RECENZIE
,,Vraja spinilor” de Margaret Rogerson
Nu am cuvinte să descriu cât de mult o iubesc! 🥺❤📖
Această poveste m-a fermecat iremediabil încă de la cuvintele pe care autoarea ni le-a dedicat: ,,Pentru toate fetele care s-au regăsit în cărți.” Am știut pe loc faptul că minunăția aceasta va deveni una dintre favoritele mele din genul fantasy, și chiar așa s-a și întâmplat!
Am trăit fiecare emoție a protagonistei, am simțit că suntem practic una și aceeași persoană, sentiment pe care nu l-am mai avut de ceva timp. Am iubit să descopăr aventurile prin care au trecut cei trei încăpățânați (Elisabeth Scrivener - neînfricata ucenică în vârstă de 16 ani din Marea Bibliotecă din Summershall, imună la magie datorită expunerii îndelungate la aceasta prin simplul fapt că a locuit dintotdeauna în bibliotecă; Nathaniel Thorn - fermecătorul și temutul vrăjitor în vârstă de 18 ani, al cărui strămoș stăpânea arta necromanției; Silariathas (pe scurt Silas) - demonul nobil cu care Nathaniel a încheiat o legătură de viață și de moarte pentru a avea puteri magice); am fost uluită de istoria grimoarelor (cărțile care aparțin numeroaselor categorii, de la cele mai inofensive până la cele mai periculoase, sinonime cu Maleficții); am fost cu sufletul la gură când totul părea ca se va sfârși în cel mai cumplit mod; am plâns când au avut loc sacrificii inevitabile pentru a putea menține protecția tuturor; am râs pe săturate de sarcasmul, vicleniile și consecințele care reieșeau din discuțiile dintre Elisabeth și Nathaniel; și nu în ultimul rând, am răsuflat ușurată când totul a revenit la normal, chiar dacă prețul a fost uriaș.
Cel mai mult la acest univers mi-au plăcut două aspecte: îmbinarea descrierilor magice cu dialogul alert și accentul pus pe evoluția personajelor feminine. Toate detaliile despre ființele și obiectele magice, precum și replicile aprinse, amuzante și sincere - dintre membrii trioului, dintre Elisabeth și prietena ei cea mai bună ori dintre Elisabeth și Directoarea Marii Biblioteci din Summershall - sunt perfect armonizate și te farmecă pe dată. Cât despre cele trei personaje feminie, am numai cuvinte de laudă. Prietena cea mai bună a lui Elisabeth este Katrien, o adolescentă prietenoasă, curajoasă nevoie mare, care face orice pentru ca ceea ce iubește să nu se sfârșească, mereu pusă pe șotii și întotdeauna lângă tine să te încurajeze și ajute. Directoarea Marii Biblioteci din Summershall, Irena, este cea care a luptat până la moartea pentru protejarea bibliotecii, cea care a primit-o și crescut-o în bibliotecă pe Elisabeth, cea care a făcut-o să fie încrezătoare și puternică (,,Aparțineai bibliotecii la fel de mult ca oricare dintre cărți.”), dovadă fiind faptul că i-a lăsat ei puternica sabie Ucide-demoni. Iar Elisabeth este, fără urmă de îndoială: întruchiparea iubirii pentru cărți; depășirii timidității; găsirii treptate a încrederii în sine și în oameni, curajului și puterii interioare; și redescoperirii pasiunilor și emoțiilor care contează cu adevărat.
