RECENZIE ~ „Apicultorul din Alep” de Christy Lefteri

RECENZIE

„Apicultorul din Alep” de Christy Lefteri

Pe parcursul întregii povești am trăit foarte multe emoții, așa cum nu mi s-a mai întâmplat de ceva timp când citeam o carte. Această poveste este o ficțiune istorică, prin urmare ne prezintă fapte cât se poate de reale. Și, când acestea sunt pricinuite de război, totul capătă o nuanță sumbră, din care însă nu lipsesc speranța și perseverența. Firul narativ se împarte între trecut și prezent, ceea ce ne permite să aflăm întreaga poveste a apicultorului din Alep.

Trăirile pe care le au Nuri și Afra ne pun față în față cu ororile pricinuite de război. Când tot ce ai mai drag este distrus într-o clipă, în sufletul tău au loc schimbări radicale: devii distant, rămâi ancorat în trecut ori crezi că nimic nu va mai fi la fel vreodată. Însă, atâta timp cât găsești o motivație (în cazul lui Nuri fiind atât conversațiile prin email cu vărul său, cât mai ales un băiețel a cărui poveste de viață și înfățișare seamănă izbitor cu cea a fiului său, Sami), poți continua să mergi pe drumul către un loc lipsit de orice pericol.

Și, când ajungi la destinație, poți începe procesul de vindecare a sufletului, înveți din nou cum să trăiești într-o lume în care nu mai ai de ce să te simți în pericol și, cel mai important, restabilești legăturile pierdute cu cei dragi. 💙📖

 

Normalitate, Familie, Iubire

🐝 Anul 2015. Nuri Ibrahim este apicultor în Alep, orașul natal din Siria. Își iubește infinit de mult profesia, pe care Mustafa, vărul său, i-a insuflat-o, dovadă fiind mulțimea de stupi și bucuria la vederea fiecărei albine. Soția lui Nuri, Afra, este pictoriță și creațiile ei sunt apreciate atât de mult încât oameni de seamă din alte țări vin să le admire și cumpere. Iar Sami, băiețelul lor, este cuminte, jucăuș și are un suflet foarte bun.

Teamă, Război, Înstrăinare

⏳ Viața lor decurge frumos, până într-o zi când copiii încep să dispară, se aud împușcături și cad bombe din cer. Acela a fost momentul în care a început războiul, și, totodată, când viețile familiilor lui Nuri și Mustafa au început să se destrame: soția și fiica lui Mustafa se salvează din timp, fugind în Marea Britanie; băiatul lui Mustafa este ucis de teroriști; băiatul lui Nuri este ucis de o bombă; Afra rămâne fără vedere; iar întregul oraș, inclusiv pământul unde erau stupii, se năruie încetul cu încetul. Rămânând singur, Mustafa decide să plece pe urmele soției și fiicei, așteptându-se la ce este mai rău dar cu speranța că va reuși, în timp ce Nuri și Afra pleacă mai târziu, după ce apicultorul a fost amenințat cu moartea dacă nu se înrolează în armată.

Motivare, Schimbare, Acceptare

🙏 Iar de aici începe lunga, periculoasa și dureroasa călătorie a apicultorului și pictoriței către salvarea lor: țara în care familia, incompletă, a lui Mustafa îi așteaptă. Pe drum au parte de numeroase momente care îți sfâșie sufletul, care îi schimbă, toate din cauza șocului și tristeții fără margini trăite de pe urma războiului din țara lor devenită acum de nelocuit.

🍀 Însă, în ciuda tuturor greutăților pe care le întâmpină, cuplul are parte și de momente care le dau curajul și speranța aproape pierdute de a nu renunța să se salveze: ajung în tabere de refugiați unde primesc îngrijiri; Nuri ține legătura cu Mustafa prin email-uri, fiind pe zi ce trece mai motivat de vărul său să ajungă în Marea Britanie, acolo unde își poate continua pasiunea, apicultura.

Noutate, Regăsire, Speranță

🏡 Și, atunci când ajung în sfârșit pe pământ sigur, atât Afra, cât și Nuri, trebuie să își învingă temerile; să realizeze că a supraviețui înseamnă să fii capabil să treci peste orice; să nu se mai învinovățească pe ei înșiși pentru moartea filui lor, ci să și-l amintească în sufletele lor ca pe un imbold de a nu renunța niciodată; și, în final, să înceapă o nouă viață.

🌟 Câteva citate reprezentative: 

🐝 „Primăvara era foarte plăcut să stai pe verandă; simțeam mirosul pământului din deșert și ne uitam la soarele purpuriu, apunând peste ținuturile familiare.” (pg. 15)

🐝 „Lucrurile o să se înrăutățească. Toți știm asta, nu? Dar încercăm să trăim ca înainte.” (pg. 21)

🐝 „Sufletul Afrei era la fel de vast precum câmpiile, și deșertul, și cerul, și marea pe care le picta, și la fel de misterios. [...] Dar există un proverb în Siria: în interiorul persoanei pe care o cunoști există o persoană pe care nu o cunoști.” (pg. 27)

🐝 „Unde sunt albine, sunt și flori, iar unde sunt flori, există speranță și o nouă viață.” (pg. 34)

🐝 „Însă liniștea aceea era găunoasă; îi lipsea ecoul vieții. Războiul era o prezență constantă, implacabilă.” (pg. 46)

🐝 „Nu trece zi în care să nu mă întreb cum am ajuns în situația asta, cum se poate ca viața să fie atât de crudă. Mai tot timpul aș vrea să nu mai fiu în viață. Gândurile care mă macină m-au otrăvit, sunt prada lor. [...] Aș vrea să scap cumva din temnița care a devenit mintea mea, să mă eliberez de lumea asta și de tot ce am trăit și am văzut în ultimii ani.” (pg. 93)

🐝 „Yuanfen era o forță misterioasă care face ca două vieți să se intersecteze într-un mod profund, plin de semnificații.” (pg. 185)

Prin urmare, nu pot decât să vă recomand cu iubire această carte, devenită, în opinia mea, una dintre cele mai perfect realizate opere din genul literar în care se încadrează! Nu o să vă dezamăgească, întrucât are toate ingredientele unei cărți care îți va rămâne în suflet pentru totdeauna!

Iar acum, tot ce vă mai pot transmite este frumoasa și nelipsita urare a bibliofililor: lectură plăcută! ✨

📚 Cartea a apărut la 📝 Editura Litera 📝 (anul apariției: 2020; număr pagini: 336; traducător: Emanuela Tegla).