre cei doi, Evan și Chris, să meargă la balul absolvirii liceului, și implicit, alături de care ar fi mai fericită, apelează la Kate pentru a folosi Protocolul Elucidării, tehnologia inventată de tatăl ei care permitea reliefarea unor consecințe probabile ale deciziilor pe care urma să le iei, ținând cont doar de cunoștințele tale. Astfel, după ce a observat cum ar putea arăta deciziile ei, Edie a fost criticată de Kate fiindcă a luat legătura cu ea pentru așa ceva, și, la rândul ei, Edie i-a spus că nu ea este cea care nu a păstrat legătura după moartea lui Amy. Însă, în noaptea balului, Edie a luat decizia de a nu se distra nici cu Evan, nici cu Chris, ci de a petrece alături de Kate și Lynn, aducând totodată și o fotografie cu Amy. Așadar, cele trei fete au reluat legătura strânsă și indestructibilă de prietenie și au început să realizeze că în viață poți merge mai departe cu zâmbetul pe buze chiar dacă în trecut ai suferit.

     🌟 Câteva citate reprezentative:

🖍 ,,Așa vorbeau întotdeauna despre Protectoare, ca fiind ceva mai mult decât niște benzi desenate. Erau o cauză, pentru că erau povești despre femei care erau eroi, nu doar reporteri îndrăzneți sau iubite care să fie sacrificate pe altarul celui mai nou personaj negativ.” (pg. 143)

🖍 ,,În momentul ăsta, înainte să hotărască orice, toate diferitele bucăți ale vieții ei erau suspendate în aer. Și, odată ce se hotăra, totul avea să se prăbușească, știa sigur.” (pg. 152)

🖍 ,,Știa că o să fie totodată îngrozitor să-și aducă aminte, dar uneori ceva bun și ceva îngrozitor pot coexista, nu? Trebuie să coexiste. Așa cum poți să fii în același timp și fericit, și trist. Oamenii erau mari, și ciudați, și complicați.” (pg. 174-175)

Luptă, Rebeliune, Afirmare

     ⚔ În povestea ,,Blindații” îi cunoaștem pe Teka și Akos, doi tineri care se luptă pentru a-și recâștiga onoarea și statutul de oameni liberi. 

     Scopul Tekăi este de a o distruge pe Cyra Noavek, sora conducătorului din Shotet, deoarece, din cauza lor, fratele ei a fost ucis iar ea a rămas fără un ochi, toate acestea fiind consecințele fugii mamei sale din ținut, catalogată drept renegată. Însă a fi renegat nu era ceva de care să nu fii mândru, fiindcă puteai lupta pentru a-ți elibera patria de sub dominația tiranică a lui Ryzek. Așa că Teka se infiltrează în conac, ajutată fiind chiar de cea care i-a dezvăluit conducătorului trădarea mamei ei, și are prilejul de a o observa pe Cyra, aflând că puterea ei, harul-flux, o rănește chiar dacă îi oferă putere, și își propune mai hotărât ca niciodată să o distrugă.

      De cealaltă parte, Akos ia parte la Ritul Armurii de Shotet pentru a avea un statut mai înalt, acela de soldat. În același timp, vrea să-și salveze fratele, un alt scop care îl va face să nu se dea în lături de la hotărârea lui. Prin urmare, ajutat de harul-flux, aduce Blindatul, monstrul de temut din ținut, aproape de baza militară și îi cere comandantului să-l ridice la rangul de soldat, căci altfel îl va pune pe monstru să-i atace. Acesta îi respectă decizia, însă, pentru a îndeplini ritul, Akos tot trebuie să-l ucidă pe Blindat, ceea ce va și face, însă nu cu tragere de inimă.