Citit, Putere, Protecție
📚 Elisabeth Scrivener a trăit de când se știe în ținutul Austermeer, mai exact în Marea Bibliotecă din Summershall. Iubește cărțile, numite grimoare, știe multe secrete despre acestea și își dorește să devină gardian, ceea ce presupune să apere grimoarele din calea vrăjitorilor malefici. Ea și Katrien, cea mai bună prietenă a ei, sunt mereu puse pe năzbâtii, însă niciodată pedepsite căci Irena, Directoarea, o îndrăgește foarte mult pe Elisabeth. Într-o zi sosește la bibliotecă un magistru, o altă denumire pentru vrăjitor, și, cum nu respectă defel regulile, Elisabeth îl întâlnește. La scurt timp după această vizită totul se va schimba: are loc un atac care ar fi putut avea urmări grave dacă Elisabeth nu ar fi intervenit - un grimoar dintr-o categorie extrem de periculoasă este eliberat prin magie și se transformă într-un monstru, Malefict, căruia nimic nu îi va sta în cale; Elisabeth este singura care nu este afectată de magia creată de criminal, astfel că descoperă că Directoarea a murit și, hotărâtă să-și dea chiar viața pentru a-i apăra pe săteni, ia sabia Directoarei, Ucide-demoni (care îi va reveni pe drept) și îl ucide pe Malefict. Faptele ei nu sunt privite cu ochi buni, gardienii și noul Director acuzând-o de toate cele petrecute. Așadar, urmează să fie dusă în Brassbridge, capitala ținutului, și judecată în fața Magisteriumului.
Magie, Aristocrație, Prietenie
🌹 Cel care o va duce acolo este nimeni altul decât vrăjitorul pe care l-a întâlnit, Nathaniel Thorn. Ultimul descendent al neamului Thorn (familia lui - tatăl, mama și fratele mai mic - murind când el avea doar 12 ani), care este cunoscut pentru stăpânirea necromanției, îi stârnește teamă tinerei. Însă pe drumul lung până la destinație începe să realizeze că vrăjitorii nu sunt chiar atât de răi, ajutată fiind și de explicațiile dintr-un grimoar pe care Katrien i l-a pus în cufăr. Prin intermediul acestuia mai află și că un vrăjitor, pentru a avea puteri, a încheiat un târg cu un demon, ceea ce a făcut și Nathaniel: demonul lui de rang înalt, Silas, îi este ca o umbră (îi oferă putere și însemnul specific, în cazul lui o șuviță de păr argintie, și îl ajută în toate, exact ca un servitor). Odată ajunși, Nathaniel vrea să o instaleze într-o clădire dar sunt atacați de nicăieri de o haită de diavoli. Ies învingători din luptă, astfel că imaginea lui Elisabeth este din nou una bună. După ce se liniștesc apele, este dusă la conacul Cancelarului Ashcroft, care o absolvă în fața presei de orice acuzație. Din acel moment evenimentele se complică și mai mult: treptat, Elisabeth își dă seama că Ashcroft nu este atât de bun și corect pe cât pare fiindcă, rezistând tuturor farmecelor venite din partea demonului acestuia, află că: el este sabotorul; că se folosește de un grimoar - Codex Daemonicus - pentru a aduce o mare năpastă asupra lumii; că a mai incendiat și va mai incendia și celelalte cinci. Dându-și seama de faptul că Elisabeth a auzit totul, o înfruntă și o acuză de isterie, trimițând-o la un spital rău famat. Aceasta însă se eliberează și rătăcește pe străzi până ce Silas o găsește și o duce la casa lui Nathaniel.
Pasiune, Cooperare, Luptă
🔮 După ce Elisabeth îi mărturisește lui Nathaniel tot ce a aflat, acesta se hotărăște cu greu să o ajute pe ,,pacoste” să îl demaște pe Ashcroft. Ajutați fiind și de Katrein, cu care au luat legătura prin intermediul unui artefact interzis, o oglindă de divinație, pun la cale o strategie pentru a proteja și salva ceea ce iubesc: bibliotecile și ținutul. După ce totul a fost stabilit, și având balul ca prilej, Elisabeth și Nathaniel îl înfruntă de față cu toți pe Ashcroft, care fuge, urmat îndeaproape de Silas. Rămânând singuri, Nathaniel o duce pe Elisabeth într-un loc retras din curtea conacului, unde obișnuia să-și petreacă timp cu familia, și acolo îi va găsi Ashcroft, demonul lui și Silas, pe care l-a întemnițat în fier, una dintre slăbiciunile demonilor. Are loc o luptă terifiantă, Nathaniel făcând tot posibilul să-l învingă pe Ashcroft, iar Elisabeth încercând, și reușind într-un final, să ucidă demonul lui Ashcroft, nu înainte însă ca Ashcroft să îi aplice o lovitură mortală lui Nathaniel și să-l ucidă pe Silas care s-a pus între el și stăpânul său. Știind că nu va fi urmărit, fuge, iar Elisabeth cere disperată ajutor. Ajungând la casa lui Nathaniel, Elisabeth, doctorul și asistenta îl îngrijesc pe vrăjitor, iar când acesta începe să-și vină în simțiri, află că Silas este mort, moment în care îi alungă din casă și o ia pe Elisabeth să-l ajute să îl invoace din nou, îndeplinind ritualul care include o pentagramă și un număr de ani pe care se presupune că muritorul îi va putea trăi până ca demonul să-l ucidă. Odată trioul reîntregit, și primind ajutor de la Katrien și Prendergast, făuritorul Codexului (care le mărturisește planul lui Ashcroft - acela de a distruge biblioticele, situate în cele cinci vârfuri ale pentagramei, proces urmat de distrugerea Bibliotecii Regale din capitală și invocarea Arhontelui, stăpânul Celuilalt Tărâm, care va aduce apocalipsa), aceștia vor face tot posibilul să-l oprească pe cancelar.
