RECENZIE ~ ,,Pacienta tăcută” de Alex Michaelides

 RECENZIE

,,Pacienta tăcută” de Alex Michaelides

   Această carte m-a purtat printr-un carusel de emoții: dorință de răzbunare, teamă, suspiciune, speranță, resemnare. Un thriller psihologic cu adevărat unic, extrem de bine realizat și care creează dependență. În două zile am terminat-o de citit, și efectiv simțeam că nu o pot lăsa cartea din mâna, atât de mult mi-a plăcut! Așa că vă mărturisesc că, deși acest gen literar nu se afla chiar printre preferate, de când cu lectura acestui roman a ajuns în top 3! Cel mai mult mi-a plăcut multitudinea de detalii despre viața Aliciei Berenson, ,,pacienta tăcută”, dar și modul în care Theo Faber, psihoterapeutul ei, o analiza când îi vorbea în timpul ședințelor de psihoterapie de la clinica The Grove.
   Romanul ne pune față în față cu urmările momentelor din copilărie, și apoi din trecutul apropiat, ale celor doi protagoniști care i-au marcat, pe viață, în cele mai cumplite moduri. Abuzurile, teama, inadaptabilitatea, răzbunarea, lipsa încrederii în propria persoană și încercarea eșuată de a se depăși, nevoia primară de a fi iubit, toate acestea fiind emoțiile și trăirile care le-au experimentat cei doi și care i-au determinat să acționeze în consecință, cu sau fără voia lor. 

   În cazul Aliciei - fiind declarată, în copilărie, moartă pentru tată (care ar fi preferat să moară ea și nu mama ei) și mai apoi pentru soț (când acesta a recunoscut că nu vrea să moară, semn că a înșelat-o cu altă femeie). 

   Și în cazul lui Theo - fiind abuzat fizic și psihic de tatăl lui până când a împlinit 18 ani (care îl bătea și îi repeta continuu că niciodată nu va fi bun de nimic) și apoi mințit și înșelat de soția lui, cea pe care o considera salvatoarea și iubirea vieții lui (care i-a demonstrat astfel că nu se ridică la nivelul niciunei așteptări). Toate aceste traume prin care au trecut, chiar dacă au fost pe parcursul vieții mai mult sau mai puțin ajutați să treacă peste ele, au avut un impact devastator asupra personalităților și comportamentelor lor, ajungând într-un final să le fie decisive, condamnându-i pe viață - pe Alicia la momentul în care era puțin probabil să-și mai revină din comă și pe Theo la închisoare pentru o perioadă mai mult ca sigur foarte lungă. 🖤📖

Crimă, Mister, Condamnare

   👩🏻‍🦰 Alicia Berenson, o pictoriță engleză celebră în vârstă de 33 de ani, este acuzată de uciderea soțului ei, cunoscutul fotograf Gabriel Berenson, prin împușcare. Din acea clipă, și chiar și șase ani mai târziu, ea nu a mai vorbit deloc, cu absolut nimeni. A fost judecată și trimisă în clinica de maximă siguranță The Grove, locul în care pacienți cu afecțiuni psihice sunt tratați. Având loc și alte antecedente acolo, cauzate de ea, s-a decis să i se administreze zilnic mai multe sedative puternice, cât să o mențină în viață, fără însă a da un semn că este conectată la lumea din jur. Cu două luni în urmă de comiterea crimei, Alicia ținea un jurnal în care își exprima temerile și trăirile: durerea provocată de moartea mamei sale apoi de sinuciderea tatălui ei, cuvintele dure ale tatălui ei, tentativa de suicid pe care a avut-o, vizitele la un psihiatru, abuzul fratelui soțului ei, existența bărbatului din apropierea casei sale care parcă o urmărea. Toate acestea le-a exprimat în jurnal, dar și în pictură, astfel că, înainte de a fi judecată, a pictat un tablou, numit "Alcesta": un autoportret în care era goală în fața șevaletului, din pensulă picurând culoarea roșie și în fundal, în umbră, un bărbat. Tabloul a devenit celebru, fiind expus în galeria prietenului ei din studenție, Jean-Felix Martin, atrăgând mii de oameni, mai ales pe psihoterapeutul Theo Faber.

Documentare, Implicare, Terapie

   👨🏻 Theo este un psihoterapeut care își dă demisia de la locul de muncă și se angajează la The Grove, fiind sigur că o poate ajuta pe Alicia, făcând-o să rupă tăcerea în care s-a refugiat cu șase în urmă. El însuși s-a confruntat toată viața cu traumele suferite în copilărie (bătăile și ocările tatălui său), ba mai mult, chiar și în prezent se simte acaparat și incapabil de ceva bun, cu atât mai mult cu cât află că și soția lui, actrița Kathy, îl trădează: îl minte și îl înșală cu un alt bărbat. Concentrându-se însă pe terapia Aliciei, acesta se documentează temeinic, punându-le întrebări tuturor cunoscuților ei. Aflând o multitudine de informații despre trecutul și prezentul Aliciei, și începând să înțeleagă că ea a acționat sub impulsul răzbunării când și-a ucis soțul, continuă să îi vorbească blând până când reușește să o facă în cele din urmă să rostească primele cuvinte după șase ani în care nimeni și nimic nu au putut-o face să rupă tăcerea.