     🌟 Câteva citate reprezentative:

👊 ,,- Mânia mă face să mă concentrez asupra a ceea ce trebuie înfăptuit. [...] Nu doresc sa discut despre sentimentele mele.” (pg. 180)

👊 ,,Nu-și făcea speranțe să se salveze pe el însuși. Viața îi fusese deja sacrificată, grație destinului său.” (pg. 205)

👊 ,,Acum știa ceva ce-și dorea să nu fi aflat vreodată: când era necesar, putea ucide.” (pg. 219)

Suferință, Renaștere, Iubire

     🕊 În ultima poveste din această antologie, ,,Transformaționistul”, îl cunoaștem pe Otho, un tânăr care se află în Centrul Adunării pentru Reabilitarea Tinerilor, din pricina a ceea ce se presupune că a făcut: și-a ucis mama pe când era copil. Acesta nu a putut să mărturisească în instanță cele ce s-au petrecut cu adevărat, dar, odată ce avocatul lui a venit acolo să-i spună că cineva de acasă a depus mărturie în favoarea lui, Otho are șansa de a se reîntoarce pentru scrut timp acasă, mai ales și pentru că trebuie să susțină examenul obligatoriu de fluență. Odată ajuns, se duce la casa unchiului său, acolo unde fratele lui îl învinovățește din nou pentru ceea ce s-a întâmplat. După ce dă examenul, îl vede în bibliotecă pe Jove, amicul lui. Aproape fără să-și dea seama, merge după el, ajungând să fie invitat în casă. Acolo, Jove îi mărturisește că a pledat pentru el. La rândul său, Otho îi mărturisește adevărul pe când se aflau pe vârful dealului de deasupra falezei: făcând parte pe când era copil dintr-un cult religios, al cărui ,,profet” era mama lui, Otho trebuia să îndure durerea transformării, precum păsările calamite, fiind obligat să stea, iarna, o zi întreagă, afară. Nemairăbdând, simțindu-se rău, fiind furios și dorindu-și să fie liber, harul-flux a făcut-o pe mama lui să-l urmeze până acolo, moment în care a căzut de pe marginea stâncii. Aflând toate acestea, Jove îl asigură că nu a fost vina lui, iar Otho, știind că este în sfârșit înțeles și că poate să simtă din nou și iubirea, îl sărută pe Jove, care, la rândul său, îl iubea pe Otho. Astfel, ajungând înapoi în casa unchiului său, Otho îl roagă pe acesta să-i spună avocatului că vrea să depună mărturie, recunoscând tot ce s-a petrecut acum mult timp, bucurându-se apoi de frumusețea muzicii pe care a descoperit-o alături de Jove.

     🌟 Câteva citate reprezentative:

👬 ,,- [...] Toate lucrurile au momentul lor în acest univers; toate trebuie să crească. Și, vezi tu, să ajungi în acel punct nu e întotdeauna plăcut. Calamita știe asta. Își revendică schimbarea devorându-se pe ea însăși. [...] Transformarea te va distruge. Te va nimici. [...] Trebuie să-i îngădui s-o facă.” (pg. 225)

👬 ,,Era mai degrabă un cântec decât muzica ambientală [...], însă pe Otho îl captiva la fel de tare. Nu prea avusese parte de muzică până atunci în viață.” (pg. 247)

👬 ,,- [...] Îți vei dori totul. Vei tânji după lucruri pe care nu le poți avea, și pe care nu le vei avea niciodată. [...] Și, ele îți vor împlini viața, și te vor ajuta să mergi mai departe, și... Ridică din umeri. Îți vor ține de cald.” (pg. 258-259)

   Iată cele șase minunate, inedite și de neuitat povești scrise de Veronica Roth! Le veți îndrăgi pentru totdeauna, indiferent dacă vă place mai mult sau mai puțin genul SF! Veți empatiza cu personajele, vă veți regăsi în poveștile lor și vă vor face să conștientizați puterea de netăgăduit a curajului, speranței, prieteniei și iubirii! 

   Acestea fiind spuse, vă doresc lectură plăcută! ✨

   📚 Cartea a apărut la 📝 Editura Leda Edge 📝 (anul apariției: 2019; număr pagini: 272; traducători: Irina Stoica, Alexandra Fusoi, Shauki Al-Gareeb).