RECENZIE ~ ,,Pianistul” de Władysław Szpilman

 RECENZIE

,,Pianistul” de Władysław Szpilman

   Am iubit fiecare clipă petrecută în compania acestei capodopere literare! Războiul, moartea, frica, suferința, deznădăjduirea, dar și curajul, norocul, și speranța, sunt temele care definesc povestea de viață a lui Władysław Szpilman, celebrul pianist evreu născut în Polonia.
   Szpilman a trecut prin momente cumplite în perioada celui de-al Doilea Război Mondial: părinții, fratele și cele două surori au fost deportați, iar el a fost ca prin minune salvat de un polițist care l-a recunoscut; s-a adăpostit în numeroase locuri, stând mereu în alertă să nu fie descoperit; a îndurat frigul, foametea și s-a îmbolnăvit grav.
   Însă, cu toate acestea, steaua lui norocoasă nu l-a părăsit, astfel că a reușit să supraviețuiască și să revină încet încet la viața de după război. 🖤📖

Pasiune, Bucurie, Schimbare

   🎹 Władysław Szpilman, un tânăr pianist evreu din Polonia, muncește la Radio Polonia și locuiește în tihnă în Varșovia, alături de părinți, fratele și surorile lui. Atmosfera era una prielnică pentru continuarea traiului după război, însă totul a început să redevină și mai periculos și nefast atunci când a început al Doilea Război Mondial.




Familie, Destrămare, Război

   ⚔ Milioane de evrei au fost uciși numai în Varșovia, iar alții au fost deportați. Printre cei din urmă s-au numărat și membrii familiei Szpilman, cu excepția lui Władysław, care, printr-un noroc pur, a fost recunoscut de un polițist și îndepărtat din coloana oamenilor care urcau în tren. La început nu a vrut să aibă alt destin, dar până la urmă a trebuit să-și accepte și să se salveze.




Fugă, Protejare, Bunăvoință

   🏚 A petrecut astfel anii de război ascunzându-se în numeroase locuri aflate în paragină, a îndurat cu greu iernile aspre, a fost martor la numeroase atrocități pe care le-au suferit evreii, a muncit în scurte perioade în fabrici pentru a avea câțiva bani să își procure minimul necesar și a fost mereu în alertă ca să nu fie descoperit de soldații germani. De asemenea, a fost și ajutat de câteva cunoștințe, dar tot a trebuit să se descurce singur, și, din păcate, a trebuit să îndure periodic boli și lipsa alimentelor și a apei.




Final, Siguranță, Speranță

   🕊 Însă, cum tot răul are un sfârșit, războiul se termină în 1945, iar Władysław supraviețuiește și își continuă ușor ușor viața, păstrând vii în memorie amintirile despre familia sa și tot ce a îndurat în timpul evenimentelor din război.



   🌟 Câteva citate reprezentative:

🎹 ,,Aș zice că situația ar fi fost mai ușor de suportat dacă libertatea noastră ar fi fost îngrădită într-un mod mai palpabil - de exemplu, în celula unei închisori. [...] și nu ca în ghetou, o iluzie care apare la fiecare pas, oriunde te-ai afla, amintindu-ți în fiecare clipă de gustul libertății pierdute. Iar viața în ghetou era cu atât mai greu de suportat, cu cât crea aparența unei vieți în libertate.” (pg. 66)

🎹 ,,Căutându-ne toți prin buzunare, cu mărunțișul pe care-l mai aveam am cumpărat o caramelă, una singură, pe care tata a împărțit-o cu briceagul în șase părți egale - ultima noastră masă împreună.” (pg. 125)

🎹 ,,Să mă salvez? De la ce? Într-o secundă am înțeles ce îi aștepta pe oamenii înghesuiți în vagoane. Mi-a înghețat sufletul. [...] M-am uitat într-acolo; ușile vagoanelor erau închise deja, iar trenul porni încet, luând cu greu viteză. M-am răsucit și, plângând în hohote, am luat-o înainte, pe mijlocul străzii pustii.” (pg. 128)

🎹 ,,Eram singur. Nu numai în clădire sau în cartier, ci singur în tot orașul care până nu demult număra un milion și jumătate de locuitori și era unul dintre cele mai bogate și frumoase orașe din Europa. Acum însă era în ruine, plin de clădiri arse și prăbușite, sub care erau îngropate monumentele de cultură ale întregii națiuni, adunate în veacuri, și trupurile miilor de oameni uciși.” (pg. 202)

🎹 ,,Când mi-am pus degetele pe claviatură, tremurau. De data asta, trebuia să-mi răscumpăr viața cântând la pian. Nu mai exersasem de doi ani și jumătate, degetele îmi erau înțepenite, [...] Am început să cânt "Nocturna în do diez minor" de Chopin. Sunetul sticlos, metalic, produs de instrumentul dezacordat, umplea apartamentul gol și casa scărilor, plutea deasupra ruinelor caselor.” (pg. 214)

🎹 ,,Difuzoarele montate undeva în apropiere transmiteau comunicate în polonă despre înfrângerea Germaniei și eliberarea Varșoviei de către trupele lui Żymierski și Armata Roșie.” (pg. 221)

🎹 ,,Trebuia să încep o nouă viață. Cum să începi o viață, când n-ai în urmă decât moarte? Cum să extragi forța de a trăi din moarte?” (pg. 225)

   Priviți deci povestea din romanul ,,Pianistul”! Aceasta reprezintă, fără niciun dubiu, o lecție de istorie, dar mai ales de viață. Punându-ne în pielea personajelor, conștientizăm așadar tot ce s-a petrecut în timpul războiului și învățăm de pe urma acestuia cele mai importante aspecte: dacă nu dăm dovadă de empatie și acceptare, și mai ales, dacă nu le facem cunoscute tururor, vom deveni exact ca naziștii - niște monștrii.

  Prin urmare, vă doresc lectură plăcută! ✨ Vă asigur că o să o iubiți și că o să vă simțiți chiar mai încrezători că în prezent, dar și în viitor, în lume nu vor mai fi atât de multe probleme! 

   P.S.: Nu uitați să (re)vizionați și filmul omonim, în care actorul din rolul principal este nimeni altul decât uimitorul Adrien Brody (cel mai tânăr actor care a primit premiul Oscar chiar pentru acest rol)! 🖤🎬

   📚 Cartea a apărut la la 📝 Editura Humanitas Fiction 📝 (anul apariției: 2019; număr pagini: 280; traducător: Luiza Săvescu).