Sacrificiu, Victorie, Iubire
⚔ După ce au ajuns la Biblioteca Regală, folosind o poțiune pe care le-a dat-o Prendergast, Elisabeth și Nathaniel au mers direct la Directorul Hyde și i-au spus ce a făcut Ashcroft, dar acesta nu îi ascultă, chiar îi întemnițează. Dar Silas le vine în ajutor, eloberându-i. Însăși biblioteca a fost singura care a ascultat-o pe Elisabeth, creând un drum până la grimoarele din arhivă care au intervenit în lupta cu diavolii invocați: i-au ucis, alături de statuile pe care Nathaniel le-a însuflețit, și chiar s-au sacrificat, zburând până la tavan și transformându-se în cenușă pentru a proteja biblioteca. În același timp, Elisabeth și Nathaniel s-au luptat cu Ashcroft ca să-l împiedice să lege învoiala cu Arhontele, dar cel care s-a sacrificat pentru ca lumea să fie salvată a fost Silas, pe care Elisabeth l-a eliberat de legământ - ceea ce a însemnat ca Silas să-l trimită pe Arhonte înapoi în Celălalt Tărăm, acolo unde va rămâne și el. Odată totul restabilit, iar Ashcroft fiind ucis de Arhonte, cei doi tineri au fost salvați de sub dărâmături și considerați eroii ținutului Austermeer. Procesul de refacere nu a fost îndelungat, și toți au putut în sfârșit să răsufle ușurați: Nathaniel a rămas fără puteri, dar s-a obișnuit, conștient fiind că viitorul este mai important; Katrien a devenit ucenic în Biblioteca Regală; Elisabeth a primit cheia Marilor Biblioteci de la Directoarea Bibliotecii Regale, însă i-a spus că se va mai gândi dacă va deveni gardian. Iar cei doi îndrăgostiți, Nathaniel și Elisabeth, au rămas împreună, sperând că totul va fi mai bine. Și, simțindu-i lipsa demonului, Elisabeth a încercst să-l invoce, folosindu-i însă numele Silas, nu cel adevărat, moment în care s-a simțit o adiere în încăpere iar lumânările din vârfurile pentagramei s-au stins.
🌟 Câteva citate reprezentative:
📖 ,,E, cu siguranță, mai bine să înfrunți răul decât să te faci că nu îl vezi, fără să înveți nimic.” (pg. 38)
🔮 ,,- Cei mai mulți oameni nu mai cred în povești, a zis el. Tu de ce continui să crezi, când restul lumii a renunțat? [...]
- Care e sensul vieții dacă nu mai crezi în nimic? a întrebat în loc de răspuns.” (pg. 91)
🌹 ,,- [...] Dacă mergi mai departe pe calea asta, o să mori. De ce nu renunți?
Elisabeth se holba la el. Oare asta făceau oamenii - renunțau, pur și simplu? Când există pe lume atâtea de iubit, atâtea pentru care merită să lupți?
- Nu pot, a spus ea înverșunată. N-o so fac niciodată.” (pg. 206)
📖 ,,Fața lui Elisabeth s-a luminat.