Răzbunare, Minciună, Pericol

   💉 Odată începând să vorească, Alicia îi destăinuie lui Theo ceea ce s-a întâmplat în ziua morții soțului ei. Acesta nu este convins de adevărul spuselor ei, astfel că mai cercetează puțin trecutul, mai ales că Alicia i-a împrumutat și jurnalul în care a scris ce s-a întâmplat cu două luni în urmă de comiterea crimei. Citindu-l, își dă seama că viața i-a fost pusă în pericol, astfel că recurge la un gest extrem: fără să-l vadă nimeni, intră în camera Aliciei și îi injectează o doză mare de sedative, fuge și o lasă acolo. Ceea ce însă nu a anticipat a fost că Alicia, până să intre în comă și să fie găsită de asistenți, a precizat în jurnal, pe care l-a ascuns, adevărata identitate a celui care, pe rând: i-a urmărit casa, a determinat-o să-și ucidă soțul și a încercat să o ucidă.

Destăinuire, Asumare, Viitor

    ❄ Alarma fiind dată, Alicia a fost dusă la terapie intensivă și conecată la aparate, cu puține șanse de surpaviețuire. În același timp, Theo, negăsind jurnalul și trecând și prin locul în care era internată pictorița, face în așa fel încât ca psihistrul Christian West, cel care o tratase puțin în trecut și care o ținea acum sub observație și la clinica The Grove, să fie cel acuzat de tentativa de omor. După aceasta, pleacă spre noua locuință, casa părintească pe care mama lui i-a lăsat-o după ce tatăl abuziv a murit, acolo unde îl aștepta soția lui, Kathy, care nici până în acea zi nu i-a mărturisit că l-a înșelat cu decedatul Gabriel Berenson, soțul Aliciei. Pe drumul către bucătărie, cineva sună la ușă. Când deschide, Theo îl vede pe inspectorul Allen, cel care a venit la clinică atunci când alarma a fost dată. Acesta, fiind poftit în bucătărie, îndreapta discuția spre motivul pentru care a venit: să-i arate jurnalul Aliciei, cel pe care psihoterapeutul nu l-a găsit când îi scotocea prin lucruri. Citindu-i ultima însemnare, cea în care Alicia a precizat cine este adevăratul făptaș, Theo realizează că din acel moment viața lui se va schimba radical și, cu un zâmbet nostalgic, deschide fereastra și prinde un fulg de nea, așa cum făcea, cu bucurie, când era copil și nu se mai gândea la niciun moment greu prin care a trecut.




   🌟 Câteva citate care mi-au plăcut:

🤐 ,,Mi-am dat seama că singura mea speranță de a supraviețui era să mă retrag - atât fizic, cât și psihic. Trebuia să plec departe, foarte departe. De-abia atunci aș fi în siguranță. [...] Mă înșelam.” (pg. 29)

🤐 ,,- [...] Uneori e nevoie de curaj, știi, și de mult timp, ca să fii sincer.” (pg. 61)

🤐 ,,Îmi place să știu încotro mă îndrept. De aceea fac întotdeauna atât de multe schițe, încercând să controlez rezultatul; nu-i de mirare că nimic nu prinde viață, pentru că nu reacționez cu adevărat la ceea ce se petrece în fața mea. Am nevoie să deschid ochii și să privesc - și să fiu conștientă de viață așa cum se desfășoară ea, nu doar cum aș vrea eu să fie.” (pg. 78)

🤐 ,,- Terapia nu înseamnă doar vorbire, a zis Indira. Înseamnă oferirea unui spațiu sigur - un mediu care <<conține>>. Cea mai mare parte a comunicării e fără cuvinte, după cum sunt sigură că știi.” (pg. 94)

🤐 ,,Mă simt mai bine că am scris despre asta. Mă simt, cumva, mai în siguranță pentru că e așternut pe hârtie.” (pg. 153)

🤐 ,,În timp ce ascultam, am ridicat privirea spre norii albi care pluteau pe cer. În cele din urmă, s-au spart - a început să ningă - fulgii cădeau afară. Am deschis fereastra și am întins mâna. Am prins un fulg. L-am privit cum dispare, piere de pe vârful degetului meu. Am zâmbit. Și m-am întins după altul.” (pg. 366)

   Iată așadar povestea pacientei tăcute din romanul lui Alex Michaelides. O poveste tragică, terifiantă și marcantă, pe care extren de greu o puteți lăsa din mână și care o să placă tocmai pentru că adevărul este pe cât de surpeinzător, pe atât de logic. Își merită pe deplin toată admirația la nivel internațional, fiind considerată pe drept cuvânt ,,thrillerul perfect”!

   Sper că v-am stârnit curiozitatea și că veți da chisr acum fuga spre raftul din biblioteca personală, librărie ori internet ca să luați cartea și să pătrundeți în universul ei. Lectură plăcută! ✨

    📚 Cartea a apărut la 📝 Editura Litera 📝 (anul apariției: 2019; număr pagini: 368; traducător: Dana-Ligia Ilin).