RECENZIE ~ ,,Playlist pentru Nick și Norah” de Rachel Cohn și David Levithan

 RECENZIE

,,Playlist pentru Nick și Norah” de Rachel Cohn și 

David Levithan

   Am tot amânat această carte pentru că alegeam alte titluri care mă atrăgeau mai mult. Dar iată că acum i-a venit rândul! Mi-a plăcut, este o lectură ușoară, plină de amuzament, onestitate, momente tensionate, dar și (re)descoperire a propriilor emoții și convingeri, dar și pe ale celorlați.
   Atât Nick, cât și Norah, sunt doi adolescenți care trec prin despărțiri dureroase, și care, la prima vedere, nu au foarte multe lucruri. Dar, după ce o mică favoare devine o provocare și apoi un frumos început de relație, iar când unele secrete sunt dezvăluite și începe procesul de acceptare, întreaga poveste capată o sensibilitate aparte și se poate simți speranța că totul va fi mai bine. ❤📖

Suferință, Ghinion, Incertitudine

   🎸 Nick, un adolescent care cântă la chitară bas, susține cu trupa lui un concert într-un club cunoscut din Manhattan. Cele mai multe dintre cântecele sale sunt melancolice, căci tocmai a fost părăsit de Tris, iubita lui. Fiind o fire sensibilă, simte că îi va fi greu să aibă din nou încredere într-o fată.
   💔 Norah, fiica unui celebru producător muzical, simte că totul se va schimba din moment ce urmează să facă voluntariat în Africa, împinsă de la spate de fostul-actualul ei prieten, Tal. Însă, când acesta își face brusc apariția, Norah știe sigur că nu mai pot fi împreună, astfel că se despart și începe totodată să se gândească la viitorul ei.

Destin, Aventură, Prietenie

   🌃 Astfel, aflându-se amândoi într-un celebru club unde se susțin concerte, Nick în calitate de membru al trupei și Norah în calitate de spectator, ajung să se cunoască într-o circumstanță interesantă. Deși nu se știau dinainte, Nick o roagă pe Norah să pretindă că este prietena lui deoarece a văzut-o pe Tris la braț cu un alt băiat. Norah acceptă și, după ce pleacă din club și are loc despărțirea dintre ea și Tal, cei doi pornesc într-o lungă aventură ce se va termina în zori.
   👫🏻 Merg într-un alt club, unde dansează și apoi iau parte la un concert punk al trupei lor favorite, iar după ce între ei are loc un moment tandru, Norah pleacă subit, lăsându-l pe Nick acolo. Apoi, cei doi se reîntâlnesc la un pub, unde decid să o ia de la capăt. Astfel, încep să se cunoască mai bine și își dau seama că între ei se poate înfiripa un sentiment minunat care nu îi va mai face să sufere. Și, când se face dimineață, îndreaptându-se spre metrou pentru a ajunge acasă, la îndemnul lui Nick, Norah sare peste poarta de trecere, dându-și seama că frumoasa lor poveste a început.


   🌟 Câteva citate reprezentative:

🎶 Despre ,,tikkun olam”, o concepție iudaică:
,,- Exact. Spune, în esență, că lumea a fost spartă în bucăți. Atâta haos, atâta discordie. Și treaba noastră - a tuturor - e să lipim iarăși bucățile la loc. Ca să întregim din nou lucrurile.” (pg. 149)

🎶 ,,- Poate noi suntem bucățile, zic. [...] Poate asta-i, zic blând. Cu ce-ai spus tu mai devreme. Cu lumea care s-a spart. Poate nu ar trebui să găsim bucățile și să le punem la loc. Poate că noi suntem bucățile. [...] Poate, zic, ar trebui să acționăm împreună. Și-n felul ăsta să oprim spargerea lucrurilor.” (pg. 151)

🎶 ,,- Dar asta-mi place la muzica punk. Are ceva autoironic, nu pretinde c-ar fi ceva ce nu-i. E funk beton, cu ceva heavy-metal, dar cu conștiință.” (pg. 157)

🎶 ,,N-ar trebui să vreau să se termine cântecul. Întotdeauna mă gândesc că orice noapte-i un cântec. Sau orice clipă. Dar văd, acum, că nu trăim într-un singur cântec. Ne mutăm de la un cântec la altul, de la un vers la altul, de la un acord la altul. Nu există sfârșit. E o listă de piese infinită.” (pg. 180)

🎶 ,,Ne oprim. Ne-ntoarcem unul spre celălalt și ne sărutăm iarăși. Aici, pe strada Ludlow. În lumina zilei cele noi. Inima îmi bate iute. Sunt în moment, în acum. Dar și în viitor. O cuprind în brațe, dorind, știind și sperând, totodată. Noi suntem cei care iau chestia asta pe nume muzică și-o potrivim cu chestia numită tempo. Noi suntem ritmul, noi suntem vibrația, noi ne aflăm în fiecare părticică a momentului. Și, însușindu-ne momentul, îl scoatem din timp. Nu există public. Nu sunt instrumente. Doar corpuri, gânduri, murmure și priviri. E febra de concert cea mare, fiindcă asta contează. Când inima galopează în piept, spre asta galopează.” (pg. 180)

   Acestea sunt întâmplările din romanul scris de Rachel Cohn și David Levithan, unul presărat cu momente atât haioase, cât și tensionate și pline de speranță.

   Și, cum mă gândesc că v-am făcut curioși să le descoperiți povestea celor doi, vă doresc lectură plăcută! ✨

   📚 Cartea a apărut la 📝 Editura Trei 📝 (anul apariției: 2014; număr pagini: 192; traducător: Bogdan Perdivară).