- Grimoare, a șoptit ea, și mai încântată decât înainte.
Pe chipul lui Nathaniel a apărut o expresie ciudată.
- Îți place locul ăsta?
- Bineînțeles că-mi place. Sunt cărți aici.” (pg. 210)
🔮 ,,- [...] Pentru că aici e locul meu, a spus dintr-o suflare. Pentru că trebuie să găsesc ceva, și aici, printre cărți, e singurul loc unde o pot face.” (pg. 225)
🌹 ,,- Cunoașterea are întotdeauna un potențial de primejdie. E o armă mai puternică decât orice sabie și decât orice vrajă.” (pg. 227)
📖 ,,Elisabeth a închis ochii, lăsându-se înconjurată de murmurele foșnitoare și răsunătoare ale grimoarelor. Nu își dăduse seama până acum cât de groaznic de dor îi fusese să se afle într-o Mare Bibliotecă - ca și cum ceva dinăuntrul ei, care nu mai stătea unde trebuie de când plecase din Summershall, ajunsese din nou la locul potrivit. Era acasă.” (pg. 231)
🔮 ,,Cărțile au și ele inimă, cu toate că nu la fel ca a oamenilor, iar inima unei cărți poate fi frântă.” (pg. 257)
🌹 ,,A ridicat un trandafir de pe podea. Petalele îi erau umede, iar spinii i-au înțepat degetele. Un simbol al vieții și al frumuseții, atât de puțin probabil să fie văzut în conacul gol și mohorât al lui Nathaniel, cu toate că, de fapt, ea nu se mai gândise de ceva vreme la casa lui în felul acesta. Acum a înțeles că trandafirii fuseseră pentru ea. Un semn de speranță, care se străduia să se ridice din cenușă.” (pg. 282)
📖 ,,Un adevărat copil al bibliotecii. Prin venele ei curgeau cerneală și pergament. În oasele ei trăia magia Marilor Biblioteci. Erau o parte din ea, iar ea - o parte din ele.” (pg. 290)
🔮 ,,- Sunt deja cu tine și mi se potrivește perfect, a spus ea. Ești suficient pentru mine așa cum ești, Nathaniel Thorn. Nu-mi doresc nimic mai mult.
Apoi s-au sărutat din nou, cu disperare. Elisabeth avusese dreptate în pavilion: se simțea într-adevăr ca și cum se înceca, o scufundare ușoară ca un fulg, înverșunată, sufocantă, gura lui Nathaniel la fel de vitală ca aerul, lumea retrăgându-se departe în timp ce se prăbușeau împreună în abis, pierduți în profunzimea senzațiilor.” (pg. 367)
🌹 ,,- Ultima lună a fost cea mai fericită perioadă pe care mi-o pot aminti de când aveam 12 ani, în ciuda diavolilor și a băutului de sânge și a amenințării iminente a unei apocalipse demonice. Cred - cred că eram deja puțin mort, înainte să apari.
Și-a întors capul și a privit-o intens.
- Este o onoare să lupt alături de tine, Elisabeth, oricât va dura. Mi-ai reamintit să trăiesc. Pentru un astfel de dar merită să ai ceva de pierdut.” (pg. 398)
📖 ,,- Știam că le vorbești cărților. N-am realizat că ele chiar ascultă.
- Fac mai mult decât să asculte.” (pg. 444)
🔮 ,,Acesta era destinul lui Elisabeth. Nu să devină gardian în speranța de a-și dovedi valoarea unor oameni care niciodată nu ar înțelege. Nu să mânuiască lanțuri, ci să le rupă. Era voința bibliotecii în carne și oase.” (pg. 450)
Acesta este așadar universul creat de Margaret Rogerson, unul care sunt pe deplin convinsă că v-a fermecat pentru totdeauna și pe care abia așteptați să-l descoperiți!
Așa că nu mai așteptați și pătrundeți în această poveste magică, unică și de neuitat! Lectură plăcută! ✨
📚 Cartea a apărut la 📝 Editura Storia Books 📝 (anul apariției: 2020; număr pagini: 488; traducători: Alina Marc Ciulacu, Simona Ștefana Stoica).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu